Ce este un ciclu solar? 

Ciclul solar este o variaţie periodică a radiaţiei solare, variaţie care determină schimbări climatice pe Pământ. Ciclul solar are o durată medie de 11,2 ani. 

Pe parcursul unui ciclu solar, nivelul de radiaţie şi de ejecţie solară, numărul şi dimensiunea petelor solare,  erupţiile solare şi buclele coronale prezintă toate o fluctuaţie sincronizată de la o perioadă de activitate minimă la o perioadă de activitate maximă, potrivit National Wheater Service din SUA.  Site-ul SpaceWeather îşi notifică abonaţii de fiecare dată când are loc o erupţie solară. 

Ciclul solar curent este al 25-lea de după anul 1755, anul în care a început înregistrarea observaţiilor astronomice asupra petelor solare. Ciclul solar 25 a început în decembrie 2019 (în luna când s-au înregistrat primele cazuri de SARS COV-2 în Wuhan, China). În 2022, când au început războiul ruso-ucrainean şi criza energetică, activitatea solară a luat amploare. Nu există dovezi că ar exista o corelaţie între activitatea solară şi activitatea umană de pe Terra, chiar dacă începutul aniilor 2020 a fost dezastruos pentru miliarde de oameni din cauza pandemiei şi crizei economice globale. 

Din 2023 până în 2026 va fi perioada a ceea ce este cunoscută drept perioada de maximul solar, iar apogeul va fi în 2025.

Perioada de maximum solar presupune mai multe activităţi solare în ciclul solar al stelei noastre, iar în acest interval apar sute de pete solare. Maximum solar este în contrast cu minimum solar, când nu există pete solare.  Al 25-lea ciclu solar se va încheia în anul 2030. 

În comparaţie, ciclul solar 24 (2008-2019)a fost mai calm, iar maximul solar a fost în 2014, când s-au înregistrat 81 de pete solare  (în anul când Rusia a anexat Crimeea şi statul islamic ocupase teritorii din Siria şi Irak) , iar ciclul solar 23 (1996 -2008) a avut o activitate medie, atingând numărul de 183 de pete solare în 2001 (anul atacurilor teroriste de la New York City şi începutul războiului împotriva terorismului). 

Ciclul solar 22 a avut o activitate solară mai extinsă, fiind înregistrate 212 de pete solare în anul 1989 (activitatea intensă a coincis cu căderea regimurilor comuniste în Europa şi a Zidului Berlinului).  

Pe durata acestui ciclu, pe 13 martie 1989, o furtună geomagnetică puternică a provocat prăbuşirea sistemului de distribuire a energiei electrice al Hydro-Québec. 

Furtuna geomagnetică a fost rezultatul unei ejectii de masă coronală pe 9 martie 1989. Furtuna geomagnetică a debutat pe Pământ cu aurore extrem de intense la ambii poli. Aurora putea fi văzută până  până în Texas. Unii sateliţi de pe orbită n-au funcţionat timp de câteva ore. Comunicaţiile meteorologice prin satelit au fost întrerupte. 

Dar cea mai intensă furtună geomagnetică a secolului al XX-lea a fost între zilele 13 şi 15 mai 1921, fost cauzată de impactul unei ejecţii de masă coronară extraordinar de puternică asupra magnetosferei Pământului.

Serviciul de telegrafie din SUA a încetinit şi apoi s-a oprit la miezul nopţii, pe 14 mai 1921, din cauza siguranţelor arse şi a echipamentelor deteriorate. Becurile electrice şi iluminatul stradal nu au fost afectate. S-au mai înregistrat deteriorări ale sistemelor telegrafice în Europa  şi în emisfera sudică.

În mai 1967, întreruperea radarelor polare de supraveghere în timpul Războiului Rece a determinat armata americană să se mobilizeze pentru război nuclear cu Uniunea Sovietică,  până când s-a confirmat că incidentul fusese cauzat de o furtună solară. 

De aceea, pentru a preconiza sau anunţa anticipat astfel de incidente, Soarele este constant monitorizat de NASA şi ESA, în colaborare cu alte instituţii de cercetare şi monitorizare a fenomenelor cosmice. 

În 2024, înainte ca activitatea petelor solare să ia amploare, NOAA (Administraţia Naţională Oceanică şi Atmosferică) este programată să lanseze o nouă navă spaţială dedicată prognozării meteorologice operaţionale în spaţiu.

Observatorul NOAA Space Weather Follow-On L-1 va fi echipat cu instrumente care monitorizează vântul solar, furnizează imagini ale ejecţiilor de masă coronală şi raportează alte fenomene extreme ale stelei noastre, oferind informaţii cu mult timp înainte să ne lovească o ejecţie de masă coronală de anvergura evenimentului Carrington din 1859. 

Poate o furtună solară să distrugă Pământul? 

Răspunsul este NU. 

Viaţa biologică, de la plante la animale, va fi neafectată. Singurii afectaţi vor fi oamenii dependenţi de tehnologie. 

Dar efectele distructive ale unei furtuni geomagnetice ca în 1859  pot cauza prăbuşirea civilizaţiei moderne şi moartea a miliarde de oameni, potrivit oamenilor de ştiinţă.  

Primele zile fără electricitate vor fi decisive – ar putea rezulta anarhie, conflicte şi războaie civile între oameni pentru hrană, combustibil şi apă.  

Riscul cel mai mare va fi ca reactoarele nucleare să înceteze să mai funcţioneze, iar miezul uraniului să se topească, ceea ce ar duce la împrăştierea radiaţiilor în toată Europa, Asia şi America de Nord, cauzând un mega-Cernobâl la scară mondială. Întreaga Emisfera Nordică ar putea deveni nelocuibilă din cauza radiaţiilor şi miliarde de persoane ar putea pieri. 

Asta se va întâmpla numai dacă nu există proceduri pentru a preveni topirea miezului nuclear în fiecare reactor nuclear în cazul unei pene de curent îndelungate, ce ar putea ţine şi câţiva ani. 

Potrivit LiveScience, dacă se întâmplă ca o pată solară să fie îndreptată spre Terra, atunci orice ejecţie solară va lovi planeta în 15 ore sau în câteva zile.

Majoritatea ejecţiilor trec complet nedetectate de publicul larg, datorită câmpului magnetic puternic al Pământului sau a magnetosferei.

Cu toate acestea, cele mai mari ejecţii solare pot  comprima câmpul magnetic al planetei noastre, rezultând ceea ce este cunoscut sub numele de furtună geomagnetică. 

 

Cât de devastator a fost evenimentul Carrington din 1859?

Cea mai mare furtună solară din istoria modernă a fost evenimentul Carrington din 1859. 

În anul când s-a petrecut unirea dintre Moldova şi Ţara Românească sub domnia lui Cuza, Charles Darwin tipărise cartea Originea Speciilor şi indenii au condus o mare rebeliune împotriva colonialismului britanic,  Soarele a eliberat aproximativ energie echivalentă a 10 miliarde de bombe atomice, fiecare de o megatonă. 

În august 1859, astronomii din întreaga lume au urmărit cu fascinaţie creşterea numărului de pete solare de pe discul solar. Printre aceştia se număra Richard Carrington, un observator amator al cerului dintr-un orăşel numit Redhill, în apropiere de Londra, în Anglia.

Pe 1 septembrie, în timp ce Carrington schiţa petele solare, a fost orbit temporar de o străfulgerare bruscă de lumină. Carrington a descris-o ca fiind o “explozie de lumină albă”, potrivit NASA. Întregul eveniment a durat aproximativ cinci minute.

Erupţia a fost o ejecţie de masă coronală majoră. În 17,6 ore, ejecţia a traversat peste 150 de milioane de km între Soare şi Pământ şi şi-a dezlănţuit forţa asupra planetei noastre. De obicei,  le trebuie mai multe zile pentru a ajunge pe Pământ.

A doua zi după ce Carrington a observat erupţia impresionantă, Pământul a experimentat o furtună geomagnetică fără precedent, cu sisteme telegrafice defecte, iar aurorele boreale au fost vizibile în toată lumea,în Cuba, Hawaii şi Chile, potrivit National Geographic. Potrivit History.com, s-au raportat scânte la aparatele telegrafice, operatori suferind şocuri electrice şi multe hârtii au luat foc. 

Carrington  şi-a dat seama că erupţia solară pe care o văzuse era aproape sigur cauza acestor perturbări geomagnetice masive. De aceea, furtuna solară din 1859 este acum cunoscută sub numele de Evenimentul Carrington în onoarea sa.

Când operatorii s-au întors la muncă a doua zi, efectele Evenimentului Carrington erau încă simţite, deoarece atmosfera era încă foarte încărcată. History.com a raportat că angajaţii companiei American Telegraph considerau că era imposibil să transmită sau să primească mesaje, a relatat Space

 

O furtună solară devastatoare ar putea provoca Apocalipsa Internetului şi ar întoarce civilizaţia în timp, din anii 2020 în anii 1820 

Lumea a devenit mult mai dependentă de electricitate decât era atunci când a avut loc evenimentul Carrington, avertizează LiveScience, care susţine că pagubele ar fi fără precedent.

Dacă un eveniment similar de tip Carrington s-ar întâmpla astăzi, oamenii de ştiinţă avertizează că ar provoca pagube de trilioane de dolari şi ar declanşa pene de curent pe scară largă, adaugă LiveScience. 2,6 trilioane de dolari ar fi pagubele numai pentru Statele Unite ale Americii. 

Sistemele radio şi radar din întreaga lume se pot întrerupe, iar reţelele electrice pot deveni supraîncărcate şi pot pierde energie. 

Unii experţi se tem că o ejecţie solară suficient de mare ar putea crea o „ apocalipsă a internetului ” prin supraîncărcarea cablurilor de internet submarine şi lăsând părţi ale lumii fără acces la internet timp de săptămâni sau luni. Sateliţii şi staţiile spaţiale, care orbitează dincolo de protecţia atmosferică a Pământului, pot fi distruşi. 

Transformatorii, tranzistorii, semiconductorii, tot ce este electronic (computerele, telefoanele, televizoarele, frigiderele, maşinile electrice) se vor scurtcircuita, devenind nefuncţionale.  

Chiar şi o erupţie solară de intensitate mai scăzută poate provoca o furtună geomagnetică care să perturbe semnalele radio şi GPS-ul

În plus, pe măsură ce atmosfera se încălzeşte, se umflă ca o nalbă fierbinte,  ceea ce ar putea distruge sateliţii aflaţi pe orbita joasă a Pământului şi eliminând bucăţi mai mici de gunoi spaţial.

Celălalt impact al vremii spaţiale se manifestă la suprafaţa terestră. Pe măsură ce curenţi electrici puternici curg prin atmosfera superioară a planetei noastre, ei induc curenţi puternici care curg şi prin crustă. Acest lucru poate interfera cu conductorii electrici care se află deasupra crustei, cum ar fi reţelele electrice – reţeaua de linii de transport care transportă electricitatea de la staţiile de generare la locuinţe şi clădiri. Rezultatul sunt întreruperi localizate de curent care pot fi dificil de reparat; un astfel de eveniment a lovit Quebec pe 13 martie 1989, ducând la o întrerupere de curent de 12 ore.

Mai recent, o erupţie solară a distrus 40 de sateliţi Starlink atunci când SpaceX nu a reuşit să verifice prognoza meteo în spaţiu, a raportat anterior Live Science.

Din fericire, eliminarea câtorva sateliţi Starlink nu este suficientă pentru a strica accesul global la internet. Pentru a distruge în întregime internetul, o furtună solară ar trebui să interfereze cu cablurile ultralungi de fibră optică care se întind sub oceane şi leagă continentele.

La fiecare 50 până la 145 de kilometri,  aceste cabluri sunt echipate cu repetoare care ajută la creşterea semnalului lor pe măsură ce se deplasează. În timp ce cablurile în sine nu sunt vulnerabile la furtunile geomagnetice, repetoarele sunt. Şi dacă un repetor se stinge, ar putea fi suficient pentru a scoate întregul cablu din funcţiune, iar  suficiente cabluri offline ar putea provoca o „ apocalipsă a internetului ”, a raportat Live Science.

Câmpurile geomagnetice cu fluctuaţii rapide pot deteriora şi conductele de gaz, putând cauza multiple probleme inginerilor.  Debitmetrele de conductă pot transmite informaţii eronate de debit, iar viteza de coroziune a conductei poate fi crescută dramatic, ceea ce ar putea duce la coroziunea lor. 

Atmosfera şi magnetosfera Pământului permit o protecţie adecvată la nivelul solului, dar astronauţii sunt supuşi unei contaminări cu radiaţii potenţial letale . 

Dozele mari de radiaţii le pot fi imediat fatale.  

Cât timp ar dura recuperarea după o furtună solară?

O întrerupere globală a internetului şi a electricităţii ar fi potenţial catastrofală căci ar perturba totul, de la lanţul de aprovizionare cu alimente şi mărfuri la sistemul medical, de la bursă la capacitatea de bază a oamenilor de a lucra şi de a comunica, având în vedere că tot mai mulţi lucrători depind de tehnologia digitală şi de energia electrică. 

Ar însemna o întoarcere în timp, din anii 2020 în anii 1820, într-o epocă dinante de apariţia primului telegraf electric. Lumea dezvoltată s-ar întoarce la nivelul tehnologic din epoca napoleoniană/sau pre-victoriană. 

Marea problemă este că nu mai avem fabricile din secolul 19 cu care să producem lămpi, maşinării de tipărit, ziare, trăsuri, cărbune, baionete şi muschete cu praf de puşcă la scară industrială cu care să ne continuăm traiul. 

Până la repararea tranzistorilor, transformatoarelor şi altor componente electrice, ar putea trece luni sau ani. 

Costul total al reparaţiilor după o furtună solară ca cea din 1859 ar putea fi enorm: se estimează că numai în primul an se vor cheltui între 1 şi 2 trilioane de dolari, iar recuperarea totală ar putea dura între 4 şi 10 ani, şi asta numai în Statele Unite care dispun de mai multe facilităţi. 

Pentru ţările europene va dura mai mult, în cazul României, ar putea dura chiar mai multe decenii, având în vedere durata progresului tehnologic din 1881 până în 1989. 

Asta ar fi însă cea mai mică problemă. 

 

Ce se va întâmpla cu automobilele, aeronavele şi cu sateliţii spaţiali ? 

Pe lângă daunele de trilioane de dolari şi distrugerea sateliţilor, reţelelor electrice şi comunicaţiilor radio ce vor provoca întreruperi electrice la o scară masivă timp de săptămâni, luni sau chiar ani, există riscul de accidente aeriene. 

Sateliţii pot fi distruşi. Dar ce riscuri există pentru aeronave? 

Avioanele care folosesc semnalele de frecvenţă foarte joasă de la transmiţătoare pentru a-şi determina poziţiile, pot fi grav afectate de furtunile geomagnetice. Sistemul le-ar putea oferi navigatorilor informaţii eronate pe câteva mile distanţă. 

Sistemul global de navigaţie prin satelit (GNSS) şi alte sisteme de navigaţie, cum ar fi LORAN, sunt afectate când activitatea solară le perturbă propagarea semnalului. 

Există însă riscul ca pasagerii şi piloţii să fie iradiaţi în urma erupţiilor solare? 

Nu toată radiaţia emisă de o erupţie solară va ajunge pe Pământ, transmite HPS

Unele radiaţii vor fi disipate de câmpul magnetic interplanetar, altele pur şi simplu vor rata Pământul în întregime, altele vor fi deviate sau captate de câmpul magnetic al Pământului, iar altele vor fi absorbite. de atmosfera noastră.

Erupţiile solare care pot fi măsurate la suprafaţa Pământului sunt foarte rare, dar este mai frecvent să se poată măsura erupţiile solare la altitudinile la care zboară avioanele comerciale.

Creşterea nivelurilor de radiaţii pentru echipajul şi pasagerii aeronavelor aflaţi la înălţime nu este foarte mare. 
Potrivit Administraţiei Naţionale Oceanografice şi Atmosferice (NOAA), doza de radiaţie de la erupţiile solare poate ajunge până la 200 µSv h -1 timp de până la câteva ore la altitudinile aeronavelor comerciale. Aceasta ar da o doză de radiaţie de până la 400 – 600 µSv h -1în timpul unei erupţii solare de două până la trei ore.

Chiar şi pentru acei pasageri care sunt expuşi la acest nivel de radiaţii, efectele aşteptate încă nu sunt semnificative – acest nivel de expunere la radiaţii este similar cu primirea unei doze de raze X şi este mult mai mic decât ceea ce obţineţi la o tomografie computerizată, îi linişteşte HPS pe cei care efectuează deseori călătorii aeriene. 

Chiar şi în timpul erupţiilor solare mari, pasagerii nu vor primi o doză de radiaţii de care să fie îngrijoraţi.

Dar pot aeronavele să se prăbuşească?, se întreabă Daily Beast. Publicaţia, spre deosebire de HPS, alarmează cititorii că pasagerii şi piloţii pot fi expuşi la doze mari de radiaţii, deci nu ar putea fi o sursă credibilă. 

Dar menţionează că particulele rapide care trec prin spaţiu, cum ar fi protonii, pot lovi atomii din supraconductorii din circuitele avioanelor şi ale sateliţilor, la altitudini suficient de mari unde atmosfera planetei este prea subţire pentru a le încetini. Sau vremea spaţială poate forma nereguli în ionosfera Pământului, un strat de concentraţii mari de ioni şi electroni liberi , oprind reflectarea undelor radio şi întrerupând comunicaţiile între tehnologii.

Pentru a asigura o mai bună protecţie împotriva fenomenelor meteorologice spaţiale, Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (ICAO) a Naţiunilor Unite a început să îşi asume un rol mai activ în ultimii ani. Începând cu 2019, Serviciului Naţional de Meteorologie din SUA  a început să emită avertismente meteorologice spaţiale adaptate în mod special cerinţelor ICAO. În plus, două centre globale au fost înfiinţate la sfârşitul anului 2019 şi altul în 2022, unind eforturile de prognoză şi alertă a 16 ţări.

Odată ce un eveniment meteorologic spaţial notabil declanşează o alertă, zborurile pot fi anulate, iar avioanele aflate în aer pot să schimbe rutele pentru a ateriza la cele mai apropiate aeroporturi. 

Potrivit experţilor, de obicei avem nevoie de 12 până la 24 de ore de avertizare prealabilă pentru a reprograma eficient zborurile. 

Singurul risc în transportul aerian este ciocnirea aeronavelor din cauza perturbării sistemului de telecomunicaţii. În 2008, potrivit BBC şi Hindustantimes,  o aeronavă s-a înclinat, ducând la rănirea mai multor pasageri. Cauza ar fi fost informaţiile computerizate eronate cauzate de o furtună solară. 

În ultimii ani au fost multe întârzieri în transportul aerian din cauza furtunilor solare. 

Pentru astronauţii aflaţi în spaţiu, în special pe Staţia Spaţială Internaţională, dozele de radiaţii ar putea fi mari. 

Ce se întâmplă dacă vă aflaţi în spaţiu în timpul unei furtuni solare? 

„Un astronaut surprins de furtună în timp ce se află în afara staţiei  s-ar putea îmbolnăvi”, spune Francis Cucinotta, ofiţerul NASA pentru sănătatea radiaţiilor la Centrul Spaţial Johnson. La început, s-ar simţi bine, dar câteva zile mai târziu va avea simptome de la radiaţie: vărsături şi oboseală. 

Aici, pe Pământ, nimeni nu a suferit din cauza radiaţiilor în cazul unei erupţii solare. Atmosfera groasă şi câmpul magnetic al planetei noastre ne protejează de protoni şi alte forme de radiaţie solară. 

Dar cu Luna este o altă poveste.

„Luna este total expusă erupţiilor solare”, explică fizicianul solar David Hathaway de la Marshall Space Flight Center. „Nu are atmosferă sau câmp magnetic care să devieze radiaţiile”. 

În privinţa automobilelor, numai dacă sunt electrice sau au circuite integrate la reţeaua electrică pot să fie deteriorate sau chiar distruse. Toate automobilele moderne includ circuite integrate.

Ar putea să funcţioneze automobilele din anii 60-80, înainte ca aprinderea electronică şi modulele de temporizare să fie încorporate în tehnologia motorului.  

Însă lipsa combustibilului ca urmare a perturbării lanţului global de aprovizionare ne-ar putea face să circulăm doar pe jos sau să trecem la transportul cu trăsuri şi cai vreme de câteva luni sau ani până la revenirea la normalitate.

 

Furtuna solară poate cauza accidente nucleare în lanţ? 

Potrivit unui articol de pe Washington Post, cu titlul Sunt reactoarele nucleare vulnerabile la furtunile solare?, miezul radioactiv al unui reactor nuclear generează căldură intensă şi trebuie răcit prin pomparea continuă a apei prin sistem.

În caz contrar, apa din jurul miezului nuclear ar fierbe, iar miezul nuclear expus începe să se topească. În cazul în care acumularea presiunii aburului sau a hidrogenului gazos eliberat în proces ar exploda, structura de reţinere construită peste reactor ar putea fi compromisă, permiţând cantităţilor periculoase de material radioactiv al miezului să scape în mediu.

“O caracteristică de bază a centralelor nucleare din SUA este că nu sunt autoalimentate, adică energia electrică pentru a conduce centrala se bazează pe aceeaşi reţea de energie care conduce ţara în general. Dacă această putere externă este pierdută, instalaţia trebuie să se închidă. Dar, nucleul nuclear rămâne extrem de fierbinte oriunde de la câteva zile la săptămâni sau mai mult. Dacă nu este răcit continuu, este probabilă o topire”, scria Steve Tracton pe 16 martie 2011, pe fondul accidentului nuclear de la Fukushima. 

El mai adaugă că procedeul de securizare a centralelor nucleare ar putea fi îngreunat de consecinţele furtunii solare ce vor fi devastatoare pentru comerţ, transport, agricultură şi stocurile de alimente, aprovizionarea cu combustibil şi apă, sănătatea umană şi instalaţiile medicale, securitatea naţională şi viaţa de zi cu zi în general.   

Potrivit unui articol de pe Earth Island Journal, un eveniment Carrington ar putea deteriora mii de transformatoare de foarte înaltă tensiune   din întreaga lume. Aceste transformatoare pot cântări până la 300 de tone şi pot costa mai mult de 1 milion de dolari.

Reţelele electrice nu pot funcţiona fără ele. Deoarece fiecare este construit la comandă conform specificaţiilor regionale, achiziţionarea de noi transformatoare poate dura până la trei ani. Reconstruirea unei reţele deteriorate ar putea dura zeci de ani. Acesta ar putea fi cel mai bun scenariu. Mai îngrijorător este să ne imaginăm ce s-ar întâmpla cu centralele nucleare care se bazează pe reţelele electrice.

Un raport din 2011 al Laboratorului Naţional Oak Ridge a avertizat despre o probabilitate de 33% ca o erupţie solară să poată duce la „pierderea de energie pe termen lung”  a unui reactor nuclear. Cu 440 de centrale nucleare în 30 de ţări şi 250 de reactoare de cercetare, există aproape 700 de potenţiale Cernobîluri şi Fukushime care aşteaptă să fie dezlănţuite, avertizează Gar Smith, editor emerit al Earth Island Journal. 

Confruntate cu un colaps al reţelei, centralele nucleare trebuie să se bazeze pe energie de rezervă pentru a răci miezurile reactoarelor şi iazurile de combustibil uzat.

Dacă Soarele trimite un tsunami geomagnetic care mătura Pământul, ar putea deveni imposibil să se furnizeze orice formă de putere tradiţională. Până când fiecare naţiune nucleară este pregătită pentru colapsul reţelei electrice, potenţiala cascadă de colaps ar putea marca sfârşitul lumii industrializate aşa cum o cunoaştem.

Potrivit What If, dacă toate centralele nucleare s-ar defecta şi miezul nuclear din fiecare reactor s-ar topi. 

Statele Unite, Franţa, Germania, Marea Britanie, Spania,  Ucraina, Rusia, India, Coreea de Sud, China şi Japonia au cele mai multe reactoare nucleare. România şi Bulgaria au cel puţin o singură centrală nucleară. 

Dacă miezul nuclear s-ar topi în reactoarele din toată lumea după o furtună geomagnetică, toate aceste ţări vor fi afectate de radiaţii. 

Nimeni nu şi-ar dori să fie pe continentul european, nord-american sau cel asiatic, transmite What If. Mulţi s-ar refugia în Australia, Africa sau în America de Sud. 

Timp de câteva săptămâni, ţările respective vor fi devastate de ploi radiactive şi de radiaţiile alfa, beta şi gamma, iar oamenii vor trebui să stea adăpostiţi în locuinţe şi în buncăre. Expunerea la radiaţii ar putea cauza vome, arsuri de piele, căderi de dinţi şi păr, orbire, diaree, hemoragie internă, dureri inimaginabile şi în cele din urmă, moarte.  

Va fi mai rău decât în cazul unui atac nuclear. În cazul unei furtuni solare care a distrus orice obiect electronic, oamenii nu vor dispune nici de telefonie sau radio, nici de transport de aprovizionare cu alimente şi apă. 

Miliarde de oameni vor muri din cauza radiaţiilor în scurt timp. Pe termen lung, după câţiva zeci de ani , natura îşi va reveni cum a fost la Cernobîl. 

 

Cum să ne pregătim pentru o furtună solară? 

Vremea în spaţiu poate avea un impact asupra tehnologiilor noastre avansate, care au un impact direct asupra vieţii noastre de zi cu zi. Pentru a începe pregătirea pentru potenţiala pierdere de energie electrică într-un caz de furtună geomagnetică extremă , ar trebui să  construiţi o trusă de urgenţă şi să faceţi un plan de comunicare cu familia. 

What If ne dă un scurt ghid. 

Pasul 1: Pregătiţi-vă din timp

Principala ameninţare cu care va trebui să vă confruntaţi în timpul unei furtuni solare este o pană de curent. Asta înseamnă fără electricitate, fără comunicaţii, fără internet şi fără social media.  Ai o şansă mai mare de a supravieţui unei pene de curent dacă te pregăteşti în prealabil. Este recomandat să faci aprovizionare de 30 de zile cu alimente neperisabile (conserve şi alimente uscate) şi mai multe bidoane de apă de câte 4 litri.  

 

Pasul 2: Raţionalizează 

Magazinele alimentare pot rămâne fără alimente din cauza întreruperii lanţurilor de aprovizionare. Şi dacă nu poţi să-ţi cultivi singur hrana, va trebui să-ţi păstrezi hrana cât mai mult timp posibil.

Dacă alimentarea cu apă încă funcţionează, umpleţi cada şi recipientele cu apă. Ţineţi frigiderul închis cât de mult puteţi. Nu va exista energie electrică multe săptămâni, chiar luni sau ani, dar ar trebui să ţină alimentele la o temperatură sigură timp de aproximativ 4 ore.

Congelatorul ar trebui să rămână rece timp de aproximativ 48 de ore. Şi nu uitaţi să vă mâncaţi întâi fructele şi legumele, acestea sunt alimentele care se vor strica primele. 

Pasul 3: Asiguraţi-vă casa

Colectaţi chibrituri, lanterne, lumânări sau orice alte surse de lumină. 

Asiguraţi-vă că încuiaţi toate ferestrele şi uşile. Păstraţi-vă casa în siguranţă împotriva oricăror intruşi şi hoţi atunci când se produce un dezastru.

Şi adresaţi-vă vecinilor dacă aveţi ceva cu care îi puteţi ajuta. În vremuri grele ca acesta, s-ar putea să nu fie pregătiţi sau doar au nevoie de un prieten cu care să vorbească. 

Cooperarea este cea mai importantă. 

Pasul 4: Nu călători

Cu comunicaţiile prin satelit întrerupte, sistemul de navigaţie aerian nu va funcţiona. Avioanele ar putea ajunge să călătorească în direcţia greşită, iar unele s-ar putea chiar ciocni.

Şi nici să nu te gândeşti să mergi cu metroul. 

Pasul 5: Economisiţi nişte bani

În funcţie de cât de grav sunt deteriorate reţelele electrice, ar putea dura ani pentru a le repara pe toate. Dacă nu există un sistem care să furnizeze alimente şi apă, este posibil să aveţi nevoie de bani pentru a cumpăra, sau de aur şi alte produse de valoare cu care să faceţi troc. 

Deoarece nu există energie electrică pentru a alimenta bancomatele şi băncile, veţi avea doar banii pe care îi aveţi la îndemână.  

Să sperăm că comunităţile noastre nu se vor cufunda în haos. Nu te alătura acestei gloate furioase, sfătuieşte publicaţia What If.

 

Putem prevesti furtunile solare? Există şanse între 0,46% şi 1,88% să se producă un eveniment Carrington până în 2029 

Furtunile solare sunt uşor de estimat, dar dificil de prevestit. 

Potrivit unui raport publicat în 2012 de fizicianul Pete Riley de la Predictive Science Inc., şansa ca Pământul să fie lovit de o furtună de clasă Carrington între 2012 şi 2022 a fost de 12%, comunicat şi de NASA.

În 2019, cercetătorii au folosit o metodă alternativă (distribuţia Weibull) şi au estimat că şansa ca Pământul să fie lovit de o furtună de clasă Carrington în următorul deceniu este între 0,46% şi 1,88%. 

Într-un articol publicat în iunie 2022, Space încearcă să ne calmeze cu informaţia că o furtună solară de magnitudinea Carrington este foarte rară şi se petrece odată la 500 ani. 

Dar o furtună solară şi mai puternică a fost înregistrată cu 1000 ani înainte de Carrington. 

S-a observat o creştere  de 1,2% a concentraţiei izotopului de carbon-14 în inelele de copac datate de la 774 la 775 d.Hr.

Un „Crucifix roşu” a fost înregistrat de Cronica anglo-saxonă, ce pare a fi o auroră boreală roşie, un efect al unei furtuni solare puternice. 

În China, există o singură referire clară la o auroră roşie pe 12 ianuarie 776. 

Paradigma comună este că evenimentul a fost cauzat de o erupţie solară foarte puternică.

Evenimentul din 774 indică cea mai puternică furtună solară din ultimii 11.000 de ani după înregistrarea izotopilor cosmogeni. 

Furtuni solare masive, dar nu la fel de puternice, au fost înregistrate prin izotopi ce datează din anii 993 sau 994 , fiind carbon-14 vizibil în inelele copacilor, care a fost folosit pentru a data rămăşiţele arheologice vikinge din L’Anse aux Meadows din Newfoundland până în 1021.  

Beriliu-10 din nucleele de gheaţă şi din inelele copacilor a fost datat din 5259 î.Hr. , fiind o furtună solară la fel de puternică ca cea din 774–75.

Tot prin acelaşi procedeu s-a descoperit că a avut loc o furtună solară în anii 660 î.Hr.

Din aceste statistici, ne putem aştepta ca astfel de evenimente puternice să aibă loc o dată la câteva milenii, în timp ce furtunile solare de amploarea celei din 774 sau din 1859 să fie odată la un mileniu, iar cele mai slabe să fie odată la un secol. 

Evenimentul din 774 nu a provocat consecinţe catastrofale asupra vieţii de pe Pământ, dar dacă s-ar fi întâmplat în timpurile moderne, ar fi putut produce daune catastrofale tehnologiei moderne, în special sistemelor de comunicaţii şi de navigaţie din spaţiu. 

Alte furtuni solare descoperite prin intermediul aurorelor boreale consemnate în cronici sau datarea de carbon-14 s-au desfăşurat în 1052. 1279, martie 1582, februarie 1730 şi septembrie 1770. Puteţi consulta Wikipedia pentru a vedea lista de furtuni solare. 

Furtuni mai mici au loc frecvent sau furtunile pe jumătate la intensitatea uneia din 1859 au loc la fiecare 50 ani,  aşa cum a fost în 1921 şi în 1989. Următoarea furtună similară ca cea din 1989 care a devastat Canada s-ar putea petrece până sau după anul 2040.  

Furtunile de tip Carrington ar avea loc la 500-1000 ani, iar o furtună solară masivă ca la 774 d.Hr. ar avea loc la un interval 5.000 şi  10.000 ani.   

Însă depinde şi de poziţionarea Terrei faţă de petele solare, deci nu poate să existe o teorie a ciclităţii când în 2012 a trecut o erupţie solară pe lângă Terra.

Tehnologia actuală poate prevesti furtunile solare cu până la două zile înainte de a lovi Pământul pe baza activităţii petelor solare, pete negre de pe suprafaţa soarelui care indică zone cu activitate ridicată a plasmei. Dar oamenii de ştiinţă nu pot urmări furtunile solare aşa cum raportează uraganele.

În schimb, se îndreaptă către alte indicii, cum ar fi unde se află soarele în ciclul solar actual. NASA şi Agenţia Spaţială Europeană cercetează în prezent modalităţi de a face astfel de prognoze folosind o combinaţie de date istorice şi observaţii mai recente.

Soarele trece prin cicluri de aproximativ 11 ani de activitate mai mare sau mai mică, conform Administraţiei Naţionale pentru Oceane şi Atmosferă, iar următorul său vârf de activitate, cunoscut sub numele de maxim solar, ar trebui să fie în jurul anului 2025.

Cu toate acestea, maximele solare recente au fost relativ uşoare, făcând oamenii de ştiinţă să suspecteze că soarele nostru se poate afla într-o perioadă prelungită de activitate mai scăzută.

Există câteva modalităţi de a proteja internetul împotriva următoarei mega furtuni solare. Primul este de a întări protecţia la reţelele electrice, sateliţii şi cablurile submarine împotriva supraîncărcării după afluxul de curent, inclusiv sisteme de siguranţă pentru a închide strategic reţelele în timpul furtunii solare.

A doua modalitate, mai puţin costisitoare, este de a găsi o metodă mai bună de a prezice furtunile solare pe termen lung.

Earth Observatory, un site de la NASA, a raportat pe aprilie 2001 că Soarele a declanşat cea mai mare erupţie solară observată vreodată de satelitul Observatorului Solar şi Heliosferic (SOHO). 

În iunie 2012, o altă ejecţie de masă coronală de dimensiunea celei din 1859, a trecut pe lângă Pământ. 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa [email protected]

https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2023/01/fara-titlu-5.pnghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2023/01/fara-titlu-5-300x300.pngrootstireaUncategorised
Ce este un ciclu solar?  Ciclul solar este o variaţie periodică a radiaţiei solare, variaţie care determină schimbări climatice pe Pământ. Ciclul solar are o durată medie de 11,2 ani.  ...