Autor:
Andrei Vişan
|
marţi, 20 decembrie 2016 | 1 Comentarii
| 873 Vizualizari

<!–

–>

Cartea celor care au furat Revoluţia

Mihail Gorbaciov lua, în 1985, puterea în Uniunea Sovietică, iar la Editura Politică din Bucureşti apărea, cu patru ani înainte de Revoluţia din decembrie, sub coordonarea lui Virgil Măgureanu, cartea “Puterea politica şi sistemul social”.

Coautorii celor 288 de pagini erau Ion Iliescu, Vasile Secăreş, Ovidiu Trăsnea, Ioan Mircea Paşcu, Mihai Drăgănescu, Constantin Popovici, Marin Stoian şiVictor Duculescu. Primii şase aveau să fie printre cei care au pus mâna pe putere după fuga lui Ceauşescu, Măgureanu şi Iliescu fiind printre artizanii împuşcării cuplului de dictatori în ziua de Crăciun. În carte se regăsesc termeni care au făcut istorie după  Revoluţia furată: “liderul charismatic”, “consensul in jurul puterii”, “controlul politic”.

Virgil Măgureanu fusese detaşat, în 1988, de la Academia “Ştefan Gheorghiu” la Complexul Muzeal din Focşani. Acolo avea să se întâlnească cu un disident adevărat, scriitorul Liviu Ioan Stoiciu.

“În primavara anului 1989, m-am trezit la Biblioteca Judeţeană Vrancea, unde eu eram bibliotecar, cu Virgil Măgureanu. Daca eu nici nu bănuiam cu cine aveam de a face, Virgil Măgureanu mi-a spus că mă ştie din ceea ce scriu şi din ce a auzit despre mine de la postul de radio Europa Liberă. Am devenit interesat de el din clipa în care am aflat că e “exilat” personal de Nicolae Ceauşescu la Focşani, la Complexul Muzeal. Era extrem de afectat de faptul că e detaşat departe de familie, scos din activul profesoral al Academiei “Ştefan Gheorghiu”, unde, dacă-mi amintesc bine, îmi spuse ca a fost profesor, motiv să devin şi suspicios, înţelegând că e un activist de partid de la nivelul cel mai înalt. Eu nu suportam acest gen de activişti CC al PCR sau din activul de presă al CC al PCR. Îmi repeta că era nedreptăţit, că duşmanii lui l-au aranjat, că era un admirator al lui Ceauşescu. Ne-am întalnit de câteva ori, de fiecare dată la vedere. Eu somasem securiştii vrânceni demult, că tot ce întreprind şi spun le pun la cale la vedere, n-am nimic de ascuns. M-a invitat să citesc o carte a lui apărută la Editura Politică, despre câstigarea puterii politice. Să fiu sincer, am uitat că era o carte colectivă, cu mai mulţi autori. Dupa ce mi-a fost trimisă, în 2007, pe e-mail, doar coperta şi sumarul ei, scanate, am căzut pe gânduri. De ce am rămas cu impresia că am citit o carte despre câştigarea puterii politice numai a lui Virgil Măgureanu? I-am citit atunci contribuţia şi, cand m-a întrebat ce cred, i-am spus de la obraz că m-a dezamăgit, ca e înţesată de citate din Nicolae Ceauşescu şi mă induce în eroare”, povestea în urmă cu nouă ani Liviu Ioan Stoiciu.

Scriitorul îşi amintea că Măgureanu era foarte discret, nespunându-I nici motivul pentru care a fost trimis la Focşani. “În schimb, eu îmi exprimam exact starea morală dezastruoasă în care mă aflam, că dictatura ceauşistă mă sufoca efectiv, îi ceream soluţii de ieşire din marasm, fiindcă nu se mai poate continua aşa, în stil public paranoic. Făceam caz de intelectualitatea care se prosterna în mod aberant, el îmi dădea dreptate, îmi repeta să am răbdare… Până în octombrie 1989. După ce am semnat, alături de Dan Petrescu, Liviu Antonesei sau Doina Cornea, Apelul împotriva realegerii lui Nicolae Ceauşescu secretar general al PCR, la Congresul al XIV-lea, Virgil Măgureanu mi-a condamnat brutal protestul public făcut! Ai făcut cea mai mare prostie din viaţa ta, acum vei fi ucis de securişti, puteai să mai ai un pic de răbdare, mi-a strigat în faţă! Am fost şocat de desolidarizarea lui Virgil Măgureanu, mă aşteptam să mă felicite pentru nebunia de a le fi dat motiv securiştilor să mă aresteze, iar el mi-a zis că fac politică, eu, care nu eram membru PCR. M-am supărat şi ne-am despărţit. L-am repezit, că nu mai vreau să aud de el!“, spunea  Liviu Ioan Stoiciu.

În primele zile ale Revoluţiei, scriitorul l-a văzut la televizor pe Virgil Măgureanu: “La orice mă aşteptam, numai să-l vad pe el în fruntea ţării, om-cheie, nu! Din acel moment am început să am mari îndoieli că Revoluţia e revoluţie, nefurată… Dupa Revoluţie, cât am fost în funcţie postrevoluţionară, m-am retras dupa 75 de zile, dupa apariţia FSN, înţelegând că sunt folosit, în fruntea judeţului Vrancea, am predat apartamentul lui Virgil Măgureanu unui scriitor vrâncean. Vă daţi seama, era exilat de lux, cu apartament dat direct de prima-secretară a judeţului Vrancea.

Totodata, venind la Bucureşti în primele două luni ale anului 1990, eram şi membru al Parlamentului Provizoriu şi eram obligat să particip la şedinte publice ale noului guvern, Virgil Măgureanu şi-a cerut scuze formal pentru comportamentul nedemn avut faţă de mine atunci când a aflat că am semnat Apelul anticeauşist… Evoluţia lui ulterioară m-a lămurit că a luat puterea de la Ceauşescu. Oricum, nimic nu e întâmplător, în subteran KGB-ul pregătea cadre de nădejde. În paranteză fie zis, nu pot să nu mă mir ce mică e lumea. Între semnatarii “Puterii politice” e şi Marin Stoian, secretar general la revista Literatorul, căruia i-am citit anul acesta (2007 – n.red.) bibibliografia într-o antologie numită “Experimentul Focsani” (Editura MLR, coordonat[ de… Biblioteca Judeţeană Vrancea, ce absurde sunt coincidenţele) şi care e azi profesor universitar de ziaristică la “Spiru Haret”. În anii 1977-1989, Marin Stoian a fost lector la Facultatea Ştefan Gheorghiu, coleg cu Virgil Măgureanu adică, până să fie exilat la Focşani! Ar trebui, poate, întrebat şi el ce ştie despre Virgil Măgureanu şi ai lui (sau despre cei din sumarul acestei cărţi), despre lovitura de stat, să fie scos din anonimat (poate a avut şi el un rol meritoriu la Revoluţie). De ce nu se recunoaşte lovitura de stat instrumentata de KGB în decembrie 1989 în România? Fiindcă s-a soldat cu peste 1100 de morţi care nu se prescriu?”, se întreba Liviu Ioan Stoiciu.

“Pentru mine e clar, azi, ca Virgil Magureanu a facut parte dintre complotiştii KGB ai lui Ion Iliescu (fost prim-secretar in judetul Iasi). Faptul ca a fost rezident al Securităţii nu face decât să întărească supoziţia că securiştii KGB de tipul lui Virgil Măgureanu, de încredere, au avut parte şi de complicitatea securiştilor lui Ceausescu (anti-KGB, ştiind că un Mihail Gorbaciov vrea să-l înlature de la putere; dar şi că sfârşitul dictaturii ceauşiste e inevitabil) – de aceea el a putut să se mişte în voie. Atunci când a dispărut de la Focşani, Virgil Măgureanu scria, te pomeneşti, la casa natală, în Sălaj, Proclamaţia Revoluţiei. E drept, a trebuit să se grăbească, fiindcă lovitura de stat era programată pentru ianuarie 1990, conform documentelor KGB. De aceea, Virgil Măgureanu mă tot soma în 1989 să am rabdare!”, concluziona Liviu Ioan Stoiciu.

Tag-uri:
revoluţia, lovitura de stat, decembrie 1989, virgil magureanu, ion iliescu, liviu ioan stoiciu, ceausescu, kgb, gorbaciov, carte

În lipsa unui acord scris din partea Evenimentul Zilei, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cartea, publicată în 1985 de Măgureanu şi Iliescu, care a pregătit Revoluţia şi lovitura de stat din decembrie 1989.

https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2016/12/carte-vm-465x390.jpghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2016/12/carte-vm-465x390-300x300.jpgrootstireaActualitate/EsentialEVZ Special
Autor: Andrei Vişan | marţi, 20 decembrie 2016 | 1 Comentarii | 873 Vizualizari <!-- --> Cartea celor care au furat Revoluţia Mihail Gorbaciov...

Preluat de la EVZ