Autor:
Iulian Chifu
|
luni, 23 ianuarie 2017 | 3 Comentarii
| 611 Vizualizari

<!–

–>

Iulian Chifu

A început și epoca Trump. Noul Președinte american a preluat mandatul după depunerea jurământului și rostirea unui discurs inaugural ce amenință să readucă lumea la nivelul de uluială de la lansarea candidaturii magnatului imobiliar. Într-adevăr, atunci era însă virtualitate, posibilitate, cu o probabilitate redusă. Azi suntem în fața realității.

 Iar Donald Trump a readus lumea cu picioarele pe pământ, în crudul realism pragmatic și introvertit al unei Americi care s-a decis să aibă grijă în primul rând de sine. America first!

Prin multiplele afirmații din discurs, lumea desenată de noul Președinte în Epoca Trump se anunță una mai puțin visătoare, mai puțin înclinată spre valori democratice și principii morale, chiar dacă reîntoarsă spre un tip de mitologie a omului alb cuceritor al Vestului Sălbatic, cu arma în mână, croindu-și propria soartă în istorie. În orice caz mai îndreptată spre interese stricte și pragmatice în care câștigul economic, imediat, e valorizat mai mult decât umanitatea, generozitatea, deschiderea sau solidaritatea. Cam asta a rămas din componenta filozofică anunțată a fi atinsă în discurs. Și e de luat în seamă!

Democratizarea se produce, în mod paradoxal, la venirea lui Trump. Noul Președinte american anunță revenirea puterii de la elită la cetățeanul de rând. Intrarea în prim plan și implicarea tuturor americanilor, inclusiv a celor care se autocenzurau de la participare din lipsa informației sau a cunoștiințelor, dar și abdicarea de la participare, în ultimele alegeri, a celor mai bine plasați în spațiul academic și al cunoașterii, sătui că democrația dă doar familii în conducerea statului – Kennedy, Bush, Clinton, Obama în viitor – a dus la o scădere a nivelului de pregătire a celor participanți la vot și în alegeri. Iar acest lucru se vede la nivelul aspirațiilor, așteptărilor și a perspectivelor unui stat croit instituțional pe asemenea viziuni despre viață.

Contestările lui Trump sunt inutile. Totuși, noul președinte pornește din postura unui deficit major de încredere – 40% – și de susținere la nivelul spațiului public – dispute cu mass media de mainstream, cu elita, cu eșafodajul instituțional și de putere al Americii, cu America gândirii și cunoașterii, a think tank-uri și zonei academice, dar mai ales cu o ciocnire civilizațională cu America simbolurilor și modelelor de succes – artiști, actori, America Hollywoodiană. Mai adăugăm aici și problemele de deficit de imagine și credibilitate în cancelariile internaționale, ele pe deplin elitiste, și vedem unde e costul tipului de Americă pe care o propune Trump lumii. Nu-i vorba, că Președintele a anunțat că va continua să vorbească direct cu oamenii prin Twitter. Să vedem care va fi eficiența rețelei sociale în acest caz și formula de control al consecințelor pe care echipa Trump va trebui să o gestioneze unui președinte direct, cinstit în exprimări până la violență de limbaj, care reacționează public la primul impuls și în orice context.

În rest am încredere în veștile bune aduse de Administrația Obama: spiritul adaptabil și de învingător în negocieri al omului de afaceri Trump, calitatea vicepreședintelui Pence care va prelua, cel mai probabil, portofoliul de dosare pe Politică Externă, Securitate și Apărare, echipa puternică, profesionistă, la vârsta înțelepciunii din jurul lui Donald Trump pe aceste dimensiuni – Pentagon, Departament de Stat, CIA – establishmentul american, instituțiile puternice cu diplomați experimentați, ofițeri de informații cu experiență directă în teren, militari pregătiți în teatre de operațiuni dificile, funcționari rutinați în mecanismul așezării birocratice a funcționării Americii mărețe, dar și în rolul ponderator al Congresului și al oamenilor puternici de acolo, Republicani precum John Mc Cain, Eric Rubio sau Paul Ryan.

Și mai sunt încrezător în elementele de discurs care favorizează România. SUA se mișcă spre a-și alege bine partenerii, pragmatic și conform cu sloganul și obiectivul de a face America măreață din nou: parteneri solizi, care au dovedit, parteneri vechi și de anduranță, care să devină piloni regionali de stabilitate și capabili de a susține proiecția forței americane. România face parte din această categorie în partea asta de lume. Apoi alocarea a 2% din PIB pentru Armată și susținerea bugetelor serviciilor de informații care cooperează cu instituțiile similare americane. Firește asta e contribuția noastră pe care trebuie să o susținem pentru a avea argumentele cooperării cu America lui Trump. Ca și modul coerent în care ne gestionăm afacerile interne și dovedim câtă democrație și stat de drept am absorbit în dezvoltarea noastră din ultimii 27 de ani, cum sistemul de echilibre instituționale elimină excesele de parcurs într-un moment sau altul.

Tag-uri:
trump, donald trump, sua, Kennedy, Bush, Clinton, Obama, Twitter

În lipsa unui acord scris din partea Evenimentul Zilei, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului De ce am încredere în America lui Trump? | PULSUL PLANETEI.

https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2017/01/20-iulian-chifu-nd-38-465x390-6.jpghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2017/01/20-iulian-chifu-nd-38-465x390-6-300x300.jpgrootstireaActualitate/EsentialOpinii EVZ
Autor: Iulian Chifu | luni, 23 ianuarie 2017 | 3 Comentarii | 611 Vizualizari <!-- --> Iulian Chifu A început și epoca Trump. Noul...

Preluat de la EVZ