Comisia Europeană critică, în raportul MCV privind sistemul judiciar din România, slăbirea semnificativă a rolului Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în favoarea Secţiei pentru judecători, precizând că aceştia n-au avut niciun rol în numirea procurorilor SIIJ.

Potrivit raportului MCV publicat de Comisia Europeană, aspectele care au creat îngrijorarea oficialilor europeni sunt, printre altele:

-accelerararea intrării în funcţiune a Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie (SIIJ), deja identificată în noiembrie 2018 ca o sursă de preocupare, şi extinderea jurisdicţiei acesteia pe apeluri sau chiar pe dosarele deja închise;

-slăbirea notabilă a rolului Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), în favoarea Secţiei pentru judecători. În particular, Secţia pentru procurori nu a avut niciun rol în numirea procurorilor Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie şi la crearea acesteia;

– majorarea de pe o zi pe alta a criteriului de vechime pentru procurorii (inclusiv pe cei din poziţii de management) din Direcţia Naţională Anticorupţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), fără a lua în considerare impactul asupra acestor două structuri de parchet.

Potrivit legii, noile criterii de eligibilitate s-au aplicat şi retroactiv celor numiţi deja, lucru ce a determinat practic aplicarea retroactivă a legii, se mai arată în documentul MCV.

“Implementarea legilor modificate a dus la preocupări asupra independenţei judiciare, ca de exemplu în funcţionarea Secţiei penrru investigarea infracţiunilor din justiţie. Aceasta a fost identificată drept cauză a nesiguranţei şi imprevizibilităţii din domeniul judiciar”, se mai arată în raportul tehnic MCV.

Secţia Specială a confirmat temerile că e utilizată ca instrument de presiune politică

Operaţionalizarea Secţiei Speciale a confirmat temerile potrivit cărora structura ar putea fi utilizată ca instrument de poliţie politică, se arată în raportul MCV, care subliniază că au existat situaţii când SIIJ a intervenit în cursurile anchetelor penale, ce ridică îndoieli privind obiectivitatea.

Potrivit documentului, raportul din noiembrie 2018 constata că legile justiţiei modificate, care intraseră în vigoare în iulie şi în octombrie 2018, puteau conduce la exercitarea de presiuni asupra judecătorilor şi procurorilor, fapt care, în ultimă instanţă, putea submina independenţa, eficienţa şi calitatea sistemului judiciar.

„În loc să abordeze problemele evidenţiate în rapoartele MCV anterioare, legile introduseseră noi riscuri, în special prin crearea Secţiei speciale pentru anchetarea magistraţilor şi prin regimul în materie de sancţiuni disciplinare şi de răspundere disciplinară a magistraţilor. În consecinţă, Comisia a concluzionat că legile reprezentau o involuţie în raport cu evaluarea din ianuarie 2017 şi a propus un răgaz pentru reconsiderarea situaţiei prin îngheţarea intrării în vigoare a modificărilor”, se arată în raportul MCV.

Astfel, în raportul din noiembrie 2018, se recomanda: suspendarea imediată a punerii în aplicare a legilor justiţiei şi a ordonanţelor de urgenţă subsecvente şi revizuirea legilor justiţiei, ţinând seama pe deplin de recomandările formulate în cadrul MCV, precum şi de recomandările Comisiei de la Veneţia şi ale GRECO.

„Aceste recomandări nu au fost puse în aplicare de autorităţile române, care au invocat şi argumentul că legile justiţiei produceau efecte juridice care nu puteau fi oprite”, atrage atenţia raportul MCV.

Totodată, experţii Comisiei Europene au menţionat şi îngrijorările privind Secţia Specială. Modificările legate de accelerarea înfiinţării Secţiei speciale şi extinderea competenţei sale sau modificările aduse cerinţelor şi regulilor procedurale de numire a procurorilor (inclusiv a personalului de conducere) din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) au alimentat şi mai mult „sursele de îngrijorare şi lipsa de încredere în aceste modificări”.

„În special, unele dintre modificările propuse ale legilor păreau să servească intereselor anumitor persoane. (…) Funcţionarea Secţiei speciale pentru anchetarea magistraţilor a confirmat temerile exprimate atât în România, cât şi în exterior că secţia respectivă ar putea fi utilizată ca instrument de presiune politică. Au existat mai multe situaţii în care Secţia specială a intervenit pentru a schimba cursul anchetelor penale într-un mod care ridică îndoieli serioase cu privire la obiectivitatea sa”, mai arată sursa citată.

Printre situaţiile se numără şi cazurile în care Secţia Specială a iniţiat anchete împotriva magistraţilor care s-au opus modificărilor actuale ale sistemului judiciar, precum şi modificările abordării adoptate în cauzele aflate pe rolul instanţelor, de exemplu retragerea căilor de atac introduse anterior de DNA în dosarele de corupţie la nivel înalt.

„Numirile în funcţiile de conducere din Secţia specială au stârnit, la rândul lor, polemici. Pe fondul acestora, numeroase voci din România au cerut desfiinţarea Secţiei speciale”, mai punctează experţii în raportul MCV.

De altfel, în iulie 2019, ministrul justiţiei şi-a exprimat disponibilitatea de a identifica soluţiile legislative adecvate, în consultare cu sistemul judiciar şi cu Parlamentul, în cadrul unui nou proces de consultare structurată.

„Cu toate acestea, declaraţiile ulterioare ale conducerii guvernului au sugerat că nu vor fi propuse schimbări în ceea ce priveşte Secţia specială”, mai precizează raportul, care conchide, în privinţa acestui capitol, că problemele ridicate de Comisia Europeană, de Comisia de la Veneţia şi de GRECO nu au dus la propunerea de noi modificări.

CSM a stârnit uneori îngrijorare că ar putea fi supus influenţelor politice

CSM nu a explicat niciodată clar de ce, în privinţa legilor justiţiei, concluziile sale sunt diametral opuse celor exprimate de alte părţi interesate, iar modul de funcţionare a Consiliului suscită îngrijorare cu privire la independenţa instituţională şi la autoritatea sa, se arată în raportul MCV.

“Diviziunile din cadrul CSM nu au permis cristalizarea unei singure voci, în special în ceea ce priveşte modificările legislative, dar chiar şi cu privire la alte aspecte, mai administrative (de exemplu, analizarea impactului unor modificări precum pensionarea anticipată şi intrarea cu întârziere în profesie). Preocupările exprimate au fost confirmate în intervalul care s-a scurs de la ultimul raport. În primul rând, modul de funcţionare a CSM suscită îngrijorare cu privire la independenţa sa instituţională şi la autoritatea sa. Un exemplu în acest sens este comunicarea. Au existat multe situaţii în care declaraţii publice emise în numele CSM sau în numele uneia dintre secţiile din cadrul CSM nu fuseseră de fapt aprobate de către Plenul CSM sau de către secţia corespunzătoare, ci reflectau exclusiv poziţia preşedintelui instituţiei sau a unui număr restrâns de membri”, se arată în raportul MCV pe România, dat publicităţii marţi.

Oficialii Comisiei Europene arată, în document, că se face, de asemenea, o confuzie între rolurile secţiilor şi rolul Plenului. “Constituţia prevede că apărarea independenţei sistemului de justiţie este responsabilitatea Plenului CSM, dar Secţia pentru judecători a făcut o serie de declaraţii publice în această privinţă care nu au fost sprijinite de Plen. Această stare de fapt este reflectată, de asemenea, de noile legi ale justiţiei şi a fost exacerbată de ordonanţele de urgenţă ale guvernului privind legile justiţiei, care au permis ca hotărâri cu privire la aspecte-cheie să fie luate de un număr restrâns de membri ai CSM. Este, de exemplu, cazul numirii conducerii Secţiei speciale pentru investigarea infracţiunilor din justiţie şi a inspectorului-şef. Toate aceste elemente riscă să slăbească încrederea publicului în sistemul judiciar”, potrivit sursei citate.

Europenii subliniazză că, din noiembrie 2018, activitatea CSM de apărare a independenţei sistemului judiciar a rămas limitată, “în pofida situaţiei generale caracterizate de provocările de natură juridică ridicate de legile justiţiei şi de presiunea exercitată asupra magistraţilor şi a instituţiilor judiciare”.

“În perioada noiembrie 2018-iunie 2019, CSM a luat doar două hotărâri de apărare a independenţei sistemului judiciar şi 19 hotărâri de apărare a reputaţiei profesionale, a independenţei şi a imparţialităţii magistraţilor. În plus, în urma unei analize, se poate constata că timpul necesar pentru luarea hotărârilor CSM a crescut în ultimii doi ani, ceea ce a diminuat impactul acestora. De asemenea, CSM nu a explicat niciodată cu claritate de ce, în privinţa legilor justiţiei, concluziile sale sunt diametral opuse celor exprimate de alte părţi interesate. În situaţiile în care a acţionat pentru apărarea independenţei sistemului judiciar, CSM a stârnit uneori îngrijorare că ar putea fi supus influenţelor politice. Având în vedere aceste evoluţii, părţile interesate din România şi-au exprimat rezervele cu privire la legitimitatea şi responsabilitatea unora dintre membrii CSM”, se mai arată în raportul MCV.

În ciuda faptului că din rapoartele Consiliului Superior al Magistraturii reiese că acesta îşi îndeplineşte în continuare priorităţile pe care şi le-a fixat pentru mandatul său, perioada care s-a scurs de la raportul din noiembrie 2018 a fost marcată de disensiuni şi controverse în cadrul Consiliului, arată oficialii CE.

“Poziţiile exprimate în cadrul CSM cu privire la aspecte fundamentale ale funcţionării sistemului judiciar din România, cum ar fi înfiinţarea Secţiei speciale pentru anchetarea magistraţilor sau numirile în posturi-cheie şi apărarea independenţei justiţiei, suscită îngrijorare cu privire la independenţa instituţiei şi la autoritatea sa. (…) CSM a reacţionat la o serie de plângeri care i-au fost înaintate cu privire la apărarea independenţei, a reputaţiei şi a imparţialităţii magistraţilor, însă reacţia sa pare modestă în raport cu amploarea problemei. În situaţiile în care a invocat apărarea independenţei sistemului judiciar, CSM a stârnit uneori îngrijorare că ar putea fi supus influenţelor politice”, potrivit sursei citate.

Oficialii Comisiei Europene recomandă noului Consiliu Superior al Magistraturii să elaboreze un program colectiv pentru mandatul său, care să includă măsuri de promovare a transparenţei şi a responsabilizării. ‘Acest program ar trebui să includă o strategie orientată către exterior, cu reuniuni deschise periodice cu adunările judecătorilor şi procurorilor la toate nivelurile, precum şi cu societatea civilă şi cu organizaţiile profesionale, precum şi organizarea unor discuţii privind rapoartele anuale în cadrul adunărilor generale ale instanţelor şi ale parchetelor”, potrivit documentului.

MCV a fost instituit în 2007, în momentul aderării României la Uniunea Europeană, ca măsură menită să faciliteze eforturile susţinute ale României în reforma sistemului judiciar şi al intensificării luptei împotriva corupţiei. MCV a fost angajament comun al statului român şi al UE în acest sens. Mecanismul se va încheia atunci când vor fi îndeplinite „în mod satisfăcător” toate obiectivele de referinţă aplicabile României.

În raportul din noiembrie 2018, Comisia concluziona că situaţia „evoluase de aşa natură încât ireversibilitatea progreselor realizate fusese pusă sub semnul întrebării”, se arată în comunicatul Comisiei Europene.

Raportul MCV recomandă ca procurorii CSM să aibă rol esenţial în numirea şefilor de parchete

Experţii europeni atrag atenţia, în raportul MCV, că posturile de şef al DNA şi al PÎCCJ sunt ocupate în prezent de adjuncţii instituţiilor şi recomandă ca Secţia pentru procurori a CSM să aibă un rol esenţial şi proactiv în procesul de numire.

Numirea şi revocarea procurorilor Raportul MCV din noiembrie 2018 a evidenţiat riscurile pe care le prezintă „concentrarea puterii în mâinile ministrului justiţiei”.

„Acesta a subliniat în special deciziile ministrului justiţiei de a solicita declanşarea procedurii de revocare a procuroarei-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), de a propune în septembrie numirea unui nou procuror-şef al DNA, în pofida unui aviz negativ din partea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), şi de a lansa un proces de revocare a procurorului general”, se arată în raportul MCV.

Având în vedere aceste aspecte, în 2018, Comisia a formulat trei recomandări suplimentare:

– suspendarea imediată a tuturor procedurilor în curs de numire şi revocare a procurorilor de rang înalt;

– relansarea unui proces de numire a unui procuror-şef al DNA cu experienţă dovedită în urmărirea penală a infracţiunilor de corupţie şi cu un mandat clar pentru DNA de a continua efectuarea de anchete profesioniste, independente şi imparţiale în materie de corupţie;

– respectarea avizelor negative ale Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la numirea în posturi de conducere a procurorilor sau la revocarea procurorilor care ocupă posturi de conducere, până la instituirea unui nou cadru legislativ în conformitate cu recomandarea 1 formulată în ianuarie 2017.

„Ca răspuns, ministrul de atunci al justiţiei a declarat că nu poate aplica aceste recomandări şi şi-a menţinut propunerea de numire a procurorului-şef al DNA (Adina Florea, n.r.), în ciuda unui prim refuz al preşedintelui României, continuând totodată şi procedura de revocare a procurorului general. Propunerea privind procurorul-şef al DNA a fost refuzată pentru a doua oară de către preşedintele României în ianuarie 2019 şi, de atunci, a rămas în suspensie”, atrag atenţia experţii în raportul MCV.

De altfel, propunerea de revocare din funcţie a procurorului general, Augustin Lazăr, a primit mai întâi un aviz negativ din partea CSM. Cu toate acestea, ministrul justiţiei a înaintat cererea preşedintelui României, care a refuzat revocarea în ianuarie 2019, spune raportul.

Două luni mai târziu, ministrul justiţiei a început procesul de numire pentru funcţia de procuror general, având în vedere că primul mandat al acestuia se încheia în luna mai.

Aici, ministrul justiţiei a respins mai întâi toţi candidaţii, declarându-i „inadecvaţi” profilului cerut pentru funcţia de procuror general al României şi a iniţiat o nouă procedură.

„Toţi candidaţii deţinuseră deja funcţii de conducere în cadrul organelor de urmărire penală, printre aceştia numărându-se inclusiv procurorul general în exerciţiu. Ca urmare a schimbării ministrului justiţiei în luna aprilie, procedura de numire a procurorului general a fost suspendată. În momentul redactării prezentului raport, România nu are un procuror general şi nici un procuror-şef al DNA. Funcţiile sunt ocupate provizoriu de adjuncţii respectivi”, punctează experţii.

În septembrie 2019, problema numirilor în funcţiile de procurori de rang înalt a fost discutată de de Ministerul Justiţiei cu celelalte instituţii judiciare. Aceeaşi procedură de numire se aplică tuturor adjuncţilor şi şefilor de secţie din cadrul DNA, iar ministrul justiţiei a iniţiat mai multe proceduri pentru ocuparea acestor posturi.

„În perioada care face obiectul prezentului raport, a fost ocupat un post, însă multe alte posturi au rămas ocupate de interimari”, mai spune raportul.

Experţii au evidenţiat necesitatea ca procedura de numire a procurorilor de rang înalt să facă obiectul „unui sistem de control şi echilibru suficient”, precum şi ca procurorilor de la un nivel de conducere inferior să li se aplice aceeaşi procedură de numire şi revocare din funcţie ca şi celor de la nivelurile superioare.

În perioada care a trecut de la ultimul raport, Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nr. 92/2018, nr. 7/2019 şi nr. 12/2019 au adus noi modificări articolului referitor la numirea procurorilor de rang înalt.

Prima ordonanţă a modificat cerinţele privind vechimea în funcţie, impunând obligaţia de a avea 15 ani vechime în funcţie în loc de 10 ani, a doua ordonanţă nu a mai menţionat o astfel de cerinţă, iar a treia a revenit la obligaţia unei vechimi în funcţie de 15 ani.

„În ciuda faptului că procedura a fost modificată de patru ori în mai puţin de şase luni, niciuna dintre aceste modificări nu a abordat problema dezechilibrului între influenţa exercitată asupra procedurii de diferitele instituţii şi concentrarea puterii în mâinile ministrului justiţiei. Atât Comisia de la Veneţia, cât şi GRECO şi-au reiterat recomandările anterioare prin avizele pe care le-au publicat în iunie 2019. Mai exact, Comisia de la Veneţia precizează în concluziile sale că „sistemul de numire şi revocare din funcţie a procurorilor de rang înalt rămâne, în esenţă, acelaşi, ministrul justiţiei având un rol decisiv în acest proces, fără să contrabalanseze puterile avute de preşedintele României sau de CSM în această privinţă”.

Experţii recomandă punerea la punct a unui sistem de numire în funcţie care să ofere Secţiei pentru procurori a CSM „un rol esenţial şi proactiv” în procesul de numire a persoanelor care vor să ocupe un post de conducere de nivel superior în cadrul instituţiilor de urmărire penală.”

Raport MCV: Activitatea IJ a continuat să suscite îngrijorare/ Presiuni puternice pe Înalta Curte

De la ultimul raport MCV, activitatea Inspecţiei Judiciare a continuat să suscite îngrijorare, susţin oficialii CE, criticile concentrându-se pe corelaţia dintre procedurile disciplinare împotriva magistraţilor şi faptul că aceştia s-au poziţionat împotriva modificărilor aduse legilor justiţiei.

“În raportul din noiembrie 2018 au fost exprimate îngrijorări atât cu privire la activitatea Inspecţiei Judiciare, cât şi cu privire la numirea unei echipe de conducere interimare. De la ultimul raport, activitatea Inspecţiei Judiciare a continuat să suscite îngrijorare din motive similare. Criticile s-au concentrat asupra corelaţiei dintre procedurile disciplinare împotriva magistraţilor şi împotriva directorilor instituţiilor judiciare şi faptul că persoanele în cauză adoptaseră adesea poziţii publice împotriva modificărilor aduse legilor justiţiei”, se arată în raportul MCV dat publicităţii marţi.

Oficialii Comisiei Europene arată că o altă problemă a fost că, în cazuri succesive, în mass-media au apărut documente din cadrul unor anchete disciplinare în curs – cu o corelaţie similară între persoanele vizate de aceste anchete şi faptul că acestea criticaseră modificările aduse legilor justiţiei şi Secţia specială pentru investigarea infracţiunilor comise de magistraţi.

De asemenea, Consiliul Superior al Magistraturii nu a organizat niciun concurs pentru numirea unei noi conduceri a Inspecţiei Judiciare, deşi mandatul echipei de conducere expirase la sfârşitul lunii august 2018.

“Decizia guvernului de a rezolva situaţia prin adoptarea unei ordonanţe de urgenţă privind numirea echipei actuale interimare – în loc să lase această atribuţie în sarcina Consiliului Superior al Magistraturii – nu a făcut decât să alimenteze în continuare motivele de îngrijorare. Prin urmare, raportul din noiembrie 2018 a recomandat numirea imediată, de către Consiliul Superior al Magistraturii, a echipei interimare de conducere a Inspecţiei Judiciare şi numirea, în termen de trei luni, prin concurs, a unei noi conduceri a Inspecţiei Judiciare. CSM nu a numit o nouă echipă de conducere interimară şi, prin urmare, conducerea a rămas provizorie până la numirea inspectorului-şef în mai 2019. Procedura gestionată de CSM a condus la numirea aceluiaşi inspector-şef, în ciuda multiplelor controverse care au avut loc. La 17 iulie, decizia CSM de validare a candidatului selectat a fost contestată în instanţă”, potrivit sursei citate.

Pe plan mai general, se arată în raportul MCV, procedura numirii şefului IJ ridică întrebări cu privire la măsura în care noile dispoziţii ale legilor justiţiei privind numirea conducerii Inspecţiei Judiciare oferă garanţii suficiente şi asigură echilibrul corect între judecători, procurori şi plenul CSM.

Oficialii CE susţin, de asemenea, că în perioada de referinţă s-a înregistrat o creştere puternică a presiunilor asupra Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa competentă pentru numeroase procese de corupţie la nivel înalt.

“Guvernul a transmis Curţii Constituţionale două cereri de soluţionare a unor conflicte juridice de natură constituţională legate de interpretarea de către ICCJ a regulilor procedurale privind constituirea completurilor
de judecată în cauzele penale. În plus, Inspecţia Judiciară a introdus o plângere disciplinară împotriva preşedintei sale, iar Secţia pentru judecători a CSM a cerut revocarea acesteia din funcţie. Aceste acţiuni combinate par să aibă drept obiectiv exercitarea de presiuni asupra Înaltei Curţi, iar atunci când preşedinta ICCJ şi-a anunţat intenţia de a nu mai candida pentru un al doilea mandat, a indicat clar că acesta era motivul”, se mai arată în raportul MCV dat publicităţii marţi.

Raport MCV, despre implicarea SRI în justiţie: Este relevantă decizia CCR privind protocoalele

Forurile europene precizează, în cadrul mecanismulului de cooperare şi verificare, că România a înregistrat ca principală evoluţie, cu privire la relaţia SRI-justiţie, decizia Curţii Constituţionale ce face referire la protocoalele din 2009 şi 2016.

Documentul menţionează că principala evoluţie din 2019, relevantă pentru raportul MCV, este decizia Curţii Constituţionale privind cele două protocoale de cooperare semnate între Ministerul Public şi SRI în 2009 şi 2016.

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa [email protected]

 

https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2019/10/7539963-mediafax-foto-andreea-alexandru.jpghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2019/10/7539963-mediafax-foto-andreea-alexandru.jpgrootstireaUncategorised
Comisia Europeană critică, în raportul MCV privind sistemul judiciar din România, slăbirea semnificativă a rolului Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în favoarea Secţiei pentru judecători, precizând că aceştia n-au avut niciun rol în numirea procurorilor SIIJ. ...