Cauza a fost înregistrată cu nr. 30181/05 de către avocatul Alexandru Pruteanu împotriva României, la 12 iulie 2005, în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Guvernul român a fost reprezentat atunci de agentul guvernamental, Irina Cambrea, din MAE.


Reclamantul s-a plâns de o atingere adusă dreptului la respectarea vieţii sale private şi a corespondenţei, ca urmare a interceptării convorbirilor sale telefonice şi a imposibilităţii de a contesta legalitatea acesteia şi de a solicita distrugerea înregistrărilor aferente.

El a invocat art. 8 din Convenţie, considerat separat şi coroborat cu art. 13 din Convenţie.

Reclamantul s-a născut în 1974 şi locuieşte în Bacău. Este de profesie avocat.

Despre ce a fost vorba, mai exact, în acest caz.

C.I., sora ei, M.T.O., şi iubitul acesteia din urmă, M.G.T., erau asociaţi în societatea comercială M. („societatea M.”), administrată de M.T.O. La 1 septembrie 2004, împotriva societăţii s-a dispus poprirea conturilor bancare. M.T.O. şi M.G.T. au fugit apoi din oraşul Bacău.

Începând cu data de 2 septembrie 2004, Poliţia Bacău a primit mai multe plângeri penale împotriva societăţii M. cu acuzaţia de înşelăciune. La 3 septembrie 2004, M.T.O. şi M.G.T., care erau încă fugari, au semnat împuterniciri în favoarea lui C.I. pentru vânzarea a două imobile.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Judeţean Bacău („parchetul”) a început urmărirea penală împotriva lui M.T.O. şi M.G.T. pentru înşelăciune. C.I. l-a împuternicit pe reclamant pentru a-i apăra, dacă era necesar, interesele.


ACUM poți vota pentru TOPURILE EvZ. POLITICIENII și EVENIMENTELE anului 2017

În 24 septembrie 2004, pe baza art. 912–915 din Codul de Procedură Penală, Tribunalul Bacău a autorizat ca parchetul să intercepteze şi să înregistreze convorbirile telefonice ale lui M.T.O. M.G.T. şi C.I. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 27 septembrie 2004.

Pe baza autorizaţiei menţionate anterior, între 27 septembrie şi 27 octombrie 2004, Serviciul de investigare a fraudelor din cadrul Poliţiei Bacău a interceptat şi înregistrat convorbirile lui C.I., dintre care 12 au avut loc între aceasta şi reclamant.

Conţinutul acestor înregistrări a fost transcris pe hârtie, care includea, de asemenea, numele reclamantului, profesia sa de avocat şi numărul de telefon mobil. În octombrie 2004, M.T.O. şi M.G.T. au fost găsiţi de poliţie şi plasaţi în arest preventiv.

Reclamantul a fost desemnat de M.G.T. să-l reprezinte în procedura privind arestarea sa preventivă şi în procedura penală

Reclamantul, acţionând în nume propriu, nu ca reprezentant al lui C.I., şi aceasta din urmă au făcut recurs împotriva încheierii din 21 martie 2005. După ce a menţionat că legislaţia internă nu prevede o cale de atac specifică împotriva încheierii de certificare, reclamantul a solicitat curţii de apel să-i declare recursul admisibil în temeiul art. 13 din Convenţie.

El a susţinut că, prin încheierea atacată, instanţa a certificat înregistrările convorbirilor pe care le-a purtat cu C.I. deşi nu a fost citat să se înfăţişeze în cadrul procedurii şi că aceste convorbiri au avut un caracter profesional.

Arătând că, potrivit art. 913 alin. (2) şi (7) C. proc. pen., discuţiile profesionale dintre un avocat şi clientul său nu pot fi menţionate în procesul-verbal al transcrierii şi nici nu pot fi folosite ca probe în cadrul procedurii penale, el a subliniat că punerea sub ascultare a telefonului lui C.I. nu a fost justificată de un interes legitim, întrucât C.I. nu făcea obiectul unei urmăriri penale, şi a cerut curţii de apel să dispună distrugerea transcrierilor înregistrărilor convorbirilor cu clienta sa.

Şedinţa în recurs a avut loc la 5 aprilie 2005, în faţa Curţii de Apel Bacău. Reclamantul a explicat că practica instanţelor naţionale în materie era de a dispune distrugerea înregistrării convorbirilor dintre avocat şi client.

În acest sens, a depus la dosar o decizie din 29 martie 2005 a Tribunalului Bacău care dispunea distrugerea înregistrărilor convorbirilor dintre un avocat şi clientul său, inculpat într-un proces penal.

Printr-o hotărâre definitivă din 5 aprilie 2005, Curtea de Apel Bacău a declarat inadmisibil recursul reclamantului, pe motiv că în Codul de procedură penală nu se prevedea o cale de atac împotriva încheierilor de certificare a înregistrărilor.

Adresându-se CEDO, cu privire la încălcarea art. 8 din Convenţie, considerat separat coroborat cu art. 13 din Convenţie, reclamantul a denunţat o atingere adusă dreptului la respectarea vieţii sale private şi a corespondenţei, ca urmare a înregistrării convorbirilor sale telefonice cu C.I., la care a fost supus ca urmare a punerii sub ascultare a acesteia din urmă.

Art. 8 din Convenţie are următorul conţinut:
„1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.”

Acest capăt de cerere, Curtea Europeană a Drepturilor Omului l-a declarat admisibil.

rootstireaActualitate/EsentialJustiţie
Cauza a fost înregistrată cu nr. 30181/05 de către avocatul Alexandru Pruteanu împotriva României, la 12 iulie 2005, în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Guvernul român a fost reprezentat atunci de agentul guvernamental, Irina Cambrea, din MAE. Reclamantul s-a plâns de o...

Preluat de la EVZ