Populism şi demagogie pură, nimic altceva. Cuvinte mari, cu iz de colectivism, imposibil de pus în practică. Colegul de partid al Angelei Merkel ne transmite un mesaj cât se poate de fals. În opinia lui Weber, Germania ar trebui pur şi simplu să renunţe la interesul naţional atunci când intră în conflict cu interesul comun al celor 27 de state membre. Ori asta ar fi absurd să se întâmple altundeva decât în Coreea de Nord. De când România s-a alăturat Uniunii Europene, nu avem nici măcar un singur exemplu în care Berlinul să fi acţionat în detrimentul propriilor cetăţeni şi în favoarea ”interesului comun” al blocului comunitar. 

Din motive lesne de înţeles, unii propagandişti încearcă să acrediteze ideea că orice critici aduse politicilor emanate de Bruxelles intră automat în categoria ”euroscepticism, pro-Putin, pro-exit”. Iar aceste aprecieri negative ar fi exclusiv apanajul partidelor naţionaliste (inevitabil, de extremă dreaptă), ale căror unic scop este distrugerea din interior a Uniunii Europene. Brexit-ul ni se serveşte pe tavă ca fiind cel mai bun exemplu.

Ungaria şi Polonia, oile negre ale Europei, consideră că ”interesul comun al UE” amintit de germanul Weber intră în contradicţie flagrantă cu interesul naţional, atunci când vorbim despre migraţie, agenda LGBT, corectitudinea politică şi rolul Bisericii. Asta nu înseamnă implicit că ungurii şi polonezii au intenţionat vreo clipă să părăsească Uniunea Europeană, ci doar că politicile progresiste impuse de Bruxelles nu sunt deloc agreate la Budapesta şi Varşovia. Dacă ne referim strict la chestiunile amintite, cetăţenii celor două ţări doresc altceva. Iar asta nu ar trebui să-i facă mai puţin pro-europeni decât Merkel, Macron sau Iohannis.

Oare a fi critic la adresa politicilor progresiste de la Bruxelles este totuna cu a fi ultranaţionalist, extremist şi vândut ruşilor? Este totuna cu a fi considerat eurosceptic, promotor al distrugerii visului european, inamicul public numărul 1?

Propaganda ieftină progresistă vine cu diversiuni foarte subţiri pentru a le închide gura cârcotaşilor: Credeţi că în afara graniţelor UE aţi trăi mai bine? Uitaţi-vă la state ca Belarus şi Moldova, aflate încă sub influenţa Rusiei. Cât câştigă un român şi cât un bielorus? Ce valoare are paşaportul urcrainean? Unde am fi fost acum fără UE, călăriţi de baroni locali de teapa lui Oprişan, Pinalti sau Mazăre? Şi, nu în ultimul rând, am contribuit cu 21 de miliarde de euro la bugetul UE şi am primit 63 de miliarde. Deci am încasat de trei ori mai mult decât am plătit (ce mai contează zecile de miliarde scoase din ţară de multinaţionale?).

Cu alte cuvinte, din ianuarie 2007 mergem în direcţia bună. Unica direcţie, de altfel. De ce să le dăm apă la moară euroscepticilor şi extremiştilor? De ce să criticăm politicile de la Bruxelles, aşa cum (greşit, evident) o fac ungurii şi polonezii? Cu ce ne-ar ajuta? Am trăi mai bine? Am avea lefuri mai mari? Sau doar l-am sprijini pe Putin în războiul rece cu Statele Unite?

Suntem o adevărată familie şi trebuie să fim uniţi în cuget şi-n simţiri, vorba poetului.

Dacă te consideri un adevărat român, dacă îţi iubeşti ţara şi te-ai săturat de impostură, demagogie şi hoţie, Uniunea Europeană este calea ideală de urmat în orice condiţii. A pune la îndoială până şi cea mai inofensivă decizie luată la Bruxelles echivalează cu a fi în slujba ruşilor, a chinezilor şi a oricărui duşman real sau închipuit. Aşa că meriţi pe deplin să devii ţinta oprobriului public, a influencerilor şi a comentatorilor extaziaţi la fiecare gest al Ursulei von der Leyen.

Pe 19 iunie va demara la Strasbourg sesiunea inaugurală a Conferinţei privind viitorul Europei, un amplu exerciţiu de imagine cu participarea a sute de politicieni şi înalţi funcţionari. În premieră, vor fi prezenţi fizic sau online şi simpli cetăţeni europeni, aleşi pe sprânceană. Ultimii ar trebui să vină cu idei şi propuneri concrete, să participe activ la planul măreţ de consolidare a Uniunii, de integrare şi mai strânsă către un model federalist, de tipul Statelor Unite ale Americii.

Manfred Weber, liderul PPE, pare că ştie foarte bine la ce se gândesc simplii cetăţeni. Se gândesc la o nouă revoluţie: ”Visez să facem Europa mai democratică şi, de ce nu, să votăm în viitor pentru un preşedinte al Uniunii Europene. Este un proiect pe termen foarte lung, ştiu, dar de ce să nu visăm la aceste lucruri, la cum să aducem oamenii mai aproape de Bruxelles, mai aproape de procesul de decizie european. Încercăm să facem asta zilnic, dar mai avem nevoie de un impuls, de o noua revoluţie democratică pentru Europa”.

Însă alegerea preşedintelui UE în urma unui scrutin electoral ar fi mult prea puţin. Partidul Popular European, pilon de bază în cadrul Puterii de la Bruxelles, nu-şi ascunde dorinţa de a implementa o aşa-numită economie socială de piaţă, cu o pronunţată protecţie a cetăţenilor defavorizaţi (inclusiv prin acordarea pe termen lung a venitului minim garantat), în paralel cu impozitarea la sânge a celor cu venituri mari (vezi iniţiativa lui Joe Biden şi constrângerile ce vin odată cu PNRR). Aşadar, politici de stânga implementate de un partid declarat de dreapta. E de aşteptat ca PNL-ul lui Cîţu sau Orban să urmeze aceeaşi cale.

Totodată, popularii ar dori ca Uniunea Europeană să aibă o voce mai puternică în chestiuni de politică externă. Însă aici intervin din nou interesele naţionale, de multe ori în totală opoziţie faţă de aşa-zisul ”interes comun”, mai ales în dosare spinoase legate de Orientul Mijlociu sau colaborarea cu Rusia şi China.

Putem avea o voce europeană puternică dacă revenim la principiile de bază ale procesului democratic de decizie. Şi asta înseamnă decizia majorităţii. De asta avem nevoie acum, la nivel european. Dacă vor fi una-două ţări în viitor care vor bloca puterea Uniunii Europene, atunci trebuie să luăm în calcul să facem fără ele următorul pas spre unificarea europeană. Deci nu mai putem aştepta după ţările care sunt prea lente şi nu înţeleg realitatea acestei lumi”, a punctat Weber într-un interviu apărut recent.

Altfel spus, dacă Ungaria şi Polonia (sau chiar România, Doamne fereşte!) se vor opune drumului progresist al Uniunii Europene, atunci vor fi obligate să părăsească terenul de joc. Criticile sunt bune, dar până la un punct. Când interesul suprem al Uniunii o cere, decizia trebuie musai să fie unanimă. Sau majoritară, fără drept de veto.

Anunţata conferinţă de la Strasbourg pentru stabilirea viitorului Europei prin consultarea maselor largi nu reprezintă decât o încercare penibilă de a conferi un aer democratic deciziilor care se iau în mod autocrat şi netransparent, în spatele uşilor închise, în funcţie de interesele stricte ale binecunoscutelor ţări din tagma conducătoare, în frunte cu Germania şi Franţa.

 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa [email protected]

https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2021/05/profimedia-0612557704.jpghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2021/05/profimedia-0612557704-300x300.jpgrootstireaUncategorised
Populism şi demagogie pură, nimic altceva. Cuvinte mari, cu iz de colectivism, imposibil de pus în practică. Colegul de partid al Angelei Merkel ne transmite un mesaj cât se poate de fals. În opinia lui Weber,...