Singurul care le-a făcut, dar au fost înecate întrun ocean de lozinci, a fost Ion Cristoiu. Un istoric al clipei căruia îi sunt îndatorat, aşa cum le-am fost şi regretaţilor mei prieteni Mihai Pelin şi Gheorghe Buzatu. A trecut timpul propagandiştilor, acum e timpul istoricilor. Aşa că să-i dăm cuvântul Marelui istoric Gheorghe Buzatu. Cel mai bun specialist în 23 august 1944, lucru necontestat nici măcar de detractorii săi:


„Printre cei prezenţi la Rastenburg la ultima întrevedere Hitler-Antonescu s-a aflat şi generalul Titus Gârbea, şeful în exerciţiu al Misiunii Militare Române pe lângă OKW, şi care, de asemenea, a rezumat convorbirile ori şi-a consemnat impresiile. Generalul a reţinut că, în finalul dialogului, Antonescu a creat un moment tensionat, la care „Hitler, încruntat şi nervos, sare din domeniul militar al discuţiei în domeniul politic, fără legătură. El îi cere lui Antonescu să răspundă dacă va lupta, ca aliat al Reichului, în fruntea Armatei române până la limita extremă. Mareşalul a fost surprins şi indignat de această întrebare fără ocol, care îndepărta perspectiva încheierii războiului. Foarte dezamăgit, Antonescu a răspuns prin nişte întrebări. Iată-le: «Îmi cereţi să mă sinucid împreună cu poporul şi armata mea? Cum este cu putinţă? Cum puteţi crede că aş putea lupta alături de diviziile germane, înarmate aşa de bine, când aţi refuzat mereu sămi acordaţi ajutoarele militare solicitate? Cum credeţi că veţi menţine Frontul de Răsărit o dată cu intrarea Turciei în război [2 august 1944], intrare ce oferă Aliaţilor posibilitatea cuceririi Mării Negre şi a Bulgariei, chiar lângă noi? Cum credeţi că, lipsiţi de apărarea antiaeriană, putem rezista raidurilor aliate? ». Reacţia neaşteptată a lui Antonescu l-a descumpănit pe Hitler; acesta nu se aştepta la atâta vehemenţă şi din această cauză răspunde cu lucruri care nu pot să stea în picioare…”


ACUM poți vota pentru TOPURILE EvZ. POLITICIENII și EVENIMENTELE anului 2017

Potrivit lui Titus Gârbea, rezultatul discuţiilor din 5 august 1944 din „Bârlogul lupilor” a fost nul, dezbaterile având un caracter conflictual. Toţi cei prezenţi erau extenuaţi, astfel că Hitler a suspendat dezbaterile. La ieşire din sala de conferinţe, Antonescu s-a apropiat de generalii Titus Gârbea şi Ion Gheorghe, ministrul nostru în funcţie la Berlin, cărora le-a declarat revoltat: „Auzi, domnule, domnule, domnule… Ăştia sunt gangsteri! Ai văzut, domnule, mi-a pus mâna în gât şi m-a întrebat dacă sunt de acord să mă sinucid cu el, împreună cu armata şi poporul român?!”. Drept urmare, au sporit admiraţia şi încrederea generalului Titus Gârbea în Mareşal: „Ion Antonescu nu avea ideea fermă de a rămâne până la sfârşit alături de Hitler şi nici gândul să rămână împreună cu România, cu armata ei şi cu tot neamul nostru alături de Germania” (…)

Potrivit documentelor de care dispunem, în 1943-1944, Mareşalul Antonescu a cunoscut în profunzime toate pregătirile opoziţiei şi ale Casei Regale vizând retragerea României din Axă şi instaurarea, în condiţii interne şi internaţionale propice, a unui cabinet- Constantin Sănătescu. Deşi, cum s-a menţionat, până în ultimul moment, s-a păstrat ca alternativă, la insistenţele liderilor „istorici”, Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu, şi varianta unui cabinet Antonescu. Mareşalul, graţie îndeosebi notelor şi „surselor” SSI-ului, în baza rapoartelor Direcţiei Generale a Poliţiei şi ale Inspectoratului General al Jandarmeriei, a avut cunoştinţă de toate acţiunile, „la zi”, ale adversarilor politici, inclusiv comuniştii.


rootstireaActualitate/EsentialOpinii EVZ
Singurul care le-a făcut, dar au fost înecate întrun ocean de lozinci, a fost Ion Cristoiu. Un istoric al clipei căruia îi sunt îndatorat, aşa cum le-am fost şi regretaţilor mei prieteni Mihai Pelin şi Gheorghe Buzatu. A trecut timpul propagandiştilor, acum e timpul istoricilor. Aşa că să-i dăm...

Preluat de la EVZ