„Un roman percutant despre adulter şi singurătate, despre legăturile de familie, despre viaţa pe care ne-o trăim prea în grabă şi disperarea de a te afla departe de cei dragi”.

Imaginea articolului O carte pe zi: „Tot binele şi tot răul", de Care Santos

O carte pe zi: „Tot binele şi tot răul”, de Care Santos

Mă număr, în mod cert, printre numeroşii cititori încântaţi de romanele lui Care Santos, parte dintre ele traduse într-o minunată limbă română de Jana Balacciu Matei şi apărute în admirabila colecţie Raftul Denisei, la Humanitas Fiction. Ca atare, mă bucur să semnalez încă un roman al autoarei, recent tradus.

Care Santos s-a născut în 1970, în oraşul Mataró din apropierea Barcelonei. A scris de la vârsta de opt ani, câştigând prima competiţie literară la 14 ani. A studiat mai întâi dreptul, urmând tradiţia familiei, iar apoi filologia la Universitatea Autonomă din Barcelona. Şi-a început cariera jurnalistică la Diari de Barcelona, lucrând ulterior în redacţiile cotidienelor ABC şi El Mundo. Este prezentă cu articole de critică literară în suplimentul El Cultural al ziarului El Mundo şi coordonează site-ul dedicat literaturii spaniole „La Tormenta en un Vaso”. Este fondatoarea Asociaţiei Tinerilor Scriitori Spanioli, a cărei preşedintă a fost timp de opt ani. A debutat în 1995. Bilingvă (scrie în spaniolă şi catalană), Care Santos este autoarea a treisprezece romane, şase volume de proză scurtă, două volume de poezii, precum şi a numeroase cărţi pentru copii şi adolescenţi, pentru care a primit o serie de premii importante. Printre volumele publicate de Care Santos se numără Încăperi ferecate, Aerul pe care îl respiri, Poftă de ciocolată, Diamantul albastru, Jumătate de viaţă, – apărute şi în română.

Traducerile acestea au făcut-o să călătorească în România, de mai multe ori, „o ţară pe care deja o simt puţin a mea şi pe care, treptat, o cunosc tot mai bine.”

Într-un interviu acordat traducătoarei ei preferate, cea a cărţii de faţă, pentru „Ziarul de duminică”, Care Santos spune cât de mult îi place să scrie şi preciza: „O să mor cu zeci de istorii nepovestite, dar cu enorma fericire că am povestit multe, că am fost emoţionată făcând-o şi am făcut ca alţii să se emoţioneze cu mine. Este un imens dar pe care mi l-a făcut literatura, sunt conştientă, şi îl apreciez în fiecare zi, când stau în faţa computerului ca să scriu câteva pagini noi (în medie cinci). De mică voiam să fiu scriitoare. Sunt norocoasă că am reuşit. Viaţa mea este scrisul, a fost întotdeauna, de dinainte de a mă citi şi cunoaşte cineva. Aş fi şi dacă, brusc, nu m-ar mai citi nimeni, dacă nimeni nu ar vrea să mă publice. Acesta este secretul: nu te oboseşte niciodată ceea ce iubeşti profund.”

Despre România mai spunea, între altele: „Singurul lucru care nu îmi place este că, plăcându-mi frigul, sper ca la Bucureşti să trec printr-un mare frig şi întotdeauna dau de căldură. Încep să cred că România este o ţară tropicală.”

Iată că în romanul pe care-l semnalăm acum apare din nou Bucureştiul – şi încă aşa cum îi place lui Care Santos, lovit de un viscol năpraznic şi zăpezi uriaşe, care acoperă drumurile şi împiedică zborurile avioanelor. Eroina, Reina Gené, cu o solidă carieră internaţională ca expert psiholog, participă la o reuniune internaţională la Bucureşti, unde trebuie să selecteze dintr-un număr de candidaţi pe cel care urmează să conducă serviciul juridic al unui gigantic trust farmaceutic. Chemată de urgenţă acasă, la Barcelona, unde fiul ei adolescent a avut o tentativă de suicid, Reina Gené este constrânsă de vremea potrivnică să petreacă o noapte pe aeroportul Henri Coandă, în aşteptarea decolării. Îşi petrece noapte e un fel a spune. Eroina sttă tot timpul pe telefon, în discuţii cu diferite persoane importante din viaţa ei şi pentru momentul ales, între convorbiri sau emailuri inserându-se flashbackuri cu fapte relevante, mai vechi sau mai noi.

Scriu editorii: „Ce a fost bun şi ce a fost rău în deciziile Reinei Gené, care şi-a croit o solidă carieră internaţională? Cât bine şi cât rău este dispusă să facă pentru a-şi proteja fiul de 17 ani a cărui tentativă de sinucidere îi împarte viaţa între un înainte şi un după? Blocată de viscol în aeroportul Henri Coandă din Bucureşti, legată de lumea ei doar prin preţiosul telefon mobil, pragmatica şi ambiţioasa psiholoagă din Barcelona îşi descoperă vulnerabilitatea, obligată să navigheze prin meandrele unui trecut pe care îl crezuse încheiat şi uitat.”

„Un roman percutant despre adulter şi singurătate, despre legăturile de familie, despre viaţa pe care ne-o trăim prea în grabă şi disperarea de a te afla departe de cei dragi – totul din punctul de vedere al unei femei.“ – La Vanguardia

Care Santos – “Tot binele şi tot răul”. Traducere din catalană de Jana Balacciu Matei. Editura Humanitas Fiction, colecţia Raftul Denisei. 317 pag.

Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa [email protected]

 

rootstireaUncategorised
„Un roman percutant despre adulter şi singurătate, despre legăturile de familie, despre viaţa pe care ne-o trăim prea în grabă şi disperarea de a te afla departe de cei dragi'. O carte pe zi:...