Blocul Partidelor Democrate, alianţa electorală care forma guvernul de stânga al premierului dr.Petru Groza, era formată din Partidul Comunist Român, Partidul Social Democrat, Frontul Plugarilor (formaţiunea politică a prim-ministrului),Partidul Naţional Liberal-Tătărescu, facţiunea ţărănistă a lui Anton Alexandrescu şi Uniunea Patrioţilor. BPD a condus o campanie electorală caracterizată prin folosirea tacticilor de intimidare împotriva partidelor istorice – PNL şi PNŢ. Există estimări care apreciază că PNŢ ar fi câştigat în mod real suficiente voturi ca să formeze singur guvernul sau, în cel mai rău caz, în alianţă cu alte partide anticomuniste. Rezultatele oficiale consfinţeau însă victoria zdrobitoare a stângii – BPD, 348 de mandate (379 împreună cu aliaţii), PNŢ, 32 de mandate iar PNL doar 3.


Cum s-a declanşat greva regelui Mihai

După ieşirea din Axă la sfârşitul anului 1944, România a fost supravegheată de Aliaţi prin intermediul Comisiei Aliată de Control. După Conferinţa de la Ialta din februarie 1945, autorităţile sovietice şi-au mărit presiunile şi prezenţa în România, în vreme ce Aliaţii Occidentali nu şi-au manifestat în mod consecvent interesul pentru reglementarea situaţiei de la Bucureşti. După Conferinţa de la Potsdam, guvernele occidentale au refuzat să recunoască guvernul Groza, impus de sovietici. Ca urmare, regele Mihai I a refuzat să semneze decretele-lege emise de guvern prin aşa numita Grevă regală. Pe 8 noiembrie, o demonstraţie în sprijinul regelui, convocată cu ocazia zilei Sfântului Mihai, a fost reprimată de autorităţi. Decretând că evenimentul era nici mai mult nici mai puţin decât o tentativă de lovitură de stat, autorităţile au hotărât să deschidă focul asupra mulţimii adunate în faţa Palatului Regal, ucigând până la 10 demonstranţi. În ianuarie 1946, “Greva regală” a încetat după ce premierul Groza a fost de acord să includă în cabinetul său doi politicieni din partidele de opoziţie (liberalul Mihail Romniceanu şi ţărănistul Emil Haţieganu) ca miniştri fără portofoliu (gest politic care a atras şi recunoaşterea guvernului de către Aliaţii occidentali).


Alegerile ar fi trebuit să fie organizate în luna mai

La mijlocul lunii decembrie a anului 1945, reprezentanţii celor trei mari Puteri Aliate, Andrei Vîşinski din partea Uniunii Sovietice, Averell Harriman din partea Statelor Unite şi Archibald Clerk Kerr din partea Regatului Unit, au vizitat Bucureştiul şi au căzut de acord cu organizarea de alegeri generale pentru luna mai a anului următor, pe bazele înţelegerilor semnate în timpul discuţiilor de la Ialta. Cu toate acestea, şi în ciuda protestelor opoziţiei,  guvernul prosovietic al lui Groza şi-a permis să amâne alegerile, promulgând pe 17 iunie un decret pentru stabilirea noii proceduri electorale. În aceeaşi zi, primul ministru a semnat un decret de desfiinţare a Senatului, transformând Parlamentul bicameral în Adunarea Deputaţilor, legislativ unicameral. PCR-ul considera Senatul în mod tradiţional ca reacţionar, iar desfiinţarea lui a fost considerată ca un pas spre uşurarea controlului asupra procesului legislativ. Data alegerilor a coincis cu cea de-a patra aniversare a Operaţiunii Uranus, un moment în care armata română şi cea a Germaniei Naziste au suferit o înfrângere de proporţii pe frontul de răsărit. În însemnările sale, generalul Constantin Sănătescu, un adversar declarat al comuniştilor şi al lui Petru Groza, considera că data alegerilor nu a fost aleasă întâmplător, (“pentru a ne sfida”).

Occidentalii erau preocupaţi de revoluţia din Grecia

Momentul convocării alegerilor a coincis cu cel al înrăutăţirii relaţiilor dintre Uniunea Sovietică şi puterile occidentale şi al izbucnirii Războiului Rece, marcat de discursul “Cortinei de fier” al lui Winston Churchill de pe 5 martie 1946. În acele momente, Aliaţii occidentali erau mai interesaţi să sprijine forţele anticomuniste din Grecia. Interesul imediat al occidentalilor, în mod special al britanicilor, era centrat mai degrabă pe păstrarea controlului asupra Greciei şi, prin aceasta, a rutei strategice spre Canalul Suez.

Cum au eliminat comunişti personalităţile de pe listele electorale

Noua legislaţie electorală a fost concepută pentru lărgirea dreptului la votul universal masculin, proclamând dreptul la vot al tuturor cetăţenilor care împliniseră vârsta de 21 de ani, inclusiv al militarilor activi, cu limitarea sus-numitului drept al persoanelor care deţinuseră funcţii importante pe vremea dictaturii Conducătorului Statului, mare;alului Ion Antonescu. Ultima prevedere dat naştere la multe abuzuri, administraţia luând decizii arbitrare, eliminând din viaţa politica numeroase personalităţi politice supuse judecăţii “comisiilor de epurare”, (toate controlate de PCR), sau a Tribunalelor Poporului (împuternicite să investigheze  crimele de război şi sprijinite constant de propaganda de partid comunistă). Decizia de a permite militarilor activi şi funcţionarilor publici să voteze a fost gândită pentru a întări şansele de câştig ale comuniştilor. În preajma alegerilor, cabinetul lui Petru Groza avea controlul complet asupra administraţiei publice la nivel central şi local şi controla toate canalele de comunicaţie dintre organele administraţiei şi populaţie. Sursele sovietice din acele vremuri reflectă convingerea comuniştilor români că funcţionarii publici şi militarii aveau să asigure cam un milion de voturi stângii. Un raport al Ambasadei Sovietice din Bucureşti din 15 august 1946 îl informa pe Andrei Vîşinski asupra modificărilor aduse legii electorale şi nota faptul că liderii partidelor istorice, Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu, îl rugaseră pe regele Mihai să nu aprobe noile prevederi. Celor două partide nu li se permisese să aibă nicio contribuţie la elaborarea noii legislaţii.

Loading…

https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2017/11/regele-mihai-dej.jpghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2017/11/regele-mihai-dej-300x300.jpgrootstireaActualitate/EsentialEVZ Special
Blocul Partidelor Democrate, alianţa electorală care forma guvernul de stânga al premierului dr.Petru Groza, era formată din Partidul Comunist Român, Partidul Social Democrat, Frontul Plugarilor (formaţiunea politică a prim-ministrului),Partidul Naţional Liberal-Tătărescu, facţiunea ţărănistă a lui Anton Alexandrescu şi Uniunea Patrioţilor. BPD a condus o campanie electorală caracterizată prin folosirea...

Preluat de la EVZ