Atunci când carantina şi măsurile restrictive dure au stârnit proteste în rândul opiniei publice, autorităţile care defilau non-stop pe la televiziunile panicarde au arătat cu degetul spre epidemiologi: ”Ei au hotărât, nu noi!”. Lucru absolut normal într-o democraţie. Dacă vrei să-ţi repari dinţii, te duci la stomatolog. Dacă ţi-e frică să nu mori de Covid, îl tragi de mânecă pe epidemiolog. Faptul că inclusiv printre medicii cu aceeaşi specializare există păreri complet divergente, iar autorităţile îi preferă doar pe cei convenabili, este o altă discuţie.

Ştim însă cu certitudine că guvernul şi celebrul Grup de Comunicare Strategică au avut drept partener în lupta anti-Covid o instituţie-reper, amintită ori de câte ori a fost nevoie, cu scopul evident de a da greutate şi credibilitate măsurilor puse în practică de autorităţi. Este vorba de sus-numitul Institut Naţional de Sănătate Publică. O agenţie plină de reputaţi specialişti, cu organigramă extrem de stufoasă, din care nu lipseşte directorul Centrului Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile, dr. Adriana Pistol. Un personaj-cheie în lupta cu noul coronavirus, devenită între timp şefa Comisiei Covid-19 din Ministerul Sănătăţii (după plecarea mult mai titratului Adrian Streinu-Cercel).

Practic orice decizie guvernamentală legată de pandemie trece prin filtrul medicului Adriana Pistol de la INSP: evaluări epidemiologice, restricţii de călătorie, carantinări zonale, măsuri de prevenţie şi protecţie, mărirea sau micşorarea numărului de testări, interpretarea statisticilor primite de la Direcţiile de Sănătate ş.a.m.d. De altfel, secretarul de stat Raed Arafat a ţinut să sublinieze rolul major, determinant, al INSP în gestionarea pandemiei. ”Este posibil să se ajungă la măsuri regionale, zonale, de restricţie, acolo unde apar zone afectate. Dar nu o persoană decide acest lucru, ci specialiştii, în baza datelor Institutului Naţional de Sănătate Publică”, declara Arafat pe 20 iulie, la un post de televiziune.

Aceeaşi specialişti ai INSP au gândit şi elaborat pe timpul verii măsurile de protecţie în contextul deschiderii şcolilor. ”Noi am formulat nişte recomandări pe care le-am transmis Ministerului Sănătăţii. Printre acestea se numără distanţarea de un metru între bănci, purtarea măştii în recreaţie, dar nu şi în timpul pe care copiii îl petrec în clasă”, declara, pe 12 august, Simona Pârvu, directorul INSP. Bineînţeles, recomandările INSP erau în deplină concordanţă cu măsurile impuse în şcoli de alte state europene, mult mai lovite de pandemie. Ca de pildă Marea Britanie.

Aşadar, specialiştii atât de mult invocaţi în momentele cheie ale pandemiei au recomandat, negru pe alb, ca elevii să poarte măşti doar în pauze, în zonele aglomerate.

Însă de data asta guvernanţii n-au mai fost atât de dornici să-i asculte pe medici. Au luat decizia de capul lor. ”În şcoli, acolo unde începe activitatea normal, va fi necesar portul măştii atât pentru cadrele didactice, cât şi pentru elevi şi personalul auxiliar”, declara Orban în faţa parlamentarilor, tot pe 12 august, fără să-i pese de recomandările INSP. Măsura, foarte dură în special pentru elevii din clasele primare, are la bază interese pur electorale. Teama guvernanţilor ca nu cumva să deranjeze sindicatele din învăţământ. Ca nu cumva să-i supere, fix înainte de alegeri, pe profesorii şi părinţii speriaţi de spectrul îmbolnăvirii şi nemulţumiţi de prea puţinele măsuri de protecţie puse la dispoziţie de Palatul Victoria.

Cu doar câteva zile înainte de începerea şcolii maşina de propagandă guvernamentală s-a pus din nou în funcţiune la turaţie maximă. Aşa-zişi psihologi s-au trezit vorbind pe micul ecran, oferindu-le domnilor profesori instrumente adecvate de luptă cu elevii indisciplinaţi: ”În cazul în care într-o clasă un copil îşi scoate masca şi spune «nu mai pot să respir», în acel moment profesorul trebuie să stăpânească clasa, să spună «Rămâneţi toţi cu măştile». Îl cheamă pe acel copil: «Hai să vorbim puţin». Eventual, îl scoate din clasă, vorbeşte puţin cu el, schimbă masca, pentru că e posibil ca ea să fie umedă, dacă copilul a vorbit sau a respirat foarte mult, vede dacă are o problemă într-adevăr – suferă de astm sau suferă de o problemă respiratorie. Începe să vorbească cât se poate de unul la unul cu el. Nicidecum nu-l face de ruşine în faţa clasei, nu-l stigmatizează, nu spune «Nu faceţi ca el!» şi în niciun caz nu îl dă ca pe un exemplu negativ”.

Te doare mintea, nu alta! Te întrebi cum au absolvit facultatea astfel de psihologi. Ce-or fi învăţat ei acolo. Dacă au crescut copii sau măcar au stat prin preajma lor cât timp se jucau prin parcuri.

Într-un astfel de scenariu horror imaginat de guvernul Orban şi descris metaforic de aşa-zisul psiholog îmi vine greu să cred că şcoala va reprezenta altceva decât un lagăr de concentrare.

În cazul politicienilor, frapează lipsa totală de empatie cu părinţii îngrijoraţi de cum va decurge şcoala în noile condiţii. Şi mai frapează tupeul şi ipocrizia cu care îţi spun în faţă că nu urmăresc altceva decât binele şi sănătatea noastră, a tuturor.

 

 

  

       

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa [email protected]

https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2020/09/7586425-mediafax-foto-alexandru-dobre-1.jpghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2020/09/7586425-mediafax-foto-alexandru-dobre-1-300x300.jpgrootstireaUncategorised
Atunci când carantina şi măsurile restrictive dure au stârnit proteste în rândul opiniei publice, autorităţile care defilau non-stop pe la televiziunile panicarde au arătat cu degetul spre epidemiologi: ”Ei au hotărât, nu noi!”. Lucru absolut normal...