A cuprins-o pe după mijloc, strivind-o sub greutatea brațelor care o doreau. Ea nu se împotrivea. Părea că-i cunoaște slăbiciunea și își îngropa capul în pieptul lui. A trântit-o în pat și s-a oprit o clipă să o privească – cât era de frumoasă!


– Trezește-te, bă, că vorbești în somn!
– Victor a tresărit și a deschis ochii.
– Unde e Maria?
– Ce Marie, prostule, visezi? Taci, dracu, că ne-ai trezit pe toți.
– Am visat? Era atât de adevărat. Parcă o atingeam.
– Dacă nu taci, te ating eu în locuri care nu-ți plac.

Toți deținuții îl priveau cu dispreț. Așa ceva nu se face. Era a nu știu câta noapte în care vorbea în somn.

– Data viitoare îți pun perna pe față, a continuat altul. Ia-ți gândul de la Maria, că deja ai pierdut-o, fraiere. Tu crezi că muierile sunt proaste, să ne aștepte pe noi? Vin o dată pe lună și plâng la geam, după care se boiesc în toate felurile și se duc după altul.
– Maria mea nu-i așa.
– Nu e pe dracu! De parcă tu ai ști cu cine doarme ea în pat acu.

Victor refuza să creadă. Erau șase luni de când n-o mai atinsese, ce-i drept. Șase luni din cei cinci ani lungi și grei pe care-i avea de petrecut în pușcărie. Condamnarea căzuse ca o maladie pe capul familiei. După o suspendare la fond, toată lumea crezuse că nimic rău nu i se mai poate întâmpla.

Nimeni nu-i spusese soluția, așa că a fost luat direct din pat de polițiștii care veniseră să pună în executare mandatul. Maria plânsese mult. Nici nu apucase să o sărute.


ACUM poți vota pentru TOPURILE EvZ. POLITICIENII și EVENIMENTELE anului 2017

– O să fie bine, iubito. Nu-ți face griji.

N-a fost așa de bine, dar ce poți spune în momentele alea? Cei dragi par mai striviți de veste decât cel care trebuie să îndure gratiile și izolarea. Avea colegi buni de cameră. Cam mulți, adevărat, dar cel puțin la prima vedere, păreau sănătoși și inofensivi. Unul singur – Vasile- fusese condamnat că-și violase și bătuse soacra, restul erau infractori economici.

– Cum dracu, mă, Vasile, să-ți violezi soacra? Râdeau de el colegii.
– La cât de beat eram în seara aia, bine că n-a fost cățeaua vecinilor.
– Da de ce naiba ai mai bătut-o?
– Când mi-am dat seama cine era, nu mi-a venit altceva în minte. Tot satul urma să râdă de mine.
– În pușcărie putem scrie scrisori? A întrebat absent Victor.
– Poți, mă, da aduce ghinion. I-a retezat-o un deținut.

Victor ar fi vrut să-i scrie Mariei. Să-i spună toate câte nu apucase ori navusese curaj să i le zică în față.

– E rău să ții scrisori, nu mai pleci de aici.

Victor nu credea în superstiții. În plus, avea atâta timp liber cu care nu știa ce să facă.

Dragă Maria,

Azi noapte te-am visat. Iar. Erai îmbrăcată cu rochia aia roșie pe care țiam cumpărat-o de la Sibiu. Doamne, ce frumoasă erai! Am mâncat prost azi. Nici măcar o bucată de carne printre cartofii ăia nefierți. M-am înscris la un curs de tâmplărie. Când ies de aici îți fac ceva frumos. Tu ce faci, draga mea? Te mai supără ai tăi? Ai probleme la muncă? Mi-e dor să mă joc în părul tău. Se stinge lumina. Te iubesc.

Noapte de noapte gândul lui era la ea. De teama colegilor care îl tot amenințau dacă mai vorbea în somn, se culca cu cearșaful în cap și cu perna pe față. Dorul de Maria îl durea fizic. Și nu doar inima, cum zic poeții. Simțea înțepături în burtă, junghiuri în spate, amorțeli în picioare.

– George, am văzut că ai avut o vizită intimă cu soția ta ieri. Se poate asta? A întrebat Victor.
– Când n-ai altceva, merge și nevasta. Să-ți spun drept, eu aș fi vrut-o pe Floarea, dar sunt însurat și n-am voie.
– Îți înșeli nevasta în pușcărie, George ?
– Ha, ha, da prost mai ești, mă. Tocmai ți-am zis că nu se poate. Am înșelat-o cât eram afară, acu gata. Nu mai merge.
– Lasă asta, zi-mi ce trebuie să fac ca să o văd pe Maria în camera aia.
– Să fii însurat cu ea, dar eu zic să nu faci greșeala asta. Când te-o schimba cu altul, n-o să-ți convină. Macar așa, n-are nicio obligație.
– Tu nu înțelegi că Maria nu e așa? Mă iubește .
– Nu zic nu, da femeia e tot femeie,ascultă la mine. Are și ea nevoi.
– Hai, zi-mi de cerere. Merge doar dacă sunt însurat ?
– Am auzit că nu. Și dacă ați fost concubini merge, dar trebuie să dați declarație notarială.
– Mă ajuți? De câte ori pe lună am voie?
– Pe lună? Ai vreau tu! Nu, tăticule, o vezi o dată la trei luni, timp de trei ore.
– Ce?
– Ascultă la mine că-s bătrân, zece minute îți ajung. Nu poți să te ții mai mult după atâta pauză. Plus că muierile o dau în plâns și se duce dracu tot chefu. O dată am apăsat butonul de panică. Mă zăpăcise de cap nevastă-mea. Când eram și eu în acțiune, ea îmi povestea de ăla mic că a avut diaree cu sânge. I-am dat o palmă și m-am îmbrăcat. Parcă murea dacă îmi spunea la sfârșit.
– Ai copii, George?
– Am unul. Făcut aci, în camera intimă. Sau așa mă minte muierea. Da nu ies eu și o omor dacă minte ?
– Cum e camera? E curată?
– Cinci stele! Unde te crezi,mă, la all inclusive? E un amărât de pat care scârțâie de la atâtea tăvăleli. Cred că are și ploșnițe, că nevastămea a plecat cu fundu roșu. Da măcar ai duș cu apă caldă, să dai jos putoarea de pe tine.
– Mie nu-mi ajunge o dată la trei luni, George. Ce mă fac?
– Însoară-te! Ai și lună de miere – două zile doar cu ea. Iar un an de zile o vezi mai des decât noi ăștilalți.

Victor era în culmea fericirii. A prins un moment de liniște și i-a scris din nou Mariei :

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

rootstireaActualitate/EsentialInvitaţii evz
A cuprins-o pe după mijloc, strivind-o sub greutatea brațelor care o doreau. Ea nu se împotrivea. Părea că-i cunoaște slăbiciunea și își îngropa capul în pieptul lui. A trântit-o în pat și s-a oprit o clipă să o privească – cât era de frumoasă! - Trezește-te, bă, că vorbești în...

Preluat de la EVZ