O naţiune înspăimântată este la fel de vie ca un sicriu aflat pe marginea gropii . ”Nu numărul morţilor, ci spaima celor care supravieţuiesc duce la pierderea bătăliilor”, spunea Voltaire în Istoria lui Carol al XII-lea.

Discursul lui Robert Kennedy Jr. în faţa zecilor de mii de protestatari de la Berlin m-a lămurit pe deplin. Spre deosebire de Germania, în România războiul informaţional de pe frontul pandemiei a fost câştigat fără drept de apel de tabăra guvernamentală.

Maşinăria de propagandă şi-a atins scopul cu vârf şi îndesat. Arafat, Vela şi Tătaru, secondaţi de mass-media, unităţile militare, medicii agreaţi şi ”societatea civilă” au reuşit să bage spaima-n populaţie mai ceva ca la o epidemie de ciumă. Am asistat la măsuri restrictive foarte dure, însă la fel de brutală a fost şi campania de înspăimântare a cetăţenilor. Evident, lupta s-a dovedit a fi inegală. Generalii Grupului de Reflecţie Strategică din cadrul CSAT au avut la dispoziţie un întreg arsenal de disiminare a fricii. Puţinii adversari susceptibili de a deveni o ameninţare s-au trezit linşaţi în piaţa publică.

Probabil că nici măcar comandantul suprem Klaus Iohannis nu s-a aşteptat să câştige atât de uşor bătălia. Dovadă disponibilitatea Palatului Cotroceni de a folosi fake-news-uri pe câmpul de luptă.

Mi-e clar. Mămăliga românească nu va exploda. Suntem gata să renunţăm la drepturi şi libertăţi fundamentale fără să crâcnim. Frica ne-a intrat până în măduva oaselor.

Ne este frică de moarte. Firesc. Jurnalul funebru de la ora 13 cu asta se ocupă: Feriţi-vă! Moartea ne pândeşte la fiecare pas.

Ne este frică de braţul legii. Nu avem bani de amenzi sau nervi suficient de tari pentru a rezista gravelor acuzaţii de zădărnicire a combaterii bolilor.
Ne este frică de penibil. Căci ce poate fi mai penibil decât să fim catalogaţi, la grămadă şi fără argumente, drept pesedişti, vânduţi ruşilor, conspiraţionişti 5G, anti-vaccinişti, nazişti sau habotnici?

Ne este frică de călăii din presă. Dacă persoane publice ca Mugur Mihăescu sau Cristi Puiu au fost executate fără pic de remuşcări pentru culpa de a avea opinii contrare regimului Iohannis, pe noi cu siguranţă ne aşteaptă aceeaşi soartă. Nu vrem ca lumea să ne arate cu degetul. Să ne huiduie ca pe nişte criminali în serie.

Ne este frică să nu greşim. Dacă, prin absurd, ”ei” au totuşi dreptate?

Ne este frică de eşec. De inutilitatea demersului. Aşa-zisa societate civilă a dispărut subit. ONG-urile au murit. Nu există lideri, nu există organizatori. Suntem ca nişte frunze în bătaia vântului.

Singurul loc unde ne simţim liberi, în siguranţă, dezinvolţi, dispuşi să răsturnăm munţii şi să condamnăm ferm orice derapaj al Puterii rămâne mediul virtual. Mica noastră pagină de Facebook. Acolo suntem adevăraţi eroi. Ştim asta pentru că primim zeci şi sute de like-uri de la alţi eroi. Întrebarea este ce se întâmplă dacă Doamne fereşte dispar peste noapte Mark Zuckerberg şi reţeaua lui socială. Ce ne facem? Cum supravieţuim? Unde mai protestăm?

Vom fi morţi de-a binelea. La fel de morţi ca ONG-urile lui Soros în vreme de pandemie.

La Berlin cetăţenii s-au scuturat de toate spaimele, au închis calculatoarele şi au ieşit să protesteze. Şi încă au ieşit în număr foarte mare. Asta în ciuda temerii că vor fi etichetaţi drept neo-nazişti. În ciuda sentimentului de vinovăţie indus la nivel naţional printr-un amplu proces de culpabilizare în masă pentru ororile din timpul celui de-al doilea război mondial.

Temerile lor s-au adeverit. Spre deosebire de protestele din Belarus, mass-media a ignorat iniţial evenimentul de la Berlin, apoi a încercat să-l minimalizeze şi să-i dea conotaţii negative. “Eu nu sunt un simpatizant al extremei drepte, sunt aici pentru a ne apăra libertăţile fundamentale”, a ţinut să precizeze Stefan, un berlinez descris de reporterul AFP ca fiind ”ras în cap şi purtând un tricou gri cu inscripţia Gândeşte, asta ajută!”.

O altă formă de manipulare ieftină. Omul a negat din start că ar fi neo-nazist, dar noi, presa, l-am prins repede cu minciuna. Ştim noi bine cum arată un extremist ras în cap!

De altfel invitatul special de la Berlin, Robert Kennedy Jr, s-a amuzat pe marginea subiectului încă din debutul discursului său electrizant: ”Acasă în SUA ziarele spun că am venit azi aici ca să vorbesc în faţa a aproximativ 5.000 de nazişti. Şi mă uit la mulţimea asta şi văd opusul nazismului. Eu văd oameni care iubesc democraţia”. 

Pe 30 august, cu doar 146 de cazuri noi şi restricţii similare celor din România, cetăţenii germani s-au revoltat împotriva Angelei Merkel. Au dezavuat politicile guvernamentale de luptă cu pandemia. Au avut curajul să protesteze vehement în ciuda riscului de a fi catalogaţi imediat drept ”neo-nazişti, o mulţime foarte pestriţă, liber-gânditori, activişti împotriva vaccinurilor” ş.a.m.d. Au luat în calcul şi posibilitatea de a fi brutalizaţi de cei peste 3.000 de poliţişti trimişi să menţină ordinea. Lucru care de altfel s-a şi întâmplat, preşedintele Germaniei denunţând o ”tentativă de luare cu asalt a clădirii Parlamentului” (wow!) la ceas de seară, în contextul ciocnirilor dintre manifestanţi şi poliţişti soldate cu peste 300 de arestări. Desigur, orice paralelă cu protestele din Piaţa Victoriei, din 10 august 2019, sunt total neavenite. Sprijinirea luptei anti-corupţie şi demolarea regimului Dragnea nu se compară cu biata luptă pentru drepturi şi libertăţi fundamentale în Berlin, Londra sau Paris.    

Odată pătrunsă în cele mai ascunse unghere ale conştientului şi ale inconştientului, frica ne va însoţi ani buni de-acum încolo. Şi nu doar atunci când vom avea un puternic impuls de moment să ieşim în stradă, să protestăm.

Ne va însoţi permanent acasă, pe stradă, la şcoală, la serviciu, în vacanţă, la spital, la cumpărături. În relaţia cu cei dragi, cu autorităţile, cu oameni necunoscuţi. Dar şi cu propriile vise.

Ei ŞTIU asta. Şi le convine. Şi tu ŞTII de-acum. Şi nu mai ai nicio scuză.

Ai în schimb de ales. Trăieşti în continuare cu frica-n sân sau te eliberezi de orice temeri şi lupţi cu adevărat pentru ceea ce crezi.
 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa [email protected]

https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2020/09/profimedia-0555438388.jpghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2020/09/profimedia-0555438388-300x300.jpgrootstireaUncategorised
O naţiune înspăimântată este la fel de vie ca un sicriu aflat pe marginea gropii . ”Nu numărul morţilor, ci spaima celor care supravieţuiesc duce la pierderea bătăliilor”, spunea Voltaire în Istoria lui Carol al XII-lea....