Autor:
Radu Pădure
|
luni, 26 decembrie 2016 | 0 Comentarii
| 36 Vizualizari

<!–

–>

Virgil Cândea

Într-o perioadă în care a lovi în biserică a devenit de bonton, figura academicianului Virgil Cândea reprezintă un far cultural. O evocare de Dan Ciachir.

Profesorul Virgil Cândea a fost una dintre marile personalităţi ale culturii noastre pe care am avut şansa să le cunosc. Asta s-a întâmplat în anul 1998, la o masă de prânz la episcopul de atunci al Râmnicului, Prea Sfinţitul Gherasim Cristea. A fost un prilej emoţionant pentru mine, cu atât mai mult cu cât marele savant, cu o generozitate care-l caracteriza, mi-a spus câteva lucruri măgulitoare. Trei sau patru ani mai târziu, în preajma Bunei Vestiri, profesorul Virgil Cândea şi cu mine eram invitaţi la o emisiune de televiziune cu subiect bisericesc, înregistrată într-un cadru superb şi potrivit: una dintre sălile împodobite cu icoane de la Muzeul Ţăranului Român. Atunci, mai întâi în maşina studioului, apoi în minutele premergătoare înregistrării, şi iarăşi în maşină, am avut ocazia să-l ascult pe Virgil Cândea, care, ca orice intelectual strălucit, nu făcea monolog şi nici nu afecta morgă sau preţiozitate.

Înainte de asta îl mai întâlnisem o dată, în anul 1999. Era la puţin timp după Paşti şi mă aflam în grădina Casei Assan din Piaţa Lahovary, devenită Casa Oamenilor de Ştiinţă, pe care o apucasem cu nişte castani străvârstnici precum copacii lui Mateiu I. Caragiale din „Remember”. Eram acolo alături de câţiva prieteni pentru a-l sărbători, cu prilejul zilei de naştere, pe scriitorul Radu G. Ţeposu, directorul revistei „Cuvântul” (unde ţineam de un deceniu Cronica ortodoxă), care avea să moară de moarte năprasnică chiar în acel an. Urcând scările terasei localului şi trecând prin dreptul mesei profesorului Virgil Cândea – la care se mai aflau două persoane –, l-am salutat cu deferenţa cuvenită. Virgil Cândea s-a ridicat, mi-a întins mâna, întrebându-mă cu un aer de boier autentic: „Dom’le Ciachir, nu vrei să stai să bei un pahar de vin cu noi?…”, după care am făcut cunoştinţă cu cei doi istorici care-l însoţeau. Am petrecut o jumătate de ceas minunată – după care m-am întors la masa mea –, constatând încă o dată generozitatea profesorului Cândea, pe care îl aşez alături de trei oameni pe care am avut şansa să-i cunosc pe vremea în care eram foarte tânăr: părintele Dumitru Stăniloae, Petre Ţuţea şi Alexandru Paleologu.

Cu erudiţia lipsită de ostentaţie a lui Virgil Cândea m-am întâlnit iniţial la 20 de ani, când am început să citesc ediţia Dante Alighieri, Opere minore, pe care o alcătuise, o îngrijise şi o prefaţase – strălucită şi ca veşmânt grafic – la Editura Univers. Aproape două decenii mai târziu, citeam cu admiraţie studiul său Noul Testament în limba română ca act de spiritualitate şi cultură, aşezat în fruntea reeditării, transliterate cu alfabet latin, a tipăriturii mitropolitului Simion Ştefan. Dar nu despre opera bogată, profundă, unică în substanţa ei, a lui Virgil Cândea vreau să vorbesc în acest scurt articol, ci despre un fapt la fel de important: legătura sa organică cu Sfânta noastră Biserică şi cu ortodoxia sub aspect spiritual, cultural şi de valorificare a existenţei. Pe acestea, Virgil Cândea le-a mărturisit.

Am aflat în anii ’80, în medii monahale şi chiriarhale în care era respectat şi preţuit, că Virgil Cândea şi-a luat licenţa în teologie în perioada Terorii, adică în prima parte a deceniului şase din secolul trecut. Nu a fost singurul. Istoricul Alexandru Duţu sau criticul de artă Nina Stănculescu au urmat în condiţii de… camuflaj, în aceeaşi perioadă istorică vitregă, cursurile Institutului Teologic din Bucureşti. Din 1956, marele bizantinolog Alexandru Elian, părăsind învăţământul de stat, a deţinut câteva decenii, până la pensionare, o catedră la aceeaşi instituţie de învăţământ a Bisericii.

Suntem obişnuiţi să spunem că majoritatea intelectualilor noştri paşoptişti şi postpaşoptişti nu au fost legaţi de Biserica naţională, de tradiţia şi cultura ei. La nivel general, afirmaţia pare corectă; inclusiv azi. Însă cei rupţi de Biserică, la fel ca şi detractorii săi, cu unele excepţii, sunt intelectuali de mâna a doua şi a treia. N. Iorga, Nae Ionescu, George Enescu sau Alice Voinescu au mărturisit cu fervoare Biserica noastră. Iar această mărturisire nu a încetat nici în cei mai tragici ani ai istoriei noastre contemporane. În acest sens, Virgil Cândea este un exemplu emblematic.

Nota bene: Virgil Cândea a murit pe 16 februarie 2007.

Tag-uri:
virgil candea, nae ionescu, dumitru staniloae

În lipsa unui acord scris din partea Evenimentul Zilei, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Amintiri despre un mare savant creştin şi un boier autentic.

https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2016/12/virgil-candea-465x390.jpghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2016/12/virgil-candea-465x390-300x300.jpgrootstireaActualitate/EsentialCultură
Autor: Radu Pădure | luni, 26 decembrie 2016 | 0 Comentarii | 36 Vizualizari <!-- --> Virgil Cândea Într-o perioadă în care a lovi...

Preluat de la EVZ