Pe 6 ianuarie sărbătorim Botezul Domnului, cunoscut în popor sub denumirea de Bobotează.

Sărbătoarea Bobotezei este amintită din secolul al II-lea, la Sfântul Clement Alexandrinul. În primele secole, Boboteaza era sărbătorită împreună cu Naşterea Domnului, pe 6 ianuarie. Începând cu secolul al IV-lea, cele două sărbători au fost despărţite, 25 decembrie rămânând data de prăznuire a Naşterii Domnului şi 6 ianuarie, cea a Botezului Domnului.

 

Boboteaza, ziua în care Hristos S-a descoperit lumii

 

După naşterea Mântuitorului, următoarea menţiune pe care o fac Evangheliile despre Mântuitorul este cea de la vârsta de 12 ani, când, în templu, îi uimeşte pe învăţaţii vremii prin cunoştinţele Sale. De atunci nu se mai aminteşte nicio minune şi niciun cuvânt rostit de Mântuitorul. Odată cu Botezul Său la Iordan, Hristos iese din umbră şi începe să propovăduiască.

Evenimentul Botezului este descris de către toţi evangheliştii. Evanghelistul Matei ne relatează ca Iisus a venit din Galileea la râul Iordan unde boteza Ioan Botezătorul.

Sfântul Ioan Înaintemergătorul anunţase mai înainte poporului venirea Lui: „Vine în urma mea Cel mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg curelele încălţămintei. Eu v-am botezat pe voi cu apă, iar Acela vă va boteza cu Duhul Sfânt”.

Iisus a venit să Se boteze, cu toate că nu avea nevoie de botezul făcut de Ioan, fiindcă El nu avea păcat. Când L-a recunoscut în mulţime, Ioan s-a sfiit de El şi i-a zis: „Eu am trebuinţă să mă botez de Tine şi Tu vii la mine?”.

Hristos i-a răspuns însă: „Lasă acum, că aşa se cade a împlini toată dreptatea”. Hristos alege să se supună dreptăţii, adică planului lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. Dumnezeu fiind, se întrupase de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi devenise om. Apoi a crescut în smerenie şi anonimat şi a respectat regulile societăţii iudaice, în mijlocul căreia trăia, potrivit cărora un bărbat nu putea avea activitate publică decât după împlinirea vârstei de 30 de ani, vârsta maturităţii la evrei. De aceea Hristos se descoperă lumii abia acum. Botezul Său este un act de smerenie şi de supunere faţă de legea dumnezeiască.

Sfintele Evanghelii ne istorisesc că, după ce Hristos a ieşit din Iordan, s-au deschis cerurile, iar Duhul lui Dumnezeu S-a pogorât spre Cel ce S-a botezat, arătându-Se în chip de porumbel. Şi atunci s-a auzit un glas din cer, zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit” (Matei 3, 16-17; Marcu 1, 10-11; Luca 3, 21-22).

Deschiderea cerurilor explică şi alt nume al sărbătorii Botezului Domnului, cel de „Praznicul Luminilor”, iar descoperirea Sfintei Treimi la Botezul Domnului, prin auzirea glasului Tatălui, care Îl mărturiseşte pe Fiul, şi prin arătarea Duhului Sfânt ca porumbel,  explică alte două nume ale sărbătorii, de sorginte greacă, „Epifania” şi „Teofania”, care înseamnă „arătare”, „descoperire”, respectiv „descoperirea lui Dumnezeu”. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că numele de Epifanie se datorează faptului că Domnul nu S-a făcut cunoscut tuturor când S-a născut, ci când S-a botezat.

 

Botezul Domnului, temeiul Sfintei Taine a Botezului creştin

 

Hristos s-a lăsat a fi botezat de către Ioan nu pentru că avea nevoie de curăţire de păcate, fiindcă era Dumnezeu-Omul, ci pentru a sfinţi creaţia. Botezul lui Iisus n-a fost numai o supunere faţă de lege, ci şi un act de sfinţire a firii, a naturii, un act de regenerare a lumii întregi. Prin cufundarea Sa în Iordan, Hristos a curăţit creaţia întinată de căderea omului în păcat. Într-o rugăciune citită la Bobotează se spune: “Astăzi firea apelor se sfinţeşte…”

În rugăciunea de sfinţire a apei de la Botez, se cere venirea Duhului pentru curăţirea apei de lucrarea puterilor demonice, pentru ca ea să devină, prin pogorârea Duhului, loc al renaşterii omului în Hristos. Iar slujba Botezului creştin repetă aceste momente: începe cu lepădările, menite să alunge puterea diavolului şi se încheie cu primirea darului Sfântului Duh.

 

Boboteaza – sfinţirea apei

 

În ajunul şi în ziua de Bobotează, în toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfânt, la rugăciunile arhiereilor şi ale preoţilor se sfinteşte Agheasma Mare. Cuvântul „agheasmă” provine din limba greacă şi înseamnă „apă sfinţită”.

Creştinii ortodocşi pot lua pe nemâncate Agheasma Mare în perioada 5 ianuarie – 14 ianuarie şi la recomandarea duhovnicului. Din rugăciunile rostite de preot aflăm că Agheasma Mare, de la Bobotează, aduce vindecare de boli sufleteşti şi trupeşti, că ea este izbăvitoare de patimi şi izgonitoare a duhurilor rele.

 

Tradiţii şi obiceiuri de Bobotează

 

În fiecare an, în cetăţile de scaun ale Ţărilor Româneşti, Botezul Domnului se serba cu deosebit fast, iar sfinţirea Agheasmei Mari se făcea întotdeauna de mitropolitul ţării, în prezenţa domnitorului şi a curţii.

La Bobotează se sfinţesc toate apele, iar preotul se duce la o apă unde va arunca o cruce. Mai mulţi bărbaţi se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care reuşeşte să ajungă primul la ea primeşte binecuvântarea preotului şi se consideră că va avea noroc tot anul. În vechime, cel care găsea primul crucea şi o aducea la mal primea şi daruri de la domnitorul ţării şi era ţinut la mare cinste de către ceilalţi.

Încă din vechime, în tradiţia populară se spunea că oricine ar intra în această zi în apă va fi apărat de toate bolile. Sfinţirea apei se făcea într-un loc special amenajat lângă o fântână sau o apă curgătoare. Din Agheasma binecuvântată în această zi obişnuiau să bea toţi membrii familiei, iar o parte se punea şi în mâncarea vitelor, pentru ca şi acestea să fie sănătoase.

Boboteaza include motive specifice tuturor zilelor de reînnoire a anului: local se colindă, se fac descântece, se află ursitul, se fac previziuni astronomice pentru anul ce vine şi pentru holde.

În satele din Moldova şi din Bucovina, după slujba de sfinţire a apei, pe drumul de întoarcere spre casă se strigă „Chiraleisa” (de la cuvintele greceşti Chirie eléison – Doamne, miluieşte!), un fel de colind al copiilor, acompaniat de clinchete de clopoţei, menit să aducă gazdelor holde bogate în noul an şi să alunge din văzduh duhurile rele. Vestitorii Botezului înconjoară casa şi grajdurile, sunând din talăngi şi zicând în cor: ‘Chiraleisa, /spic de grâu /până-n brâu, /roade bune, /mană-n grâne!’. Se toarnă câte puţină agheasmă în toate fântânile întâlnite în cale. Acasă, oamenii sfinţesc cu agheasma şura, grajdul, animalele, pomii din livadă şi casa.

În Bucovina există şi obiceiul ca, imediat după sfinţirea apei, tinerii să facă un foc de paie şi frunze uscate, peste care se joacă Ardeasca, flăcăii sar peste flăcări, prin fumul gros, pentru a se curăţi şi a se feri de boli. La plecare, fiecare ia cărbuni aprinşi cu care, odată ajunşi acasă, afumă pomii din livadă, în scop fertilizator.

De Bobotează, în Bucovina există sate în care vecinii, prietenii şi rudele obişnuiesc să se colinde reciproc timp de trei zile, iar în alte comunităţi tineri mascaţi în babe şi moşnegi colindă mai ales pe la casele unde se găsesc fete de măritat, obiceiul fiind o reminiscenţă a cultului moşilor şi strămoşilor, precum şi a unor vechi practici fertilizatoare.

În unele regiuni ale ţării, de Bobotează are loc integrarea tinerelor căsătorite recent în cadrul comunităţii femeilor căsătorite. Acest lucru se făcea prin udarea acestora cu apă din fântână sau dintr-un râu.

Bătrânii mai spun că în noaptea de Bobotează, tinerele care încă nu şi-au găsit alesul, îşi vor visa ursitul. Conform obiceiului, fetele îşi leagă pe degetul inelar un fir roşu de aţă de mătase şi un fir de busuioc. În seara de Bobotează, fetele pun un fir de busuioc sub pernă, la streaşina casei, la fântână sau la pârâu pentru ca dimineaţa să afle dacă vor avea noroc, semn dat de gheaţa sau promoroaca strânsă pe busuioc. Mai mult, tinerele fete care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează în acel an se vor mărita.

În satele din judeţul Galaţi s-a păstrat obiceiul ca femeile, când preotul merge cu Botezul din casă în casă, stropind cu agheasmă, să-i pună în traistă un fuior de cânepă, pentru ca în firele lui să se încâlcească toate relele anului.

După ce iau agheasma de la preot, fetele tinere obişnuiesc să se îmbăieze de trei ori în râu sau să-şi toarne apă pe cap simbolic. Precum s-a adunat poporul la malurile Iordanului, tot aşa se vor strânge petitorii la uşa fetei respective.

Potrivit tradiţiei, femeile care nu pot avea copii trebuie să bea agheasmă de la Bobotează pentru a se vindeca de sterilitate, întrucât apa sfinţită are puteri tămăduitoare.

 

 

 

 

 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa [email protected]

https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2021/01/cruce.jpghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2021/01/cruce-300x300.jpgrootstireaUncategorised
Pe 6 ianuarie sărbătorim Botezul Domnului, cunoscut în popor sub denumirea de Bobotează. Sărbătoarea Bobotezei este amintită din secolul al II-lea, la Sfântul Clement Alexandrinul. În primele secole, Boboteaza era sărbătorită împreună cu Naşterea...