Autor:
Antoaneta Etves
|
sâmbătă, 24 decembrie 2016 | 0 Comentarii
| 0 Vizualizari

<!–

–>

sursa- cunoastelumea.ro

Crăciunul Interbelic era cu nămeți cât casa în București, colindătorii umblau cu talăngi, iar brad aveau cei care au umblat prin Occident, potrivit scriitorului George Costescu, autorul cărții “Bucureștii Vechiului Regat”.

În perioada sărbătorilor de iarnă, în București se circula mai mult cu sania trasă de cai, decât cu mașina. De la Ignat și până la Sf. Ion, acesta era și mijlocul de transport cu care se făcea aprovizionarea de Crăciun. Orașul era un furnicar la scară mai mică ca în prezent, iar cele mai importante magazine de la acea vreme- erau pline ochi.  Bogații au început în secolul al-XIX-lea să petreacă Crăciunul la restaurant, iar cei care ajungeau în Occident, Germania, au adus tradiția împodobirii bradului în Capitala interbelică. În mahalale  bradul a pătruns mult mai târziu. Cetele de colindători de bateau dacă se întâlneau, iar cea care pierdea- era obligată să plece acasă. Iernile erau reci și troienele de zăpadă făceau parte din peisaj în fiecare an.

La Fayette din Paris, copiat în Capitala interbelică

Cele mai cunoscute magazine alimentare din centrul Capitalei, care erau pline ochi înainte de Crăciun, erau, la acea epoca, “Bacania Dragomir Niculescu” – aflata pe locul actualului bloc “Romarta”, vizavi de magazinul “Muzica” de pe Calea Victoriei – si “Bacania Vasile Dinischiotu”, la parterul cladirii ce a supravietuit pâna azi între Piata Sf. Gheorghe si Turnul Baratiei. “Cofeturile” (în secolul al XIX-lea asta însemna bomboanele fondante, dar – mai târziu – expresia desemna, în mod generic, dulciurile de tot soiul) erau cumparate de la “Cofetaria Riegler” si, mai ales, de la “Casa Capsa”. Cadourile speciale de Craciun si Anul Nou erau alese, pentru cei cu dare de mâna, din galantarele marelui magazin “La Fayette” (ce reprezenta o copie fidela a uriasului magazin parizian cu acelasi nume), construit pe locul fostului “Hotel de France”, tot pe Calea Victoriei.

Cu birja după bunătăți turcești

Amintirile scriitorului George Costescu descriu exact forfota bucureșteană din ajunul Crăciunului: “Când veneau sarbatorile toata lumea intra într-un zbucium de bucurie neastâmparata. Bunicutele sau bunicii luau de mâna pe nepoti ca sa colinde toata Piata Mare spre a alege si cumpara bradul cel mai chipes, betelele si panglicele cele mai sclipitoare, lumânarile cele mai colorate, jucarioarele cele mai hazlii si pachetele cu tot felul de surprize, pentru înzestrarea si împodobirea Pomului. (…) Gospodarii ravaseau toate pravaliile cu merinde si se întorceau acasa cu birja, încarcati cu sacose burdusite cu nenumarate feluri de carnuri, de vinuri, de mezeluri, de fructe aduse de negustori din Turcia si de câte alte bunatati. Copiii se faceau roata pe dusumelele casei, în jurul câte unui maldar de hârtie colorata si a unui borcan cu lipici de faina, trudindu-se sa încondeieze si sa înfrumuseteze cât mai iscusit fie Steaua”. Dar, în Bucurestii Vechiului Regat, ceea ce se întâmpla la mahala nu semana întru totul cu ceea ce se petrecea în centrul Capitalei! În Mahala era sărăcie, iar banii pentru a cumpăra un cozonac și o friptură pe masa pentru ziua de Crăciun erau strânși tot timpul anului.

Cu Steaua şi Vicleimul

În seara de ajun, în cele 70 de mahalale ale Bucureștiului Vechi tinerii și copiii plecau la colindat. Erau două tipuri de cete: cei care mergeau cu Steaua şi cei care mergeau cu Vicleimul. Cetele evitau să se întâlnească: când o ceată pornită cu Vicleimul întâlnea altă ceată la fel se luptau şi ceata învinsă se întorcea acasă ruşinată. De aceea, sunau din tălăngi ca să evite întâlnirea faţă în faţă pe uliţe şi străzi.

Vicleimul erau cântat de tineri ce se costumau şi jucau scena Naşterii Domnului. Colindătorii erau răsplătiţi cu covrigi, mere, nuci şi dulciuri, iar uneori şi cu bănuţi. Cei care mergeau cu Steau, o confecționau din hârtie colorată şi fâşii strălucitoare.

Cadourile de lux: trenulețe și camioane din lem sau fier

În familie, copiii primeau în dar haine noi. Jucăriile erau mai puține și erau clar separate pe sexe: fetițele primeau păpuși, iar băieții jucării ce imitau fel de fel de mașinării. Moşul le lăsa sub brad şi câte o ciocolată sau jucării mai ieftine, precum Hopa Mitică. Cei mai înstăriţi îşi permiteau să-şi surprindă copiii cu fel şi fel de trenuleţe sau camioane din lemn sau metal, aduse din Germania sau cumpărate de la reprezentanţe locale.

Revistele vremii publicau scrisorile copiilor către Moș Crăciun. „Moş Crăciun, toţi suntem cuminţi: ascultăm pe Doamna ca şi pe părinţi. La masă stăm frumos, iar seara ne culcăm devreme şi, între noi, la joacă, rar ne certăm. Îţi scriu toate astea ca să ştii când umbli cu daruri să vii şi la noi. Noi te aşteptăm ca pe Dumnezeu. Moş Crăciun, dragă, zău, nu ne uita”, text publicat în 1935 în revista „Dimineața Copiilor”.

Tag-uri:
La Fayette, Bacania Dragomir, Calea Victoriei, Bacania Vasile, Piata Sf, Turnul Baratiei, Cofetaria Riegler, Casa Capsa, Anul Nou, George Costescu, Piata Mare, Bucurestii Vechiului, Cu Steaua, Bucureștiului Vechi, Hopa Mitică, Moș Crăciun, Dimineața Copiilor

În lipsa unui acord scris din partea Evenimentul Zilei, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului În Bucureștiul interbelic Crăciunul se petrecea printre troiene cât casa, iar cetele de colindători se bateau ca să câștige teren .

https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2016/12/bucuresti-zapada-465x390.jpghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2016/12/bucuresti-zapada-465x390-300x258.jpgrootstireaActualitate/EsentialSocial
Autor: Antoaneta Etves | sâmbătă, 24 decembrie 2016 | 0 Comentarii | 0 Vizualizari <!-- --> sursa- cunoastelumea.ro Crăciunul Interbelic era cu nămeți cât...

Preluat de la EVZ