Cum antidotul a 18 ani de satiră la Caţavencu a început să funcţioneze, am râs din nou şi m-am gândit la o imagine de la Paris, cum nişte francezi încercau să scoată legal nişte bani dintr-un bancomat, dar erau foarte stingheri în a-i extrage, pentru singurul motiv că nişte cetăţeni rromâni erau fix sub acel bancomat cerându-le, evident, nu fier vechi, ci fier nou, sub formă de bani. 

Da, da, v-aţi prins: e plin Parisul!

Ba mai mult, cu ceva ani în urmă, deveniseră legende nişte oşeni (nu auchani) care erau specializaţi în spargerea tonomatelor de parcare, alea într-un picior. Şi da, avem o imagine de zei colectori ai tuturor formelor de fier din lume, inclusiv ai firelor de tren. Dar, cum bine aţi observat, “le nôtre comme les conifères”, au început replicile usturătoare la adresa acestor satiri, mergând de la desene cu cocoşi galici făcându-ne un blow job (cea mai frecventabilă înjurătură românească “Mue, Bă!”) până la aprobarea jihadiştilor care i-au masacarat în urmă cu câţiva ani. Ba mai mult, au apărut şi patrioţi care au strigat cum le-am făcut noi la Reşiţa Turnul Eiffel, şi ei, nu-i aşa, nerecunoscătorii, uite ce ne fac. În fapt, o falsă legendă urbană menită să ţină de foame eşecului nostru de la locul accidentului.

Rodul unui complex provincial, bovaric şi isteric, românii care au avut noroc în viaţă sunt peste tot în lume, iar cei care n-au avut noroc au rămas aici să ne apere tuturor onoarea nereperată. 

Numai că, aceste caricaturi sunt ilegale sau imorale şi din perspectiva Convenţiei Drepturilor Omului. Vestitul articol 9

“1. Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţământ, practici şi îndeplinirea ritualurilor”.

Pe cale de consecinţă, satira este permisă până unde!? Până la batjocorirea însemnelor religioase şi până la profanarea patrimoniului religios!? 

Când Madonna s-a pus pe cruce cu ocazia albumului “Like a Virgin”, ea s-a propus ca o victimă a persecuţiilor şi a prejudecăţilor societale faţă de femei şi sexualitate. 

Numai că, atunci când îi bagi o stea în fund profetului si o reclamă pe vagin Fecioarei Maria (cazul caricaturilor Charlie Hebdo), atunci lucrurile devin brusc discutabile. Şi aici nu vorbim despre cenzură, ci despre profanarea simbolurilor religioase, nu despre un tratament satiric menit să ne devoaleze altceva decât ura pentru religie şi practicanţii ei. Altfel spus, nu-i nimic de râs sau de protestat prin zona genitală a unor profeţi fără să ai “o reacţie”. Cum ziceam la noi la Caţavencu: “e o glumă de autobază”.

Aşa cum nu e nimic de justificat la o crimă. Nici măcar în uciderea criminalului. Dar totuşi când eşti atât de disperat să-ţi urăşti concetăţenii doar pentru că ei cred într-un Dumnezeu, atunci se cheamă că ai chemat benevol demonii, dezlănţuiţi deja prin fenomenul terorismului. Desigur, nu cenzura şi nici crima nu sunt soluţii. Şi nici genul de laicitate absolvită de orice urmă de sânge şi contrapusă religioţilor, aşa cum o făcea în urmă cu câteva zile, preşedintele Macron, într-un post de Twitter, în care-şi “dezinforma” ţara a cărei Revoluţie laică, cu regimul său de teroare cu aspect genocidar, făcea pe vremea lui Robespierre peste 250.000 de victime. Sau războiul “ comercial “ împotriva Irakului nu poate justifica alte milioane de morţi doar printr-o bănuială nedovedită : 

 

Non, monsieur le pre´sident. La laiˆcite´ a tue´suffisamment d’innocents.

 

 

https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2019/06/pixel-1.pnghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2019/06/pixel-1.pngrootstireaUncategorised
  Cum antidotul a 18 ani de satiră la Caţavencu a început să funcţioneze, am râs din nou şi m-am gândit la o imagine de la Paris, cum nişte francezi încercau să scoată legal...