Autor:
Iulian Chifu
|
vineri, 30 decembrie 2016 | 0 Comentarii
| 101 Vizualizari

<!–

–>

Iulian Chifu

Sfârșitul de an 2016 vine cu sărbătorirea a 25 de ani de la prăbușirea Uniunii Sovietice și, probabil, a celei mai bune perioade pe care generațiile actuale le-au trăit, cea de după prăbușirea Zidului Berlinului.

O perioadă de libertate, democrație, speranță, extindere a securității și prosperității prin activitatea și forța de transformare a NATO și UE în Estul continentului european, inclusiv asupra spațiului post-sovietic și a Rusiei.

La 31 decembrie 1991, URSS a încetat să existe. Prin decizia fondatorilor – Rusia, Ucraina și Belarus – Uniunea Sovietică și-a încetat existența. Statele unionale ale fostei URSS au devenit state independente și au semnat acordul de formare a CSI-Comunitatea Statelor Independente. Și alte entități – republici, autonomii, structuri componente etnice – ale Federației Ruse au aspirat să devină state independente, pe aceeași rațiune ca și statele unionale, pentru că nu și-au dorit niciodată să facă parte din Federația Rusă, ci au fost ocupate. Cele mai notorii sunt Cecenia – care a purtat două războaie de independență – Tatarstanul – care a atacat la Curtea Constituțională Tratatul noii federații, și Republica Ural – chiar locul de naștere al lui Boris Elțîn.

Am avut un sfert de secol de liniște și dezvoltare. Francis Fukuyama scria în anii ’90 despre sfârșitul istoriei, despre atingerea unui singur sistem liberal democratic și o dezvoltare fără ciocniri ideologice de magnitudinea comunismului versus societatea democratică. S-a înșelat. Numai că Occidentul a practicat negarea și abia în ultimul moment, după apariția doctrinei Putin și ruperea Rusiei de sistemul democrației liberale – prin democrație suverană, verticala puterii – apoi după ieșirea Rusiei din Tratatul Forțelor Convenționale în Europa, 2007, ba chiar și războiul ruso-georgian a fost considerat o singularitate, un eveniment singular din cauza că Saakashvili a ațâțat prea mult Marele Urs, așa că abia la anexarea Crimeii lucrurile au fost cu adevărat probate, iar cu agresiunea militară rusă din Estul Ucrainei, nu au mai fost dubii: Rusia lui Putin vrea un nou imperiu.

De altfel, Vladimir Putin este cel care a venit cu susținerea faptului că prăbușirea Uniunii Sovietice a fost cel mai negativ eveniment al istoriei Rusiei. A revenit și a retușat afirmația paseistă – deși între timp imnul URSS a devenit imnul Federației Ruse iar Stalin a fost reabilitat, în timp ce eliminarea statuilor corifeilor comunismului sovietic din fostele republici unionale, azi state independente, a fost considerată o crimă de lezmajestate. Putin a afirmat că cine nu regretă prăbușirea Uniunii Sovietice nu are inimă, iar cine vrea refacerea ei nu are creier. În schimb laboratoarele sale lucrează la acest aspect.

Marea problemă a contemporaneității este faptul că Rusia lui Putin nu mai susține doar comunismul peste tot în Europa și în lume, nici măcar numai extrema stângă. Azi Moscova investește bani serioși în proiecte politice care merg de la stânga extremă, anarhistă, comunistă, troțkistă, utopică, la extrema dreaptă naționalistă, chiar național bolșevică, la partide populiste, xenofobe, islamofobe, antisemite, anti- sistem, anti-europene. O paletă largă ce multiplică țintele unei abordări ideologice de contrare a acestor abordări și amplifică posibilitățile războiului informațional pentru scindarea Europei și a legăturii euro- atlantice.

Deci Rusia lui Putin este din nou neo-imperială, utilizând în subsidiar și teoria apărării rușilor, rusofonilor, compatrioților din statele post-sovietice. Deși utilizează cel puțin 4-5 ideologii alternative și contradictorii, aspirațiile neo-imperiale – de impunere a suveranității limitate de propriile interese, sfere de interese și blocarea SUA, NATO, UE desemnate drept dușmani – realizează coerența ideii fundamentale a Rusiei: combaterea Occidentului oriunde s-ar afla. Iar mijloacele sunt diverse.

În perioada următoare lucrurile se anunță sumbre. Anul 2016 a fost unul plin de conflicte proiectate, în variantă convențională și hibridă, informațională și cibernetică, cu atacuri în sânul societăților occidentale. Anul 2017 se anunță și mai greu, cu amplificarea acestor confruntări deschise. Actuala generație a trăit cea mai frumoasă și liniștită perioadă a existenței sale. Urmează turbulențele și conflictele moderne, cu instrumentele secolului 21, dar și cu război convențional, pentru ambițiile neo-imperiale, de superputere, ale Rusiei lui Putin.

Tag-uri:
rusia, sua, ue, urss, csi, Ucraina, Belarus

În lipsa unui acord scris din partea Evenimentul Zilei, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului 25 de ani de la prăbușirea Uniunii Sovietice, un sfert de secol de liniște. Urmează tumultul și confl ictul neo-imperialismului rus al lui Putin | PULSUL PLANETEI .

https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2016/12/20-iulian-chifu-nd-38-465x390-9.jpghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2016/12/20-iulian-chifu-nd-38-465x390-9-300x300.jpgrootstireaActualitate/EsentialOpinii EVZ
Autor: Iulian Chifu | vineri, 30 decembrie 2016 | 0 Comentarii | 101 Vizualizari <!-- --> Iulian Chifu Sfârșitul de an 2016 vine cu...

Preluat de la EVZ