Autor:
Adrian Pătruşcă
|
miercuri, 21 decembrie 2016 | 0 Comentarii
| 133 Vizualizari

<!–

–>

Adrian Pătruşcă

Atacurile teroriste de la Ankara și Berlin rezumă perfect anul 2016: o pecete însângerată peste încă un an catastrofal pentru civilizația occidentală, așa cum (încă) o cunoaștem.

Mevlüt Mert Altıntaș, asasinul de la Ankara, făcea parte din forțele speciale de menținere a ordinii publice, trupe de elită fidele până în măduva oaselor regimului. El a scăpat neatins de valurile de epurări draconice care au lovit administrația turcă – mai ales forțele militare – după tentativa de puci din 15 iulie. Pentru că epurările i-au vizat pe potențialii inamici politici ai lui Erdogan, nu pe islamiști ca Altıntaș. Dimpotrivă, așa cum se spune la interviurile de angajare, în Turcia de azi „islamismul constituie un avantaj”.

Basmul parteneriatului cu Turcia

Relațiile „Sultanului” cu ISIS și alte grupări jihadiste au fost dintotdeauna sulfuroase. Complicități, trafic de arme contra petrol din „Califat”, granițe deschise pentru fluxurile de jihadiști dinspre și către Europa, răniți ISIS îngrijiți în clinici turcești etc. Până și atentatele teroriste i-au folosit lui Erdogan să-și consolideze regimul autoritarist și să strivească în cleștii represiunii orice tentativă de emancipare kurdă. Nu există țel mai important pentru liderul turc decât să zădărnicească formarea unui stat kurd în coasta sa. Cum kurzii sunt cei mai periculoși inamici ai ISIS, complicitatea lui Erdogan cu jihadiștii poate fi explicabilă.

Mai puțin explicabil este orbul găinilor pe care Occidentul îl dovedește față de jocurile periculoase ale Ankarei care virează tot mai mult spre islamism. Voluptatea masochistă cu care Europa și NATO se lasă în voia perversiunilor și a șantajelor lui Erdogan. Uniunea Europeană se holbează îngrozită spre Bosfor, așteptând hipnotizată și paralizată să se reverse asupra sa puhoiul de trei milioane și jumătate de imigranți, așa cum Erdogan a amenințat deschis, fără hijab. Iar muribunda administrație Obama, atât în nume personal cât și al NATO, îngăduie asemenea unui soț nătâng să i se pună coarne geo-strategice cu Moscova în văzul lumii. Ba chiar se umilește în fața lui Erdogan, când acesta bate cu pumnul în masa Americii (vezi cazul Fethullah Gülen), dă ultimatumuri și amenință cu războiul!

Nici Europa, nici NATO nu dau cel mai mic semn că ar căuta soluții pentru a se elibera de sub diktatul Turciei, pe care diplomații Vestului continuă să-l numească „Parteneriat”. Erdogan adoră să joace la mai multe capete, să amenințe că sare dintr-o barcă în alta dacă nu i se fac poftele, iar docilitatea de oaie halal a Occidentului îi suflă și mai mult vânt în șalvari.

Basmul rebelilor democrați

Asasinarea ambadasorului rus la Ankara (care, în paranteză fie spus, va consolida alianța cu Moscova), spulberă și mitul politico-mediatic al rebelilor „buni și democrați” de la Alep, căsăpiți, vezi Allah, de monstruoasa coaliție Putin – Assad. „Noi suntem cei care i-am jurat lui Mahomed că vom face jihadul până în ceasul nostru de pe urmă”, a clamat teroristul de la Ankara, după ce a răcnit de vreo două-trei ori „Allahu Akbar!”. Or, vorbele astea fac parte dintr-un imn al Frontului Al-Nusra (aripa siriană a Al-Qaida), principala forță care ocupă Alepul de Est.

Marele adevăr, pe care presa „mainstream” și cancelariile occidentale încearcă să-l ascundă din vara lui 2011, când a izbucnit „revoluția portocalie”, este că în Siria nu există „rebeli democrați”.

Toate forțele politice care i se opun cu arma în mână lui Assad sunt jihadiste. Ca și în cazul lui Saddam sau al lui Gaddafi, doar interesele politice au înveșmântat opoziția în faldurile libertății și democrației. Așa au ajuns islamiștii să pună mâna pe Irak și pe Libia și erau cât pe ce să pună mâna și pe Siria. Dar, ca și în cazul Brexit, ca și în cazul victoriei lui Trump (ultima gogomănie – presupusa revoltă a marilor electori!), plăsmuirea propagandistică de la Alep a explodat drept în mutrele celor care au creat-o.

Basmul „suntem pregătiți împotriva teroriștilor”

Dacă Occidentul este neîntrecut la bazaconii ideologice, e praf când vine vorba de apărare. Teroriștii, șmecherași de Orient, s-au prins repede de prostia cu ifose a autorităților și profită nestingheriți. De multă vreme, serviciile secrete știau că se pun la cale atentate în marile orașe occidentale, cu ocazia Sărbătorilor. Departamentul de Stat a emis încă de acum două săptămâni un avertisment pentru cetățenii americani care călătoreau în Europa; a atenționat că, mai ales în zonele unde se organizează târguri sau piețe de Crăciun, sunt posibile atacuri teroriste „cu arme convenționale sau neconvenționale, cu sau fără avertisment”.

Așadar: Berlin, târg de Crăciun, aglomerație. Se presupune că autoritățile trebuiau să fie cu ochii-n patru. Așa cum se și lăudaseră pe toate canalele. Cu toate acestea, un camion plin cu țevi intră în mulțime: 12 morți și 50 de răniți. Atacul este revendicat de ISIS. Scenariul de la Nisa copiat la indigo. Deși, luni în șir, presa a dat de pământ cu autoritățile franceze pentru stupiditatea de a permite unui „camion cu înghețată” să staționeze o zi întreagă în zona rezervată festivităților de 14 iulie.

Spre deosebire de Nisa, teroristul de la Berlin a scăpat cu viață. Ba chiar s-ar putea să fie în libertate: poliția nu a putut confirma dacă pakistanezul arestat luni noaptea este șoferul camionului. După ce Merkel a deschis vraiște frontierele, în 2015, și țara s-a umplut de musulmani, mai ușor găsești un bilet la Festivalul George Enescu decât un terorist în Germania! Trăim în plin coșmar suprarealist. Ca întrun film de Buñuel. Suntem atacați din toate părțile și nu ne putem apăra. Ne zvârcolim zadarnic, dăm din mâini și din picioare și nimerim doar umbre. Strigăm după ajutor și nu ne aude nimeni. Statele, care ar trebui să ne apere, sunt impotente. Conducătorii lor, niște imbecili patentați. Sau complici.

Anul 2016 se încheie așa cum a început. În sânge. Ca și 2015. Deși nu ar trebui să ne grăbim: mai sunt zece zile și resursele de imbecilitate ale liderilor noștri, inepuizabile.

Tag-uri:
ankara, berlin, turcia, isis, Erdogan, Europa

În lipsa unui acord scris din partea Evenimentul Zilei, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Imnul Morții la Ankara. Sânge și țevi la Berlin. Trei basme despre sinuciderea Occidentului.

https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2016/12/editorial_1_1864975cfc-465x390-3.jpghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2016/12/editorial_1_1864975cfc-465x390-3-300x300.jpgrootstireaActualitate/EsentialOpinii EVZ
Autor: Adrian Pătruşcă | miercuri, 21 decembrie 2016 | 0 Comentarii | 133 Vizualizari <!-- --> Adrian Pătruşcă Atacurile teroriste de la...

Preluat de la EVZ