Luna martie era atunci când pelicula îl surprinde pe soldatul român, unul dintre pălmaşii înregimentaţi, citind ziarul. Alături de el, alţi camarazi îşi odihnesc oasele muncite în instrucţia de dimineaţă.

„De ce te miri, domnule?”

Vă mai zic să că am descoperit această imagine, ca şi alte surate de-ale ei, de care voi vorbi după aceea, în colecţia Muzeului Naţional Militar „Regele Ferdinand I”. Acum dau cuvântul primei poze.

„Dar de ce te miri, domnule, că ştiu să citesc?!”, îmi atrage atenţia sergentul Proca.

Mă mir, îi zic, pentru că prea adesea despre ţăranii, în special, care au participat în Primul Război Mondial în Armia romanească, s-a spus că sunt analfabeţi.

„Cum să fim analfabeţi?! Când domnul Haret, ministru al Instrucţiunii, a trimis învăţători în toate satele, să ne lumineze necunoaşterea cu alfabetul”.

Vremea alfabetizării

Da, ştiu, Spiru Haret, marele reformator al şcolii româneşti, a schimbat din temelii satele noastre, în special. Apare fenomenul dascălilor care fac muncă voluntară şi organizează cursuri de alfabetizare pentru adulţi, cercuri culturale, şezători şi biblioteci populare. Apăruseră zorii şi pentru talpa neamului.

„Păi vedeţi că ştiţi?!”, parcă mi-ar reproşa interlocutorul meu. În timp ce soldaţii din jurul lui surâd pe sub mustăţi.

Prejudecăţi

„Şi ce se mai spune despre noi, ţăranii din 1917, la un secol după ce noi am murit?”, grea şi directă întrebare îmi adresează pe nepusă masă soldatul Simion.

Că n-aveaţi de niciunele, nici în tranşee, nici în spatele frontului. Şi că Armata Română era foarte slab dotată. Nu mă refer neapărat la armament, ci în special la necesarul de zi cu zi al oamenilor.

Stomatologul

„Aşa deci?!”, sare cât colo plutonierul cu termen redus Eremia.

De remarcat că medicul stomatolog are la dispoziție o freză acționată de un motor electric

El e student la Stomatologie şi îşi face meseria în linia întâi. Are destui pacienţi cu probleme din speţa sa.

„Uite, taman ce trebuie să scot acum o măsea atât de cariată, că n-o mai pot salva în niciun fel”, zice tânărul.

Îşi invită „clientul” pe un scaun. Are la dispoziţie tot ce trebuie pentru un tratament nedureros. E drept că se face totul în aer liber. Dar în vecinătatea acestei scene se află postul de prim-ajutor. E o trasură sanitară încărcată cu atâtea ustensile, cât un spital ambulant.

Tehnologie

Stomatologul are la dispoziţie o freză. Poate să cureţe dantura, dar mai ales locul vizat de extracţia ce urmează.

Cum funcţionează freza asta? Sunt curios.

Cu ajutorul unui motor electric. Dar se întâmplă ca uneori motorul să nu funcţioneze. Nu-i nimic. Atunci pot să apăs cu piciorul pe o pedală de care dispune aparatul şi freza merge fără probleme”, îmi dă specialistul toate explicaţiile necesare.

„Gata, stimabile, ai scăpat”, îi arată soldatului trofelul, numai bun să şi-l ţină ca amintire, dacă vrea.

Trăsura sanitară merge din loc în loc, în cadrul unui anumit perimetru, unde e chemată pentru te miri ce.


Tag-uri:
reporter, documentare, marasesti, oituz, primul razboi mondial, varnita


https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/07/button-share-667.pnghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/07/button-share-667-300x37.pngrootstireaActualitate/EsentialEVZ Special
Luna martie era atunci când pelicula îl surprinde pe soldatul român, unul dintre pălmaşii înregimentaţi, citind ziarul. Alături de el, alţi camarazi îşi odihnesc oasele muncite în instrucţia de dimineaţă. „De ce te miri, domnule?” Vă mai zic să că am descoperit această imagine, ca şi alte surate de-ale...

Preluat de la EVZ