Un editorial al lui Patrick Edery pentru Le Figaro.


De aproape doi ani, Polonia a devenit în sânul Uniunii Europene simbolul răului absolut. Se folosesc despre ea elemente de limbaj exagerate și agresive: exemplul cel mai recent și mai şocant  este amenințarea activării, împotriva sa, a Articolului 7 al Tratatului UE, catalogat drept „arma nucleară”.

Miercuri, 20 decembrie 2017, Comisia Europeană a decis în sfârșit să pună în aplicare această amenințare din cauza „riscului clar al violării statului de drept în Polonia”.

Dar de ce a fost luată această decizie în pragul Crăciunului și după ce abia fusese numit un nou prim-ministru polonez?

Au fost arestați parlamentari polonezi sau au existat manifestații reprimate cu o forță disproporționată? Nu, asta s-a petrecut în Spania!

Atunci poate din cauză că o ziaristă, care acuza nominal soția premierului de deținerea unui cont în Panama pentru a fi vărsate acolo mitele a fost asasinată în explozia mașinii sale? Nu, asta s-a întâmplat în Malta, transformată în „Insula Mafiei” potrivit spuselor fiilor victimelor.

Au fost numiți miniștri de extremă dreapta la portofolii cheie? Dar asta s-a petrecut în Austria.

Sau poate că Polonia a decis să aplice o politică energetică cu riscul de a pune în pericol securitatea întregii Europe centrale, ceea ce constituie o infracțiune definită de Bruxelles? Iarăși nu, asta e Germania.


ACUM poți vota pentru TOPURILE EvZ. POLITICIENII și EVENIMENTELE anului 2017

Poate că nu respectă criteriile de la Maastricht de ani de zile și, în 2018, va bate toate recordurile la împrumuturi? Nu, asta e Franța!

Pentru prima oară în istorie, Comisia Europeană a activat Articolul 7. Așadar, în comparație cu faptele vădite ale altor membri, „riscul” polonez trebuie să fie cu adevărat grav de tot.

Potrivit Comisiei: „Ca urmare a reformelor judiciare întreprinse de Polonia, sistemul judiciar al țării este în prezent sub controlul politic al majorității la putere.”

În recomandarea pe care a adoptat-o miercuri, Comisia definește o serie de 5 măsuri pe care autoritățile poloneze trebuie să le adopte pentru a-i liniști îngrijorările.

Vă rog să remarcați că Comisia vorbește despre riscuri și îngrijorări. Așadar, nu există o constatare factuală din partea Comisiei despre o violare a statului de drept!

Să continuăm! Autoritățile poloneze sunt invitate la Bruxelles pentru:

Prima măsură: „Modificarea legii Curții Supreme, pentru a reduce vârsta de pensionare a judecătorilor în exercițiu, a suprima puterea discreționară de care dispune președintele în ceea ce privește prelungirea mandatului judecătorilor Curții Supreme și eliminarea procedurii de recurs extraordinar, care prevede posibilitatea rediscutării hotărârilor definitive date cu mai mulți ani în urmă.”

Noua lege poloneză prevede ca judecătorii de peste 65 de ani să fie trimiși din oficiu la pensie. Ceea ce implică ca judecătorii născuți în anii 1950 și care au fost magistrați în regimul comunist și mai ales în timpul stării de urgență (în vremea oprimării Solidarității – n.r.) să fie cei vizați.

Această lege permite de asemenea cetățenilor care se consideră victime ale unui proces nedrept, în ultimii 20 de ani, să ceară revizuirea hotărârii.

Obiectivul afișat aici este dublu: decomunizarea ultimei puteri poloneze, operațiune care nu a fost făcută după căderea Zidului, și reînnoirea puterii judiciare, considerată coruptă şi nepotistă.

A doua măsură: „Modificarea legii privind Consiliul Naţional al Magistraturii, astfel încât să nu mai pună capăt mandatelor judecătorilor membri şi să vegheze ca noul sistem de numire să continue să garanteze alegerea judecătorilor membri de către confraţii lor.”

Până în prezent, din cei 25 de judecători membri cât numără Consiliul Naţional al Magistraturii, 15 erau numiţi de alţi magistraţi, fără nici un control al cetăţenilor. De acum, cei 15 vor fi aleşi de către deputaţi. Fiecare grup parlamentar nu va putea propune mai mult de 9 judecători şi va putea desemna minimum unul. Iar lista acestor 15 judecători va trebui să întrunească 3/5 din voturile Parlamentului.

Nu este mai democratic ca „judecătorii judecătorilor”, în loc să se desemneze între ei, să fie numiţi de reprezentanţii aleşi ai poporului? Desigur, judecătorii sunt experţi, însă a lăsa această decizie în seama lor nu înseamnă bascularea spre tehnocraţie?

A treia măsură: „Modificarea sau abrogarea legii privind organizarea jurisdicţiilor de drept comun, mai ales pentru eliminarea noului regim de pensionare aplicabil judecătorilor, inclusiv puterea discreţionară de care dispune ministrul Justiţiei în ceea ce priveşte prelungirea mandatului judecătorilor şi numirea şi revocarea preşedinţilor de tribunale.”

Este vorba aici de măsuri pur administrative. Reforma legii prevede ca dosarele să fie atribuite judecătorilor prin tragere la sorţi, încât preşedinţii de tribunale devin în bună măsură nişte „directori administrativi”.

rootstireaActualitate/EsentialInternaţional
Un editorial al lui Patrick Edery pentru Le Figaro. De aproape doi ani, Polonia a devenit în sânul Uniunii Europene simbolul răului absolut. Se folosesc despre ea elemente de limbaj exagerate și agresive: exemplul cel mai recent și mai şocant  este amenințarea activării, împotriva sa, a Articolului 7 al Tratatului...

Preluat de la EVZ