Ce este un ciclu solar? 

Ciclul solar este o variaţie periodică a radiaţiei solare, variaţie care determină schimbări climatice pe Pământ. Ciclul solar are o durată medie de 11,2 ani. 

Pe parcursul unui ciclu solar, nivelul de radiaţie şi de ejecţie solară, numărul şi dimensiunea petelor solare,  erupţiile solare şi buclele coronale prezintă toate o fluctuaţie sincronizată de la o perioadă de activitate minimă la o perioadă de activitate maximă, potrivit National Wheater Service din SUA.  

Ciclul solar curent este al 25-lea de după anul 1755, anul în care a început înregistrarea observaţiilor astronomice asupra petelor solare. Ciclul solar 25 a început în decembrie 2019 (în luna când s-au înregistrat primele cazuri de SARS COV-2 în Wuhan, China). În 2022, când au început războiul ruso-ucrainean şi criza energetică, activitatea solară a luat amploare. Nu există dovezi că ar exista o corelaţie între activitatea solară şi activitatea umană de pe Terra, chiar dacă începutul aniilor 2020 a fost dezastruos pentru miliarde de oameni din cauza pandemiei şi crizei economice globale. 

Din 2023 până în 2026 va fi perioada a ceea ce este cunoscută drept maximul solar.  Perioada de maximum solar presupune mai multe activităţi solare în ciclul solar al stelei noastre, iar în acest interval apar sute de pete solare. Maximum solar este în contrast cu minimum solar, când nu există pete solare.  Al 25-lea ciclu solar se va încheia în anul 2030. 

În comparaţie, ciclul solar 24 (2008-2019)a fost mai calm, iar maximul solar a fost în 2014, când s-au înregistrat 81 de pete solare  (în anul când Rusia a anexat Crimeea şi statul islamic ocupase teritorii din Siria şi Irak) , iar ciclul solar 23 (1996 -2008) a avut o activitate medie, atingând numărul de 183 de pete solare în 2001 (anul atacurilor teroriste de la New York City şi începutul războiului împotriva terorismului). 

Ciclul solar 22 a avut o activitate solară mai extinsă, fiind înregistrate 212 de pete solare în anul 1989 (activitatea intensă a coincis cu căderea regimurilor comuniste în Europa şi a Zidului Berlinului).  

Pe durata acestui ciclu, pe 13 martie 1989, o furtună geomagnetică puternică a provocat prăbuşirea sistemului de distribuire a energiei electrice al Hydro-Québec. 

Furtuna geomagnetică a fost rezultatul unei ejectii de masă coronală pe 9 martie 1989. Furtuna geomagnetică a debutat pe Pământ cu aurore extrem de intense la ambii poli. Aurora putea fi văzută până  până în Texas. Unii sateliţi de pe orbită n-au funcţionat timp de câteva ore. Comunicaţiile meteorologice prin satelit au fost întrerupte. 

De aceea,Soarele este constant monitorizat de NASA şi ESA, în colaborare cu alte instituţii de cercetare şi monitorizare a fenomenelor cosmice. 

În 2024, înainte ca activitatea petelor solare să ia amploare,  NOAA (Administraţia Naţională Oceanică şi Atmosferică) este programată să lanseze o nouă navă spaţială dedicată prognozării meteorologice operaţionale în spaţiu. Observatorul NOAA Space Weather Follow-On L-1 va fi echipat cu instrumente care monitorizează vântul solar, furnizează imagini ale ejecţiilor de masă coronală şi raportează alte fenomene extreme ale stelei noastre, oferind informaţii cu mult timp înainte să ne lovească o ejecţie de masă coronală de anvergura evenimentului Carrington din 1859. 

Poate o furtună solară să distrugă Pământul? 

Răspunsul este nu. 

Dar efectele distructive ale unei furtuni geomagnetice poate duce la prăbuşirea civilizaţiei moderne şi moartea a miliarde de oameni, potrivit oamenilor de ştiinţă. 

Potrivit LiveScience, dacă se întâmplă ca o pată solară să fie îndreptată spre Terra, atunci orice ejecţie solară va lovi planeta în 15 ore sau în câteva zile.

Majoritatea ejecţiilor trec complet nedetectate de publicul larg, datorită câmpului magnetic puternic al Pământului sau a magnetosferei.

Cu toate acestea, cele mai mari ejecţii solare pot  comprima câmpul magnetic al planetei noastre, rezultând ceea ce este cunoscut sub numele de furtună geomagnetică. 

 

Cât de devastator a fost evenimentul Carrington din 1859?

Cea mai mare furtună solară din istoria modernă a fost evenimentul Carrington din 1859. 

În anul când s-a petrecut unirea dintre Moldova şi Ţara Românească sub domnia lui Cuza, Charles Darwin tipărise cartea Originea Speciilor şi indenii au condus o mare rebeliune împotriva colonialismului britanic,  Soarele a eliberat aproximativ energie echivalentă a 10 miliarde de bombe atomice, fiecare de o megatonă. 

În august 1859, astronomii din întreaga lume au urmărit cu fascinaţie creşterea numărului de pete solare de pe discul solar. Printre aceştia se număra Richard Carrington, un observator amator al cerului dintr-un orăşel numit Redhill, în apropiere de Londra, în Anglia.

Pe 1 septembrie, în timp ce Carrington schiţa petele solare, a fost orbit temporar de o străfulgerare bruscă de lumină. Carrington a descris-o ca fiind o “explozie de lumină albă”, potrivit NASA. Întregul eveniment a durat aproximativ cinci minute.

Erupţia a fost o ejecţie de masă coronală majoră. În 17,6 ore, ejecţia a traversat peste 150 de milioane de km între Soare şi Pământ şi şi-a dezlănţuit forţa asupra planetei noastre. De obicei,  le trebuie mai multe zile pentru a ajunge pe Pământ.

A doua zi după ce Carrington a observat erupţia impresionantă, Pământul a experimentat o furtună geomagnetică fără precedent, cu sisteme telegrafice defecte, iar aurorele boreale au fost vizibile în toată lumea,în Cuba, Hawaii şi Chile, potrivit National Geographic. Potrivit History.com, s-au raportat scânte la aparatele telegrafice, operatori suferind şocuri electrice şi multe hârtii au luat foc. 

Carrington  şi-a dat seama că erupţia solară pe care o văzuse era aproape sigur cauza acestor perturbări geomagnetice masive. De aceea, furtuna solară din 1859 este acum cunoscută sub numele de Evenimentul Carrington în onoarea sa.

Când operatorii s-au întors la muncă a doua zi, efectele Evenimentului Carrington erau încă simţite, deoarece atmosfera era încă foarte încărcată. History.com a raportat că angajaţii companiei American Telegraph considerau că era imposibil să transmită sau să primească mesaje, a relatat Space

 

O furtună solară devastatoare ar putea provoca Apocalipsa Internetului şi ar întoarce civilizaţia din anii 2020 în anii 1820 

Lumea a devenit mult mai dependentă de electricitate decât era atunci când a avut loc evenimentul Carrington, avertizează LiveScience, care susţine că pagubele ar fi fără precedent.

Dacă un eveniment similar de tip Carrington s-ar întâmpla astăzi, oamenii de ştiinţă avertizează că ar provoca pagube de trilioane de dolari şi ar declanşa pene de curent pe scară largă, adaugă LiveScience. 2,6 trilioane de dolari ar fi pagubele numai pentru Statele Unite ale Americii. 

Sistemele radio şi radar din întreaga lume se pot întrerupe, iar reţelele electrice pot deveni supraîncărcate şi pot pierde energie. 

Unii experţi se tem că o ejecţie solară suficient de mare ar putea crea o „ apocalipsă a internetului ” prin supraîncărcarea cablurilor de internet submarine şi lăsând părţi ale lumii fără acces la internet timp de săptămâni sau luni. Sateliţii şi staţiile spaţiale, care orbitează dincolo de protecţia atmosferică a Pământului, pot fi distruşi. 

Transformatorii, tranzistorii, semiconductorii, tot ce este electronic (computerele, telefoanele, televizoarele, frigiderele, maşinile electrice) se vor scurtcircuita, devenind nefuncţionale.  

Chiar şi o erupţie solară de intensitate mai scăzută poate provoca o furtună geomagnetică care să perturbe semnalele radio şi GPS-ul

În plus, pe măsură ce atmosfera se încălzeşte, se umflă ca o nalbă fierbinte,  ceea ce ar putea distruge sateliţii aflaţi pe orbita joasă a Pământului şi eliminând bucăţi mai mici de gunoi spaţial.

Celălalt impact al vremii spaţiale se manifestă la suprafaţa terestră. Pe măsură ce curenţi electrici puternici curg prin atmosfera superioară a planetei noastre, ei induc curenţi puternici care curg şi prin crustă. Acest lucru poate interfera cu conductorii electrici care se află deasupra crustei, cum ar fi reţelele electrice – reţeaua de linii de transport care transportă electricitatea de la staţiile de generare la locuinţe şi clădiri. Rezultatul sunt întreruperi localizate de curent care pot fi dificil de reparat; un astfel de eveniment a lovit Quebec pe 13 martie 1989, ducând la o întrerupere de curent de 12 ore.

Mai recent, o erupţie solară a distrus 40 de sateliţi Starlink atunci când SpaceX nu a reuşit să verifice prognoza meteo în spaţiu, a raportat anterior Live Science.

Din fericire, eliminarea câtorva sateliţi Starlink nu este suficientă pentru a strica accesul global la internet. Pentru a distruge în întregime internetul, o furtună solară ar trebui să interfereze cu cablurile ultralungi de fibră optică care se întind sub oceane şi leagă continentele.

La fiecare 50 până la 145 de kilometri,  aceste cabluri sunt echipate cu repetoare care ajută la creşterea semnalului lor pe măsură ce se deplasează. În timp ce cablurile în sine nu sunt vulnerabile la furtunile geomagnetice, repetoarele sunt. Şi dacă un repetor se stinge, ar putea fi suficient pentru a scoate întregul cablu din funcţiune, iar  suficiente cabluri offline ar putea provoca o „ apocalipsă a internetului ”, a raportat Live Science.

Cât timp ar dura recuperarea după o furtună solară?

O întrerupere globală a internetului şi a electricităţii ar fi potenţial catastrofală căci ar perturba totul, de la lanţul de aprovizionare cu alimente şi mărfuri la sistemul medical, de la bursă la capacitatea de bază a oamenilor de a lucra şi de a comunica, având în vedere că tot mai mulţi lucrători depind de tehnologia digitală şi de energia electrică. 

Ar însemna o întoarcere în timp, din anii 2020 în anii 1820, într-o epocă dinante de apariţia primului telegraf electric. Lumea dezvoltată s-ar întoarce la nivelul tehnologic din epoca napoleoniană/sau pre-victoriană. 

Marea problemă este că nu mai avem fabricile din secolul 19 cu care să producem lămpi, maşinării de tipărit, ziare, trăsuri, cărbune, baionete şi muschete cu praf de puşcă la scară industrială cu care să ne continuăm traiul. 

Până la repararea tranzistorilor, transformatoarelor şi altor componente electrice, ar putea trece luni sau ani. 

Costul total al reparaţiilor după o furtună solară ca cea din 1859 ar putea fi enorm: se estimează că numai în primul an se vor cheltui între 1 şi 2 trilioane de dolari, iar recuperarea totală ar putea dura între 4 şi 10 ani, şi asta numai în Statele Unite care dispun de mai multe facilităţi. 

Pentru ţările europene va dura mai mult, în cazul României, ar putea dura chiar mai multe decenii, având în vedere durata progresului tehnologic din 1881 până în 1989. 

Asta ar fi însă cea mai mică problemă. Epoca post-tehnologică sau post-digitală va fi marcată de dezastre de anvergura unui război nuclear. 

 

 

 

 

Putem prevesti furtunile solare?

Furtunile solare sunt uşor de estimat, dar dificil de prevestit. 

Tehnologia actuală poate prevesti furtunile solare cu până la două zile înainte de a lovi Pământul pe baza activităţii petelor solare, pete negre de pe suprafaţa soarelui care indică zone cu activitate ridicată a plasmei. Dar oamenii de ştiinţă nu pot urmări furtunile solare aşa cum raportează uraganele.

În schimb, se îndreaptă către alte indicii, cum ar fi unde se află soarele în ciclul solar actual. NASA şi Agenţia Spaţială Europeană cercetează în prezent modalităţi de a face astfel de prognoze folosind o combinaţie de date istorice şi observaţii mai recente.

Soarele trece prin cicluri de aproximativ 11 ani de activitate mai mare sau mai mică, conform Administraţiei Naţionale pentru Oceane şi Atmosferă, iar următorul său vârf de activitate, cunoscut sub numele de maxim solar, ar trebui să fie în jurul anului 2025.

Cu toate acestea, maximele solare recente au fost relativ uşoare, făcând oamenii de ştiinţă să suspecteze că soarele nostru se poate afla într-o perioadă prelungită de activitate mai scăzută.

Există câteva modalităţi de a proteja internetul împotriva următoarei mega furtuni solare. Primul este de a întări protecţia la reţelele electrice, sateliţii şi cablurile submarine împotriva supraîncărcării după afluxul de curent, inclusiv sisteme de siguranţă pentru a închide strategic reţelele în timpul furtunii solare.

A doua modalitate, mai puţin costisitoare, este de a găsi o metodă mai bună de a prezice furtunile solare pe termen lung.

Earth Observatory, un site de la NASA, a raportat pe aprilie 2001 că Soarele a declanşat cea mai mare erupţie solară observată vreodată de satelitul Observatorului Solar şi Heliosferic (SOHO). 

În iunie 2012, o altă ejecţie de masă coronală de dimensiunea celei din 1859, a trecut pe lângă Pământ. 

 

 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa [email protected]

https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2023/01/fara-titlu-5.pnghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2023/01/fara-titlu-5-300x300.pngrootstireaUncategorised
Ce este un ciclu solar?  Ciclul solar este o variaţie periodică a radiaţiei solare, variaţie care determină schimbări climatice pe Pământ. Ciclul solar are o durată medie de 11,2 ani.  ...