Autor:
Florin Saiu
|
vineri, 27 ianuarie 2017 | 0 Comentarii
| 61 Vizualizari

<!–

–>

Eugen Ovidiu Chirovici este un caz excepțional printre scriitorii români. A reușit să dea lovitura pe piața internațională de carte, dar puțini știu ce riscuri și-a asumat fostul jurnalist când a decis să-și ia viața de la capăt în Marea Britanie

E. O. Chirovici așteaptă cu sufletul la gură ca romanul său – „Cartea oglinzilor” – să fie publicat în Anglia, Franța, Germania, SUA și alte zeci de țări. E pe val, cum se spune. Interviul de mai jos dezvelește de secrete un succes privit nu fără invidie în România.

Evenimentul zilei: Ați lăsat în urmă 20 de ani de carieră, jucând totul pe cartea scrisului. Unde ați găsit curajul/siguranța pentru a lua o asemenea decizie? A fost un pariu nebun sau un pas bine calculat? Sau ați dat lovitura cu vreo moștenire, iar acum puteți scrie în tihnă?

E. O. Chirovici: Când am plecat, economiile noastre erau de circa douăzeci de mii de euro, care înseamnă mai nimic într-o țară cu un cost al vieții foarte ridicat, așa cum este Anglia. Da, într-un fel, am riscat totul pe o singură carte, habar nu aveam ce-aș putea să fac în cazul în care nu reușeam cu scrisul. Cât despre moșteniri, din nefericire (sau fericire, mai bine spus) nu am avut înca parte de vreuna.

– Ce mesaj aveți pentru cititorii români fideli cărților lui Chirovici? Dar pentru colegii de breaslă rămași în România?

– Cititorilor mei le mulțumesc pentru faptul că aleg cărțile mele dintre toate cele posibile. Scriitorii sunt importanți, agenții literari sunt importanți, editorii de asemenea, dar fără cititori, roadele muncii noastre ar ajunge inevitabil în acel „Cimitir al Cărților Uitate”, descris de Zafon. Cât despre colegii de breaslă, îmi  pare rău că atât mediul literar, cât și cel gazetăresc, trec, din nefericire, prin momente foarte complicate, probabil cele mai complicate după 1990. Avem atât de mulți oameni culți, talentați și cu suflet mare, atât scriitori cât și gazetari, oameni care și-au cheltuit viața încercând să o facă mai frumoasă și mai corectă pe a noastră, și care acum trăiesc de pe o zi pe alta. Păcat.

– Caracterizați, vă rog, în trei cuvinte „Cartea oglinzilor”!

– Diferită.

– Cum scrie Eugen Ovidiu Chirovici? Organizat sau spontan?

– Deseori lucrez și douăsprezece ore pe zi, dar nu cred că scrisul este o meserie de la nouă la cinci, că este obligatoriu să scrii în fiecare zi, fiecare săptămână sau fiecare lună. Nu îmi impun nimic, dar atunci când sunt într-adevar pasionat de un proiect nou, scriu în fiecare zi la el, cu excepția duminicilor.

Ce scriitori români au șansă la Premiul Nobel? Vă închipuiți primind această distincție?

– Habar n-am, discuția asta a devenit oarecum ridicolă în România. Personal, nu mă preocupă un asemenea subiect.

Sărăcia și carențele de educație, „dușmanii” cărții

România este țara cu cel mai mic număr de cărți cumpărate pe cap de locuitor din Europa. Care sunt, în opinia lui E. O. Chirovici, motivele acestei statistici negre? „Sărăcia și dezintegrarea sistemului național de educație, proces care a început undeva pe la mijlocul anilor optzeci și își atinge astăzi apogeul”.

1.000.000 de dolari și-a asigurat deja E. O. Chirovici din avansurile garantate de edituri în urma licitațiilor pentru drepturile de publicare a volumului „Cartea oglinzilor”, care va apărea în România pe 4 februarie, la Editura RAO.

Tag-uri:
Chirovici

În lipsa unui acord scris din partea Evenimentul Zilei, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Câți bani avea în buzunar la plecarea în Anglia scriitorul român care a devenit milionar din scris? Povestea fascinantă a unui roman tradus în 38 de țări EXCLUSIV EVZ
.

https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2017/01/eo-chirovici-author-photo-465x390.jpghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2017/01/eo-chirovici-author-photo-465x390-300x300.jpgrootstireaActualitate/EsentialCultură
Autor: Florin Saiu | vineri, 27 ianuarie 2017 | 0 Comentarii | 61 Vizualizari <!-- --> Eugen Ovidiu Chirovici este un caz excepțional...

Preluat de la EVZ