Pe 3 iulie 1994, naţionala de fotbal a reuşit cea mai mare şi mai frumoasă victorie din istoria ei, 3-2 cu Argentina, vicecampioana lumii la acea vreme. E meciul pe care englezii de la The Guardian l-au pus pe primul loc într-un top al celor mai spectaculoase partide din istoria Cupei Mondiale. Şi-a adus aminte şi Craioveanu de el, deşi nu e mare fan fotbal. Dar, oricum, cred că 3 iulie 1994 e mai mult despre viaţă decât despre fotbal.

 

Am fost atât de entuziasmaţi de amintirea asta, încât am dat pe radio un pasaj din acel meci, în comentariul lui Cristian Ţopescu, cu faza golului marcat de Hagi. Comentariul magistral al contra-atacului condus de Ilie Dumitrescu, şi finalizat de Hagi, s-a încheiat cu o cascadă de emoţii cuprinsă într-un cuvânt rostit lăbărţat – Rooo-mââââ-niiii-aaaa. Aşa e, 3 iulie 1994 a fost mai puţin despre fotbal, şi mai mult despre România. România care poate!

 

După radio, am luat maşina şi am mers la Constanţa să fac un interviu cu Gică Hagi despre fotbal, entuziasm şi “România care poate”!

 

Salut, Gică! Eu îţi mărturisesc că meciul ăla a fost pentru mine primul moment în care am plâns de bucurie. Aveam vreo 8 ani. Ştii ce a urmat… zeci, poate sute de mii de români pe stradă. O fericire colectivă cum n-a mai trăit România de mulţi ani. Cum a fost pentru tine?

 

Wow, ce amintiri! Şi pentru mine a fost bucurie, dar parcă am realizat-o mai bine mai târziu, după Mondial. Atunci eram foarte concentraţi pe ce aveam de făcut. Dar trăiam alte sentimente, ceva peste bucuria de moment. Aveam senzaţia libertăţii. Gândeşte-te că veneam dintr-o ţară în haos, doar ce se aprinsese lumina după comunism. Oamenii erau încă orbiţi de lumină. Dar societatea era marcată de un entuziasm foarte mare, ceva ce azi nu cred că mai există. Pentru noi, Mondialul ăla a fost ca un vis. Veneam dintr-o ţară în care salariile erau 50 de dolari. Să mergi în America şi, dintr-o dată, o sută de mii de americani din tribune să fie la picioarele tale, să te admire, e ceva extraordinar.

 

Ai menţionat de haosul din România, de după ’90. Ce crezi că am reuşit să luăm noi, ca societate, din haosul ăla? Şi ce am ratat?

 

Cred că era, cum ar spune americanii, beautiful chaos, erau mai puţine reguli, mai puţină structură, dar mai mult entuziasm. Fiecare încerca să prindă un val şi să se urce pe el. Să facă ceva şi să se remarce, să câştige bani şi să o ducă mai bine.

 

Şi ce am ratat?

 

E greu de spus, dar cred că dacă eram mai bine organizaţi, România ar fi fost acum mai departe. Dar ştii că la organizare nu prea excelăm noi. Şi a mai fost o problemă. N-am prea avut o frecvenţă comună, fiecare a fost în filmul lui. Unii concentraţi pe muncă, alţii pe leneveală, unii pe combinaţii, alţii pe hoţii. 

 

Când crezi că mai vedem sute de mii de oameni în stradă, sărbătorind ceva?

 

O să mai vedem, nu ştiu când şi nu ştiu dacă tot fotbalul îi va scoate din case de bucurie. Deocamdată, oamenii se strâg doar la proteste. Energiile negative atrag şi unesc mai mult acum. Aşa e lumea. Dar asta nu înseamnă că aşa o să rămână. Starea de spirit de schimbă repede, mai ales la noi, popor emoţional. Dar nu ştiu să-ţi zic ce ar putea declanşa o schimbare.

 

Ce ai face dacă te-ai întoarce acum pe 3 iulie 1994?

 

M-aş pregăti mai bine pentru meciul de peste o săptămână, cu Suedia. Şi i-aş spune lui Iordănescu să nu îi lase pe Dan Petrescu şi pe Belodedici la penalty-uri. Haha! Glumesc. Ce aş face dacă m-aş întoarce acum în ’94? Mi-aş face o televiziune, să-i ţin pe români mai mult timp entuziasmaţi. Poate aş face chiar ProTV-ul peste un an, cu Adrian Sârbu. 

 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa [email protected]

https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2021/09/dan-pavel.pnghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2021/09/dan-pavel-300x300.pngrootstireaUncategorised
Pe 3 iulie 1994, naţionala de fotbal a reuşit cea mai mare şi mai frumoasă victorie din istoria ei, 3-2 cu Argentina, vicecampioana lumii la acea vreme. E meciul pe care englezii de la The Guardian ...