Autor:
Iulian Chifu
|
miercuri, 21 decembrie 2016 | 0 Comentarii
| 132 Vizualizari

<!–

–>

Iulian Chifu

Luptele pentru preluarea controlului asupra oraşului Alep, cel de-al doilea oraş din Siria ca importanţă, s-au soldat cu o victorie a forţelor preşedintelui sirian, Bashar Al-Assad, susținut de trupele speciale și mercenarii ruși, milițiile șiite irakiene și de trupele speciale ale Hezbollah.

 Astfel, prin amploarea distrugerilor, bombardamentelor și măcelărirea civililor, Alepul nu se anunță doar drept o a doua Srebrenica, locul eradicării bărbaților și băieților musulmani din enclavă, ci ca un al doilea Stalingrad pentru Al-Assad.

În bătălia pentru Siria, Turcia se anunță deja ca un al treilea actor pe teren, în condițiile în care SUA se arată nesigură în acțiuni, până la venirea lui Trump președinte, iar baza sa de încredere cu kurzii nemulțumește profund o Turcie temătoare de un stat kurd, la frontierele sale din Siria și Irak. Între timp, preşedintele rus, Vladimir Putin, a făcut tot posibilul să încheie campania din Alep înainte ca preşedintele-ales al SUA, Donald Trump, să se instaleze la Casa Albă, pentru a avea la îndemână un fapt împlinit, dar și un argument puternic în negocieri în favoarea călăului sirienilor, Bashar Al-Assad, președintele responsabil de uciderea a 310.000 persoane numai în actualul război civil.

Căderea Alepului extinde „Siria utilă”, zona cu ieșire la mare, controlată de alawiți, care găzduiește bazele cele mai importante ale Rusiei în Orientul Mijlociu și blochează Estul Mediteranei. În fapt, Rusia s-a plasat de la început în postura celui care „strică jocurile”, adoptând o postură de combatere a intereselor occidentale în Siria și Orientul Mijlociu, chiar dacă a pretins tot timpul că se ocupă cu combaterea terorismului Statului Islamic. Ulterior și-a extins pretențiile asupra Jabat al Nusra, organizație ce jurase loialitate Al Qaeda, și care lupta împotriva regimului, apoi a declarat ținte legitime toate organizațiile care nu se depărtează de Jabat al Nusra ca zonă geografică, în fine, chiar și pe civilii care trăiau în arii sub controlul rebelilor suniți.

În fapt, întreaga luptă și coaliție alternativă a Rusiei cu regimul sirian, Iranul, Hezbollahul libanez și milițiile șiite irakiene au reprezentat o modalitate prin care Moscova s-a afirmat pe teren, pe seama lansării războiului sectar și al epurării suniților din Siria, alungați pe drumul refugiaților spre Europa, prin Turcia. Astfel încât, căderea oraşului Alep constituie un eşec pentru puterile sunnite regionale.

Turcia are o strategie incoerentă în timp, în care permanența este blocarea creării statului kurd la frontierele sale și înlocuirea lui Bashar Al- Assad. În prima parte, obiectivul e în contradicție cu SUA și statele occidentale, pentru că Turcia consideră forțele kurde ca fiind teroriste, din cauza implicării unor structure kurde în atacuri teroriste de pe teritoriul turc. Pe de altă parte, în cel de-al doilea caz, președintele Recep Tayyip Erdogan face un joc complicat și periculos, alteori lesne de calificat drept incoerent, fie susținând opinia occidentală, fie jucând pe roluri împăciuirea cu Rusia și abținerea de la poziție de înlocuire a lui Al-Assad, aceste susțineri publice de către unul sau altul dintre oficialii săi fiind transmise printr-o adevărată ștafetă contestării lui Assad.

În ceea ce priveşte Arabia Saudită, aceasta nu a reuşit să înfiinţeze o zonă sigură pentru transferul de ajutoare şi armament către rebeli. Pierderea oraşului Alep constituie un eşec dureros pentru opoziţia siriană, care nu a putut să îi unească pe cei care luptă împotriva regimului şi să mobilizeze lumea pentru a salva poporul sirian și se pregătește pentru o nouă etapă în cadrul confruntărilor prelungite.

SUA s-au retras de la negocierile unde li se impunea soluția rusă și unde Moscova tergiversează evident pentru venirea lui Trump la Casa Albă. Rusia speră într-o formula mai avantajoasă, iar testul lui Trump va fi lupta pentru oraşul Raqqa, capitala din Siria a Statului Islamic, acolo unde asaltul e pregătit de forţele kurde şi Forţele Democratice Siriene, înfiinţate de americani, dar nici turcii nu sunt departe, și ar dori să preia controlul asupra oraşului, înainte ca forţele lui Al-Assad să o facă, kurzii și turcii condiționânduși reciproc prezența în asalt. Dacă din nepricepere sau harță între diferiții actori, alawiții lui Assad și aliații șiiți și ruși vor cuceri și Raqqa, impactul la consolidarea imaginii preşedintelui sirian ca eliberator al ţării sale de sub controlul Statului Islamic și postura de învingător al terorismului jihadist salafist va fi copleșitor. Și avantajele Rusiei vor fi deopotrivă.

Tag-uri:
alep, siria, Stalingrad, Al-Assad, Turcia, SUA, Donald Trump, Vladimir Putin

În lipsa unui acord scris din partea Evenimentul Zilei, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Alep, un Stalingrad pentru Al-Assad, ruși și iranieni, care consacră războiul sectar cu suniții izgoniți din Siria | PULSUL PLANETEI.

https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2016/12/20-iulian-chifu-nd-38-465x390-6.jpghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2016/12/20-iulian-chifu-nd-38-465x390-6-300x300.jpgrootstireaActualitate/EsentialOpinii EVZ
Autor: Iulian Chifu | miercuri, 21 decembrie 2016 | 0 Comentarii | 132 Vizualizari <!-- --> Iulian Chifu Luptele pentru preluarea controlului asupra oraşului...

Preluat de la EVZ