– Ileana Ilie Ungureanu: Actoria înseamnă, pe lângă talent şi charismă, disciplină, rigoare, educaţie, exerciţiu permanent. Cum arată o zi din viaţa actriței Ana Ularu?


– Ana Ularu: Nicio zi nu arată la fel, ceea ce mă bucură. În zilele în care lucrez, mă duc la repetiții undeva cu vreo 2 ore înainte, și, apoi, încă vreo 2 ore după repetiție mă locuiește doar gândul ăla. Îți descriu o zi din toamna trecută, din exact perioada asta, când făceam un film în Irlanda, unde se putea zbura doar prin Amsterdam și în același timp repetam piesa „O intervenţie” la Teatrul Act și aveam și turnee cu „Omul cel bun din Seciuan” la Arad și Cluj. Dormeam 1-2 ore pe noapte, zboruri și călătorit în continuu, text acolo, text aici, îmi pierdeam vocea la un moment dat. Am trăit o lună dintr- o valiză. Tot timpul îmi era teamă că o să leșin, că o să mor. Dar nu. M-a ținut atât de vie efortul acela.

– Teatru sau film?

– Amândouă. Florin Zamfirescu, care mi-a fost profesor în facultate, a zis că e ca și cum l-ai întreba dacă îi place să meargă mai mult cu piciorul stâng sau cu dreptul și mi se pare foarte bună exprimarea. Acum îmi lipsește enorm de mult să filmez, de exemplu, iar când eram la filmări mă uitam cu jind la poze de aplauze din sală de-ale colegilor. Și ce dor mi se face de adrenalina aia. Sunt moartă de emoții înainte de orice spectacol. Chiar dacă am jucat de miliarde de ori rolul respectiv. Știi cum era Ștefan Iordache înainte de un spectacol? Cum tremura și cum transpira? Și era Ștefan Iordache la 62 de ani, adică mai actor și mai jucat ca el nu se poate.

– Ce ai învățat de la Ștefan Iordache?

– Îmi dau seama că de fapt tot ritualul meu de acum e exact ca al lui Ștefan Iordache. Verific de 17 ori recuzita, vin cu 7 ore înainte în teatru. Nu înțelege nimeni de ce. Mi-e greu să-ți explic, dar sunt în teatru de la ora 13, iar spectacolul e seara. Dar e atât de liniștitor să stai acolo, să mai bei o cafea, să stai de vorbă – e alceva decât dacă aș fi alerg prin oraș să-mi plătesc factura la curent. Agitația asta, care e civilă, nu poți să o aduci pe scenă în niciun fel.

– Ești superstițioasă?

– Sunt. De exemplu, dacă mi se întâmplă ceva nasol când sunt îmbrăcată cu o haină e foarte greu să o mai port vreodată. Sau când îmi zice cineva „Baftă” sau „Succes” înainte de spectacol, sun pe mama sau vreun prieten să contracareze, să îmi zică „Căcat”.


– E o urare la actori? De unde și până unde?

– Istoric, pe la 1.800, în Paris erau foarte multe spectacole de teatru în același timp. Și protipendada pariziană mergea cu trăsurile la teatru, iar dacă le plăcea o piesă stăteau. Trăsura stătea și ea foarte mult în fața teatrului și caii își făceau nevoile. „Căcat” înseamnă să te placă publicul, e semn că te iubește îndeajuns de mult încât să stea să te vadă.


Foto: Iulian Nan


„Ani de zile mi-a lipsit enorm teatrul. Mi se pusese ștampila de actriță de film, care nu contează în teatru”

– Ai vrea să fii angajată într-un teatru?

– Sunt pro și contra și în ceea ce primește statutul de angajat și pe cel de colaborator. E foarte fain să fii freelancer și să fii liber să-ți pui tu spectacolele în funcție de programul tău, să poți să te duci să filmezi două luni pe alt continent, fără să te bată nimeni la cap. Pe de altă parte, atunci când n-ai de lucru, nu e prea plăcut. La a fi angajat e foarte plăcut să faci parte dintr-un colectiv, să ai ocazia de a te încerca în diverse roluri și diverse situații mentale cu colegii tăi, dar, iarăși, dacă ai alt spectacol, trebuie să dai notă scrisă cu «pot să joc în spectacolul x sau y?!» Cum o dai nu e bine. Îmi place că, în sfârșit, am foarte multe spectacole, pentru că ani de zile mi-a lipsit chestia asta enorm.

– De ce? Ai fost etichetată ca fiind o actriţă de film?

– Da, mi se pusese ștampila de actriță de film, care nu contează în teatru. După care a venit Andrei Șerban și m-a transformat în alt actor decât eram până acum. Cumva m-a pus din nou pe hartă. Acum sunt în repetiții pentru ceva nou și sunt atât de panicată încât nu mai cred nimic despre mine. E ca și cum aș învăța să merg din nou.

– Care sunt filmele tale preferate?

„The Proposition” al lui John Hillcoat, pe care l-am văzut de peste 30 de ori, și, din când în când, mai simt nevoia să-l văd, ”Magnolia” lui Paul Anderson, și îmi vine în minte și ”Citizen Kane”, care mi se pare al naibii de izbutit – orice ar zice oricine. Pentru 1941 e foarte bun, ba chiar mi se pare că a schimbat un pic și stilul de joc.

– Ești fan înrăit al vreunei actrițe?

Julianne Moore îmi place de mor. O ador. Din păcate, nu am avut ocazia să o cunosc. Altfel, îmi place foarte mult și Scarlett Johansson. Lumea o vede ca fiind frumoasă, dar ea are un mare potențial în ea, e o actriță foarte bună. La fel și Charlize Theron. După ce a făcut Monster, am putut să ne uităm la actrița Charlize Theron, altfel eram orbiți de frumusețea ei. Își locuiește foarte bine corpul. Sunt unii oameni care par neacasă în corpul lor, ea știe foarte bine unde locuiește. De aia și pe acțiune e foarte bună, de exemplu. Cu toate că nu cred că mi-ar plăcea „Atomic Blonde”, nu l-am văzut încă. Dar exact oamenii ăștia care se locuiesc bine pe ei pot să facă de toate.

– Crezi că frumuseţea îi este de ajutor unei actriţe? Sau dimpotrivă.

– Șarmul îi este de ajutor și unei actrițe și unui actor, în mod egal. Sunt actori extrem de frumoși, dar fără pic de carismă, și pier imediat ce se termină frumusețea. James Gandolfini, din ”The Sopranos”, de exemplu, pare sexy pentru orice femeie pe care am întrebat- o până acum. Nu era tocmai de pus pe Men’s Health, dar șarmul, talentul, inteligența și forța au făcut din el un idol. Willem Dafoe e un alt exemplu.

– Ai stârnit invidia tuturor româncelor când ai jucat la Hollywood alături de Bradley Cooper și de Jennifer Lawrence, câștigătoare de Oscar, Tom Hanks sau Keanu Reeves. Cum e să lucrezi cu actori celebri?

Loading…

https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2017/11/ularu-si-iordache.jpghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2017/11/ularu-si-iordache-300x300.jpgrootstireaActualitate/EsentialEVZ Special
- Ileana Ilie Ungureanu: Actoria înseamnă, pe lângă talent şi charismă, disciplină, rigoare, educaţie, exerciţiu permanent. Cum arată o zi din viaţa actriței Ana Ularu? - Ana Ularu: Nicio zi nu arată la fel, ceea ce mă bucură. În zilele în care lucrez, mă duc la repetiții undeva cu...

Preluat de la EVZ