Autor:
Ion Cristoiu
|
luni, 30 ianuarie 2017 | 0 Comentarii
| 66 Vizualizari

<!–

–>

Ion Cristoiu

De 26 de ani urmăresc așa zisele mișcări spontane din România postdecembristă. La unele am fost prezent ca jurnalist, dînd seamă despre ele în reportaje și comentarii.

 Pe altele le-am observat ca Istoric al clipei.

Am studiat și mișcările spontane din timpul domniei lui Carol I, cele poreclite la vremea respectivă Răsturnarea Guvernului de Jos în Sus.

Aceste Mișcări, inițiate și organizate de Opoziție și vizînd șantajarea Regelui cu Strada, au fost ironizate crunt de Caragiale.

Ca și Caragiale, eu nu cred în spontaneitatea Mișcărilor de protest din România, indiferent de timp istoric. N-am crezut în spontaneitatea Mișcării din decembrie 1989, binecuvîntată de Ion Iliescu cu formula diversionistă de Revoltă spontană.

N-am crezut în spontaneitatea Mişcării de protest din ianuarie 2012, împotriva Guvernului Băsescu-Boc.

Nu cred nici în spontaneitatea Mişcării din seara de duminică, 29 ianuarie 2017. Cea din ianuarie 2012 a fost organizată de PSD, cu sprijinul mediatic al Antenei 3.

Cea din ianuarie 2017 a fost organizată de PNL, USR, cu sprijinul masiv al Binomului SRI-DNA, atît prin nuclele de manipulare a mulţimii (în mare parte venită, vorba lui Caragiale, la Luminaţie, la un eveniment colectiv de genul salvelor de artificii), cît şi prin reţelele sociale, dirijate de o Divizie a SRI, specializată în aşa ceva.

Numai că, Istoric al clipei fiind şi, îndeosebi, Istoric al clipei înarmat cu învăţătura lui Marx despre faptele istorice, nu-mi pot permite să neglijez un adevăr:

Fapt istoric, orice Mişcare spontană organizată are temeiuri în realitate.

Fără temeiuri în realitate, nici o mișcare spontană nu poate fi organizată. Altfel spus, chiar dacă organizată, orice Mişcare spontană de proporţiile zilei din 29 ianuarie 2017 îşi are cauzele într- o stare de spirit a unei părţi a opiniei publice.

Fără această stare de spirit n-ar fi fost posibile Mişcările spontane organizate în decembrie 1989, în vara lui 1990, în ianuarie 2012, în noiembrie 2014, în noiembrie 2015 şi în ianuarie 2017.

Oricît s-ar strădui forţele mai mult sau mai puţin oculte, mişcările spontane nu reuşesc organizatorilor dacă ele n-au în starea de spirit a opiniei publice scînteia din care izbucnește flacăra. În cazul Mişcărilor din ianuarie 2012, starea de spirit anti Băsescu-Boc izvora din tăierile de salarii şi din exasperarea USL de a se vedea mai departe în Opoziţie.

În cazul Mişcării din ianuarie 2017, organizatorii au exploatat starea de spirit anti-PSD a unui mari părţi a electoratului, dar şi frustrarea PNL şi USR în faţa dezastrului din 11 decembrie 2016. În cazul frustrării celor două partide trebuie să adăugăm şi exasperarea electoratului de Dreapta în faţa băltirii PNL, formaţiune dinspre care nu vine nici o boare.

Nici măcar a morţii! Starea de spirit anti-PSD constă în suspiciunea că acest brav moştenitor al FSN e un protector al celor care au jefuit şi jefuiesc bogăţia naţională.

Această imagine s-a format în cei 26 de ani de postdecembrism.

Printre altele ea îşi are cauza reală în dominarea României între 1990-1996 de către FSN, mai întîi, şi de PDSR, mai apoi.

Liderii PNŢCD şi PNL, în Opoziţie fiind, n-au avut cum să se îmbogăţească prin jefuirea ţării.

Liderii FSN şi PDSR au fost la Putere în primii ani postdecembriști, anii în care avuția lăsată de comunism se oferea pe tavă doritorilor.

Și astfel, o Putere de Stînga a dat pe cei mai bogaţi oameni din România. Îmbogăţiţii peste noapte au purces de îndată la o aroganţă ciocoiască ieşită din comun.

Spectacolul bogăţiei afişate, al ghiorţănismului din prestaţia publică, al aroganţei ciocoieşti, a dus la un paradox: Împotriva partidului de Stînga PSD s-a închegat o ură de tip comunist.

Acestă ură s-a manifestat şi se manifestă împotriva oricărui om de afaceri român, considerat ca îmbogăţit prin furt. Cum mulţi tineri lucrează la multinaţionale, în privinţa capitalismului autohton starea de spirit nu diferă de cea a Proletariatului de pe vremuri

Din 1990 şi pînă acum FSN, PDSR, PSD n-au reuşit să se afirme ca partide ale confruntării fățișe, bărbăteşti cu o parte a opiniei publice.

Ori de cîte ori a fost la Putere, după o perioadă de modestie tipică Opoziţiei, PSD a devenit arogant.

Iar principala expresie a aroganţei a fost refuzul de a-şi explica deciziile, de a-şi face transparente manevrele.

Mişcările de stradă din ultima vreme sînt definite drept împotriva Graţierii. Unii le zic Pro justiţie.

E o identificare falsă, ivită din interese precise.

PNL şi USR au interesul să combată PSD într-o chestiune concretă de administrare a Puterii.

De aia le zic împotriva Grațierii. Sistemul, avînd drept axă Binomul SRIDNA, are interesul de a prezenta Mişcările drept sprijin al Binomului, al DNA şi mai ales al Codruţei Kovesi.

Ca toate Mişcările de stradă, cele din aceste zile nu sînt Pro, ci Contra. Prin urmare, ele sînt contra PSD.

A PSD-ului care și-a făcut deja o glorie din a proteja corupția. A PSD-ului, care ia decizii prin boscheți, dincolo de privirea opiniei publice, pentru că aceste decizii servesc interese personale și nu interese publice.

A PSD-ului care umblă cu fofîrlica. O simplă privire asupra iniţiativei privind cele două ordonanţe dezvăluie o realitate incredibilă:

Contrar mentalităţilor moderne, ele n-au fost şi nu sînt asumate făţiş de PSD, de Guvern, de liderii PSD.

Cu excepţia lui Florin Iordache, nimeni din conducerea PSD nu-şi asumă paternitatea Ordonanţelor.

Cu excepţia lui Florin Iordache, nimeni din Guvern nu-şi asumă deschis, bărbăteşte, paternitatea Ordonanţelor. S-a creat astfel impresia de Operaţiune pe şest, de promovare a unor decizii cu cîntec, de decizii pe care cei ce leau iniţiat şi le-au promovat se tem să şi le asume.

Impresia asta a fost mult sporită de tot ce-a făcut Guvernul după apariţia Ordonanţelor.

Pe 17 ianuarie 2017, venirea lui Klaus Iohannis la Guvern a lăsat impresia unei Găşti prinse la furat sau mai grav a unor inși prinși în timp ce se uitau la filme porno.

Ordonanţele urmau să fie discutate în Guvern.

Ar fi fost normal ca Guvernul să-şi fi asumat deschis acest moment, să-l anunţe public şi să-l consume. Lui Klaus Iohannis ar fi trebuit să i se spună că Guvernul nu dă înapoi.

Nu s-a întîmplat aşa. Guvernul Grindeanu s-a grăbit să renunţe la Ordonanţe.

Impresia – penibilă – de Guvern prins cu mîţa-n sac a fost indiscutabilă. De aici revolta care a făcut posibilă organizarea Mișcărilor spontane.

N.B. Un truc cerut de organizarea Mișcărilor spontane din toate timpurile constă în crearea stării de tensiune, de eveniment apocaliptic. Această stare atrage în stradă și pe cei indiferenți la tema Demonstrației, dar doritori să fie acolo unde se Întîmplă ceva.

Printre altele, starea de neobișnuit e creată de blocarea circulației. În 13 iunie 1990, violențele antiguvernamentale au fost sporite de decizia ciudată de interzicere a circulației în tot centrul Bucureștilor. S-a creat imediat de către forțele oculte impresia de ceva ieșit din comun, care a sporit numărul celor din stradă.

Așa s-a întîmplat duminică seara. Manifestația a fost neautorizată. Cu toate acestea cineva a ordonat blocarea circulației pe un uriaș perimetru în jurul Centrului. Locuiesc în Centru, pe Nicolae Iorga. Cum veneam de la Găgești cu mașina, am rătăcit pe toate străzile din jurul Centrului pentru a găsi un loc prin care să ajung acasă. Toate marile bulevarde erau blocate de mașini ale Poliției, care nu te lăsau să treci spre Victoriei sau spre Magheru de la cîțiva kilometri distanță. Calea Victoriei era închisă. Bulevardul Dacia era și el închis. Era închis și Magheru. Nu se putea trece pe nici o străduță laterală. Impresia de stare de asediu, de ceva neobișnuit era puternică. Și această impresie aducea lumea la demonstrație, fie și din curiozitatea de a vedea ce se întîmplă.

Cine a decis blocarea Circulației a încălcat grav Legea. Asta deoarece Manifestația era neautorizată. Și dacă era neautorizată, ilegală, așadar, nu văd de ce era legală interzicerea circulației. Ce forțe oculte și-au spus cuvîntul? Cele din Sistem sau cele din PSD, amîndouă împotriva lui Liviu Dragnea? Sau și Forțele din Sistem și Forțele din PSD, care și-au dat mîna pentru răsturnarea lui Liviu Dragnea de la șefia PSD?

Tag-uri:
psd, romania, basescu, boc, sri, pnl, pntcd

În lipsa unui acord scris din partea Evenimentul Zilei, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Deși atent organizată, orice Mișcare spontană are temeiuri în realitate. Ca și cea împotriva PSD din ultimul timp! | ROMANIA LUI CRISTOIU.

https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2017/01/ion-cristoiu-romania-1-465x390-14.jpghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2017/01/ion-cristoiu-romania-1-465x390-14-300x300.jpgrootstireaActualitate/EsentialOpinii EVZ
Autor: Ion Cristoiu | luni, 30 ianuarie 2017 | 0 Comentarii | 66 Vizualizari <!-- --> ...

Preluat de la EVZ