O evocare de Dan Ciachir.

În stagiunea teatrală 1956/1957, la Teatrul Naţional din Bucureşti s-a jucat piesa lui Barbu Ştefănescu Delavrancea Apus de soare, în regia Mariettei Sadova, avându-l ca protagonist pe actorul George Calboreanu. Celebritatea acestuia, deşi jucase în tinereţe rolul lui Hamlet, iar mai târziu pe acela al Regelui Lear, avea să rămână legată de figura lui Ştefan cel Mare, cu care părea contopit. De altfel, în 1957 se împlineau 500 de ani de la urcarea pe tron a domnitorului. În timpul stagiunii teatrale 1956/1957, în ţara noastră încă existau trupe de ocupaţie sovietică, istoria era falsificată şi abia după sinuciderea sinistrului sovietizant Mihai Roller s-au putut spune nişte lucruri cât de cât adevărate despre trecutul nostru medieval. După moartea lui Stalin în 1953, când se sistase lucrul la Canalul Dunăre-Marea Neagră în contul „dezgheţului” – sinonim cu destalinizarea –, existase o atenuare a represiunii, dar şi o reapropiere de unele lucruri dragi poporului român, întreprinsă cu ezitare şi prudenţă. În această categorie intra şi montarea, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, a piesei lui Delavrancea Apus de soare. Oameni care au trăit în epoca respectivă îşi aminteau că s-a întâmplat că după monologul final al lui Ştefan, „Moldova nu este a mea, nici a voastră, ci a urmaşilor urmaşilor voştri”, aplauzele să dureze – cu sala ridicată în picioare – aproape zece minute.

Chiar şi după înăbuşirea insurecţiei armate anticomuniste din Ungaria, piesa lui Delavrancea a rămas pe afişul Teatrului Naţional, care pe atunci avea două săli: una în Piaţa Amzei, alta, principală, pe Calea Victoriei, în Pasajul Majestic, într-un edificiu impozant, care astăzi poartă numele Teatrul Odeon.

Montarea din 1956/57, în regia Mariettei Sadova, era prima de după ultimul război mondial, deoarece forţele comuniste în expansiune evitau manifestări de patriotism şi de afirmare a legăturii cu trecutul naţional.

Regizoarea spectacolului avea ea însăşi o biografie mirobolantă. Născută în părţile Sibiului în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, purtând numele de Bârsan, măritată cu scriitorul şi marele om de teatru Ion Marin Sadoveanu – de care se va despărţi după zece ani de căsătorie –, Marietta Sadova a fost o figură emblematică a intelectualităţii româneşti interbelice. Actriţă, profesor de artă dramatică, regizoare, recăsătorită cu Haig Acterian, un strălucit teatrolog de origine armeană, dar mărturisind naţionalismul românesc, Marietta Sadova a fost şi decorată cu Ordinul Muncii, importantă distincţie comunistă, şi zvârlită în închisoare după ce acelaşi regim o lăsase să meargă la Paris, în acelaşi an 1956, unde se întâlnise cu Emil Cioran şi Mircea Eliade, care făcuseră parte, ca şi soţul ei, din strălucita generaţie interbelică. Remarcabilă este o anumită scenă petrecută după graţierea deţinuţilor politici din 1964. Un fost profesor al meu, trecând atunci prin casa regizoarei, i-a fost prezentat lui Petre Ţuţea. La plecare, Marietta Sadova i-a spus: „Te rog să ţii minte că ai dat mâna cu cel mai inteligent român după Nae Ionescu”.

În 1956, Patriarhul Justinian, aflând de ecoul acestei piese, de manifestările de românism vibrant generate în pofida vitregiei vremurilor pe care le producea, s-a dus să o vadă. I s-a rezervat loja principală a Teatrului Odeon, pe atunci cea dintâi sală a Teatrului Naţional din Bucureşti, unde a ajuns însoţit de părintele Niţişor Cazacu, secretarul său, şi de încă doi sau trei clerici. În loja aceea stătea şi Gheorghiu-Dej când venea la spectacole, ultimul la care a luat parte, în toamna anului 1964, fiind Richard al III-lea avându-l protagonist pe actorul George Vraca.


Tag-uri:
patriarhul, justinian, calboreanu, sadova, teatru, beligan


https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/07/button-share-826.pnghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/07/button-share-826-300x37.pngrootstireaActualitate/EsentialCultură
O evocare de Dan Ciachir. În stagiunea teatrală 1956/1957, la Teatrul Naţional din Bucureşti s-a jucat piesa lui Barbu Ştefănescu Delavrancea Apus de soare, în regia Mariettei Sadova, avându-l ca protagonist pe actorul George Calboreanu. Celebritatea acestuia, deşi jucase în tinereţe rolul lui Hamlet, iar mai târziu pe acela al...

Preluat de la EVZ