La scurt timp după ce Dan Păcurariu, fostul profesor al Facultății de Istoria Artelor de la Universitatea „Hyperion”, de 57 de ani, a fost condamnat, definitiv, pentru omor, la 18 ani de închisoare, „Evenimentul zilei” a intrat în posesia unei declarații în care își susține nevinovăția.

Argumentele sale, furnizate judecătorilor de la Curtea de Apel București, înainte de verdictul final, nu i-au convins pe magistrați, care au decis, pe 27 iunie, ziua în care s-au împlinit 20 de ani de la crimă, să mențină decizia de condamnare a Tribunalului București și că el s-ar face vinovat de moartea celei care i-a fost iubită: Mihaela Fulga, fosta profesoară de limba chineză. În dosarul acestui caz am descoperit, însă, mărturii ce scot la iveală legături ale victimei cu polițiști, jurnaliști, afaceriști, diplomați, cetățeni chinezi și lucrători ai Serviciului Român de Informații (SRI).

Mihaela a fost așteptată de un „bărbat brunet”

În ultima scrisoare adresată președintelui Curții de Apel București, scrisă pe 11 iunie 2018, în timp ce se afla sub control judiciar, profesorul Dan Păcurariu susține că atât anchetatorii cât și judecătorul de la Tribunalul București care l-a condamnat nu au ținut cont de mărturiile părinților săi, date în urmă cu 20 de ani, atunci când a fost anchetat prima oară în acest caz. Dimitrie Păcurariu și Jeanna Păcurariu au declarat că fiul lor se afla acasă în noaptea de 26 spre 27 iunie 1998, atunci când a fost ucisă Mihaela Fulga.

Profesorul invocă și o declarație dată de Florica Vlaicu, o angajată a Liceului Mihail Sadoveanu, unde lucra Mihaela Fulga, care a spus că, în după amiaza zile de 26 iunie 1998, victima a fost așteptată de „un bărbat brunet, cu o mașină albastră”. „Acest lucru relevă faptul că, așa cum am afirmat tot timpul, nu eu am fost la Liceul Sadoveanu în ziua respectivă, ci cu o zi înainte, pe 25”, susține Dan Păcurariu.

Dilemele unui martor-cheie

Profesorul a atacat, apoi, o altă mărturie care a stat la baza acuzării sale: Ana Vasile, o fostă vecină care se afla în proces cu familia sa, pentru evacuarea din imobilul naționalizat, în care locuia atunci, situat lângă Piața Domenii.

Femeia a declarat polițiștilor că Dan Păcurariu a plecat de acasă, în seara crimei, în jurul orei 23.00. Or, așa cum reiese din documentele aflate la dosar, crima ar fi avut loc în jurul orei 22.45, la 15 kilometri depărtare, în Cartierul Titan. Păcurariu a declarat că familia sa era în conflict cu martora și se judecau în instanță din aprilie 1998. El susține că procurorii „au mințit” susținând că familia sa și martora s-au aflat în „relații excelente”, iar că procesul pentru evacuare ar fi început în anul 2000.

A petrecut nopțile cu mai mulți bărbați

În opinia lui Dan Păcurariu, nu s-a adus nicio probă în vederea stabilirii hotărârii și că, în locul probelor, procurorii au scris „un fel de scenariu, un story compus pe baza unor frânturi de realitate și acestea irelevante”.

În context, Păcurariu susține că „manifestările excesive de gelozie” la care fac referire anchetatorii și relatările despre presupusa violență „sunt venite exclusiv de la victimă”. De asemenea, el spune că nu avea motive de gelozie pentru că Mihaela Fulga urma să plece în China, așa cum susțin procurorii, iar din declarațiile aflate la dosar reiese că fosta profesoară petrecuse, numai în ultima lună, noaptea cu alți bărbați la ea acasă, fără să o deranjeze absolut nimeni.

Acuzații capitale în dosar

Dan Păcurariu susține că elementele capitale în acuzarea sa sunt: faptul că nu ar apărea din desfășurătorul telefonic al victimei vreun apel de la el, de unde ar fi știut, așa cum scrie în bilețelul lăsat pe ușa garsonierei victimei, că nu merge telefonul mobil și faptul că Angelica Fulga – iubita sa, după despărțirea de Mihaela Fulga -ar fi declarat că a aflat de la el, pe 29 iunie, că a văzut-o pe Mihaela moartă.

Profesorul susține că a sunat-o pe telefonul fix pe victimă, pe 29 iunie, „pe la ora zece seara – așa cum a sunat și sâmbătă, și duminică – și i-a răspuns un polițist care i-a spus că Mihaela este moartă”.

Apelurile telefonice s-ar fi putut verifica, susține Păcurariu, dacă s-ar fi cerut desfășurătoarele de la cele două posturi aflate în casa în care locuia, al său și al bunicii sale. Despre afirmația Angelicăi Fulga, el spune că, în declarațiile date în fața anchetatorilor, în anii 2016 și 2017, a recunoscut că are dificultăți privind memorarea datelor, „având o poziție ezitantă”, iar data la care profesorul i-ar fi spus despre Mihaela este 30 iunie, altfel femeia putea să anunțe poliția.

Un alt element subliniat de Dan Păcurariu este faptul că în raportul medico-legal se arată că victima avea pe brațe contuzii și zgârieturi, „încercând, probabil, să se apere”. „Cum se face ca medicii legiști n-au fost în stare în atari condiții să obțină nicio probă biologică de la asasin?”, se întreabă profesorul.

În opinia sa, hotărârea de condamnare este întocmită nu în vederea stabilirii adevărului, ci „este dorința judecătorului și a procurorului de a rezolva un dosar vechi de optsprezece ani”.

Neagă dovezile anchetatorilor

Păcurariu susține că nimic din ce se spune ca a fost luat din casa Mihaelei Fulga nu a fost găsit la el. Una dintre dovezile anchetatorilor face referire la o cartelă de metrou, care ar dovedi că profesorul ar fi fost la Fulga, înainte de moartea ei. Păcurariu susține că „dovada” ar fi fost găsită, de fapt, în geanta decedatei. În plus, la el acasă ar fi fost găsită o copie a buletinului Mihaelei, nu actul de identitate, așa cum au spus anchetatorii , un bilet semnat de victimă ( „Dan asteapta-mă,vin repede!”), pliante de lapte Fulga, mai multe chei pe care le-au expertizat, iar una galbenă se potrivea la yala garsonierei din Titan, doar dacă era manevrată într-un fel anume, nişte cercei care au fost expertizati, dar nu se afla ADN- ul moartei pe ei. Apoi, biletul descoperit de mama Mihaelei, care a condus la redeschiderea cazului, nu ar fi fost de amenințare. Scrie: „Subsemnatul … te-am urmarit în scopul de a te seduce”.

Un raport exploziv: viața secretă a Mihaelei Fulga

În primul dosar întocmit de anchetatorii crimei de acum 20 de ani se regăsește raportul din 22 octombrie 1998 al unui polițist de la Secția 13 care a relatat cum a cunoscut-o pe Mihaela Fulga.

Pe atunci, locotenent la Serviciul de Investigare a Fraudelor, Antonius Andrei scria că, în vara anului 1997, „având un dosar penal în lucru în care erau menționați ca făptuitori doi cetățeni chinezi, Fu Zhong Dong și Chen Xin, la solicitarea celor în cauză a fost folosită ca translatoare Fulga Mihaela”. Ofițerul arată că era vorba despre un caz inițiat după un control al Gărzii Financiare din Constanța și din București. Cei doi chinezi au fost puși sub acuzare pentru că au rupt sigiliul aplicat de vameși pe niște containere și au dus marfa în depozitul pe care îl dețineau în comuna Dobroiești, județul Ilfov.

Profesoara, „o fată bătrână”

Polițistul a descris-o pe Mihaela Fulga că avea o fire agitată, bolnăvicioasă „comportamentul ei fiind caracteristic unei fete bătrâne”. Polițistul susține că profesoara de limba chineză avea „un cerc de prieteni destul de mare”. Totodată, ar fi aflat de la ea despre cunoștințele apropiate, „din discuțiile telefonice și din vizitele mele la ea acasă”.

Astfel a aflat de „fostul profesor din facultate al ei, pe nume Dan, prietenul ei din perioada 1997-1998 (inculpatul). Îmi spusese că se certase, la un moment dat, cu el”. Apoi, ofițerul a declarat că Fulga a avut „un alt prieten la care spunea că a ținut foarte mult din TVR, cât și subofițeri din cadrul SRI – BA (Brigada Antiteroristă n.r.)”.


Tag-uri:
probe, dosar, Dan Pacurariu, profesor universitar, Mihaela Fulga, Fulga, SRI, China, dan, pacurariu


https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/07/button-share-934.pnghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/07/button-share-934-300x37.pngrootstireaActualitate/EsentialJustiţie
La scurt timp după ce Dan Păcurariu, fostul profesor al Facultății de Istoria Artelor de la Universitatea „Hyperion”, de 57 de ani, a fost condamnat, definitiv, pentru omor, la 18 ani de închisoare, „Evenimentul zilei” a intrat în posesia unei declarații în care își susține nevinovăția. Argumentele sale, furnizate judecătorilor...

Preluat de la EVZ