20 decembrie


 

 

 

Horoscop Pe 20 decembrie s-au născut Robert Van der Graaf, Uri Geller, Kiefer Sutherland, Gigliola Cinquetti, Marian Râlea, George Apostu, Venjamin Costache.

 

Horoscop În calendarul creștin-ortodox, pe 20 decembrie, este Sf. Sfinţit Mc. Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei. Înainteaprăznuirea Naşterii Domnului.

 

Horoscop Tradiţional, în ”Kalendar”, este Ignatul, Crăciunul ţiganilor, Înătoarea.

 

Horoscop  Cu o zi înaintea solstiţiului de iarnă, care cade mâine, 21 decembrie 2017, la ora 18:28:02 (sursă dr. Harald Alexandrescu) Ignatul reprezintă urma unei vechi şi importante sărbători, probabil a anticei religii paneuropene.

 

Horoscop Considerat astăzi numai sub aspectul gastronomic al “sacrificării” porcilor, Ignatul era „ziua în care trebuie să vezi neapărat sânge”. (Olteanu)

 

Originar, o zi a jertfelor către Soare, ca acesta să se întoarcă, să crească pe bolta cerească şi să aducă din nou căldura şi bunăstarea. Oamenii, din cele mai vechi timpuri au avut surprinzătoare cunoştiinţe despre mersul corpurilor cereşti, pentru că această cunoştere le garanta supravieţuirea, stabilirea calendarului, datele de vânătoare, de semănat, cunoaşterea datelor inundaţiilor şi a ploilor.


ACUM poți vota pentru TOPURILE EvZ. POLITICIENII și EVENIMENTELE anului 2017

 

Horoscop  În Sumer, unde a început istoria, se credea că Soarele, Luna şi planetele sunt chiar zeii cei puternici, sau o reprezentare elaborată a lor, ”ochii zeilor”. Aşa că şi calculul şi interpretarea „semnelor de pe cer” era esenţială, pentru că descifra voinţa şi porunca zeilor. Era, evident, vorba despre ceea ce s-a numit mult mai târziu Astrologie, prima religie şi cea mai înaintată ştiinţă, pe atunci.

 

La începutul istoriei jertfele erau umane. Era o mare cinste să fii jertfit! De exemplu, dacii selectau pe cei mai buni, mai curajoşi, mai curaţi şi mai frumoşi dintre ei pentru a fi „aruncaţi în suliţe” ca soli către Zamolxe. Creşterea Soarelui, pe bolta cerească, era un semn că jertfa a fost acceptată şi legământul dintre oameni şi zei va mai dura un an de zile.

 

Horoscop Treptat, jertfa umană a fost înlocuită cu diferite animale. Porci şi cocoşi. Sau găini. Dar, mai ales cocoşi. De culoare neagră. Pentru că întunericul simbolizat de culoarea neagră, trebuie jertfit ca să crescă ziua. La Delphi, la oracol, jertfele umane au fost înlocuite cu statui, spre slava şi încântarea muzeelor de astăzi.

 

La noi a rămas scrificarea porcului de orice culoare, religie sau orientare sexuală ar fi! Creştinismul nu a reuşit să acopere decât cu pojghiţa denumirii acestă sărbătoare veche ţărănească, care merge ca origine, probabil chiar din neolitic. De aceea se spune ”sacrificare porcului”, sintagmă care nu este pe placul celor bigoți, care ar vrea să vorbim și să gândim după mintea lor îngustă.

 

Horoscop Sunt nenumărate şi ciudate rău obiceiurile vechi de Ignat! Interdicţiile erau năpraznice. Pentru orice greşeală – moartea! Probabil astfel se satisfăceau sacrificiile umane. Este ca şi cum ai trece pe roşu şi dacă te prind, îţi taie capul! La început probabil că aşa era. Trebuia aduse jertfe, nu? Apoi a fost un simulacru, că altfel se făcea pustiu prin sate. Noroc că obiceiurile s-au pierdut în mare parte, le-au uitat ţăranii, că prea erau afară din cale!

 

Horoscop  Au mai rămas doar interdicţiile: „să nu munceşti, să nu speli, să nu coşi, să nu găteşti”! Astea le-au plăcut la ţărani, că întotdeauna au fost gata să stea, în jurul unui pahar de țuică și să se uite ce mai este de furat, vorba lui Dimitrie Cantemir!

 

                                              ⃰    ⃰    ⃰

 

Horoscop Dar printre multele mele dosare, documente, căutând să dau răspunsul către Specola Vaticana am dat peste o felicitare. Doamne, este o felicitare făcută acum mai bine de 60 de ani de mătușica mea Cornelia, o femeie frumoasă, fină și foarte erudită. Tot timpul citea, era mereu cu o carte în mână. Desenatoare. Avea un post de desenatoare tehnică, prost plătit, la ”Radio Popular”. Acolo era tata contabil-șef și și-a adus tot tribul. Nepotism? Nu, era cumnată, nu nepoată! Nepotismul a apărut mai târziu, ca o armă politică. În definitiv dacă chiar dorești să faci ceva la serviciu, nu este cel mai bine să te bazezi pe familie? În cine să ai încredere, dacă nu în familie? Trebuie să vă spun că la noi acasă aveau loc adevărate ședințe de planificare și de producție. Pentru că mai toată familia mea lucra, pe atunci la ”Radio Popular”. Acasă, în Mașina de Pâine numărul 52 s-au pus bazele ”Electronicii” de mai târziu, iar partea tehnică a făcut-o un mare inginer, un prieten de al lui tata, inginerul Lăzăroiu.

 

Horoscop Cornelia își rotunjea veniturile, ca să cumpere cărți și tuburi de vopsele, dar și pentru altceva desenând proiecte pentru diplome la Politehnică. Și făcea felicitări de Crăciun și Paște sau pentru zile de naștere și onomastici, invitații la nunți și botezuri.

 

Era căutată de bucureșteni pentru că desenele ei erau minunate, avea un talent deosebit. În casele noastre de pe Mașina de Pâine numărul 52, Cornelia avea o cameră numai a ei de lucru, luminoasă și bine încălzită, lux rar în acele timpuri, pentru că îmi amintesc de iarna 1955-1956. Acolo avea o planșetă în toată regula, cu rigle și braț mobil, dar și o masă mare cu o lumină bine așezată, bătea, de sus, exact în mijlocul mesei. Era universul ei, cărți, tuburi de vopsele, diluanți, pensule de tot felul, tușuri și acuarele, penițe ”cioc de papagal”, penițe ronde sau redis, ba chiar și o trusă completă de Graphos Pelikan și alta din scumpele, pe atunci, Rotring Rapidograph, tuburi de calc Canson sau milimetric roz, cartoane de toate culorile, hârtie, o mică mașină de scris, mici bucăți de material textil, praf de globuri, colorate, puse pe culori, Pelicanol și Guma arabică, lipiciurile epocii. Mai erau două corpuri de bibliotecă, cu cărți de toate felurile, dar și cu reviste. Cornelia era abonată la ”Vaillant” scoasă de stânga franceză, o revistă pentru copii și adolescenți, dar plină de desene cu Pif, Placid, Muzo, etc. Cornelia copia pe calc un Pif sau alt personaj, pe care-l îngloba în desenul ei, îl colora, aduga praf de globuri pe care-l lipea cu pelicanol mai aduga câteva peticuțe de pânză colorată, poate și un bețișor, sau un pai, scria foarte elegant, urarea, sau invitația, o lăsa să se usuce și felicitarea era gata. Nu apărăsură încă felicitările tipărite, oricum nu ar fi scris nimeni în public, pe atunci ”Crăciun Fericit!”.

 

Horoscop Dar totuși, mai trăia generația care făcuse războiul și avea educația celor șapte ani de acasă, școală făcută între cele două războaie. Acestor oameni, bucureșteni vechi, se adresa Cornelia, cu felicitările ei. Le vindea ea, direct sau prin cooperație. Așa am auzit acum 60 de ani, așa spun și eu, nu știu ce însemna cooperația. Rolul meu? Stăteam cu Cornelia și aveam grijă să nu răstorn vreo călimară cu tuș. Prindeam muzică la radioul făcut pe sub mână la RP, cu toate frecvențele și prindeam muzică bună, străină, jazz-ul îi plăcea mătușii mele. Mă uitam la poze și la desenele din ”Vaillant”, eram încă analfabet la limba franceză, dar citeam binișor în limba română, învățasem să citesc în iarna formidabilă 1953-1954, când mai toți au fost blocați în case, săptămâni lungi. Așa că m-au învățat să citesc, ca să nu-i mai bat la cap să-mi citescă ei.

 

Horoscop Îmi amintesc o zi frumoasă de iarnă de acum 62 de ani. Cornelia a terminat de făcut vreo sută de felicitări și am plecat împreună să le vindem în ”Orășelul Copiilor”. În anul acela s-a organizt primul orășel în Piața Palatului Regal, așa îi spuneau toți, cam unde este acum parcarea de la ”Cina”. Am uitat, nici ”Cina” nu mai este. În sfârșit, aproape de Ateneu. Era un orășel în toată puterea cuvântului cu ziduri de lemn vopsit și cu două porți mari, ca de cetate. Fel de fel de căsuțe și tarabe, cu jucării, dulciuri, cărți, hăinuțe, ciocolate, alte jucării, alte cărți, globuri de pus în pom, brazi tăiați etc etc. Și Cornelia, cu mine de mână și cu o geantă mare din piele, ca a poștașilor din vremea ceeea, plină de felicitări de Crăciun și de Anul Nou 1956. Cornelia era cunoscută, pe acolo, i s-a făcut imediat un loc într-o casuță încălzită. Am lăsat-o pe mătușica mea să-și facă comerțul, o felicitare costa un leu stabilizat și m-am învârtit prin orășel. Am și o poză, pe undeva, lângă o rață de placaj, făcută ”la minut”. Am mâncat până m-am umflat vată de zahăr pentru copii era pe gratis ca și cănile de ceai fierbinte. Nu am lipsit mai mult de jumătate de oră, când m-am întors Cornelia vorbea cu două fete cam de vârsta ei, nu avea mai mult de 20 de ani pe atunci. Vânduse tot și mai primise comenzi de la cooperație.

 

Cornelia făcea bani frumoși. Mii de lei, stabilizați. Tata și tataie Pascale îi promiseseră alte zeci de mii de lei. Strângea bani pentru o operație. Avea stenoză mitrală, o formă foarte gravă și prin relațiile fratelui lui tata, Victor-Costin, celebru chirurg de front, i se aprobase operația în Franța, unde existau condițiile tehnice pentru o operație reușită, dar trebuia să suporte drumul și jumătate din costul operației, așa erau termenii aprobării. În anul 1958, pe 21 aprilie, Cornelia mai avea doar câteva mii de lei de strâns, foarte puțin. A adormit definitiv cu capul pe planșetă, la serviciu, zâmbind, cu ochii larg deschiși. Colegii nu au deranjat-o mult timp au crezut că se odihnea puțin. A fost prima mare nenorocire din viața mea, pe care am primit-o frontal cu toată ființa mea mică și fragilă de copil. Au urmat alte nenorociri, care de care mai mare, dar atunci a fost prima. Nu uit nimic și nu iert…

 

rootstireaActualitate/EsentialHoroscop
20 decembrie       Horoscop Pe 20 decembrie s-au născut Robert Van der Graaf, Uri Geller, Kiefer Sutherland, Gigliola Cinquetti, Marian Râlea, George Apostu, Venjamin Costache.   Horoscop În calendarul creștin-ortodox, pe 20 decembrie, este Sf. Sfinţit Mc. Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei. Înainteaprăznuirea Naşterii Domnului.   Horoscop Tradiţional, în ”Kalendar”, este Ignatul, Crăciunul ţiganilor, Înătoarea.   Horoscop  Cu...

Preluat de la EVZ