Autor:
Alecu Racoviceanu
| luni, 20 iunie 2016 | 0 Comentarii
| 538 Vizualizari

În urma tragediei de la Colectiv, au murit 64 de perso

În primele ore după tragedie, numerele de telefon afișate pe ecranele televiziunilor nu funcționau. Cei care sunau disperați că le dispăruseră cei dragi erau îndrumați de la un telefon la altul.

Asta e printre ultimele stenograme ale apelurilor primite la 112 în noaptea de 30 spre 31 octombrie pe care am citit-o. Poate e o întâmplare, dar e și cea mai cruntă. Aparent e suma discuțiilor unei doamne cu diverși operatori ai serviciilor de urgență. O succesiune de întrebări și de răspunsuri amabile, dar și multă neputință din partea ambilor interlocutori.

E o discuție care se termină…

E, de fapt, o poveste care nu s-a terminat încă, doar că s-a mutat pe Facebook sau în sălile de judecată. Și mai are ceva, multe personaje, 64, care au apărut la primele secvențe și care acum nu mai sunt în distribuție. E un episod al thriller-ului de zi cu zi în care până și protagoniștii sunt simpli figuranți.


Din cauza dotărilor, a lipsei de personal sau a neorganizării, Bucureștiul a arătat că nu poate face față unui dezastru.


Scuzați patetismul din preambul, e doar răbufnirea unui gazetar care găsește răspunsul la toate întrebările de bază ale unei știri, „Cine, Ce, Când, Unde, De ce, Cum”, dar nu-l are la cea mai grea: „E repetabil?”

„Nu au putut fi identificate”

La ora 3.42, pe 31 octombrie 2015, o doamnă sună la serviciul 112. Folosește telefonul unei firme private.

OPERATOR 1: 112, ce urgență aveți?

DOAMNĂ: Bună seara! Nu vă supărați. Există cumva o listă cu numele persoanelor decedate la incendiul din centru?

Ce înseamnă ora la care s-a sunat?

Orașul mirosea a fum și doar de câteva minute noaptea nu mai era un mozaic de sirene de tot felul. Nu mai erau morți, răniți pe asfaltul din piațeta din fața clubului Colectiv. Apăruseră primele candele. Bătălia se mutase în spitale. Și în sufletele tuturor.

În toate camerele de gardă erau oameni răniți, arși sau scuipând otravă.

Până după miezul nopții, la 112 se înregistraseră deja peste o sută de apeluri care anunțau incendiul, cereau mai multe salvări, chemau pompierii să scoată oameni prinși în club.

Se știau deja datele de bază ale tragediei: în clubul Colectiv, din incinta fabricii Pionierul, era concertul de lansare al unui album al formației Goodbye to Gravity. Erau mii de oameni când a izbucnit un incendiu de la artificii. Tragedia se consumase la 22.32.16. Ore întregi, telefoanele au sunat după ajutor. Acum erau orele în care sunau după informații.

OPERATOR 1: Știu că există un număr care s-a vehiculat și în presă, unde pot suna rudele persoanelor implicate. Nu știu… o listă completă nu există pentru că nu au putut fi identificate…

DOAMNĂ: Bine, măcar niște nume! Ideea e că nu găsesc o persoană! E patru dimineața și nu găsesc nicăieri!

„Nu merge! Nu sună!”

OPERATOR 1: Vă dau numărul de telefon respectiv și sunați acolo și întrebați, da? Vă rog frumos notați!

DOAMNĂ: Spuneți!

OPERATOR 1: 021.

DOAMNĂ: Da.

OPERATOR 1: 206.

DOAMNĂ: Da.

OPERATOR 1: 92.91

DOAMNĂ: A, nu, îl am! Dar nu merge numărul ăsta de telefon!

OPERATOR 1: Nu merge?

DOAMNĂ: Nu sună!

OPERATOR 1: Atunci vă fac legătura și la Poliție, poate au dumnealor alt număr sau vă pot informa altfel. Vă rog rămâneți la telefon! Da?

DOAMNĂ: Vă rog! Da!

Stenogramele publicate de noi până acum demonstrează un lucru cert: din cauza dotărilor, a lipsei de personal sau a neorganizării, Bucureștiul a arătat că nu poate face față unui dezastru. Îl înfruntă, se luptă cu el, nu abandonează, dar pierde la final.

Viața, mai importantă decât identitatea

Cei care sunau la 112 ca să-și caute rudele sau prietenii erau îndrumați de la un număr de telefon la altul. Cei mai mulți porniseră spre spitalele cu servicii de urgență, sperând să dea de cei dispăruți. Alții sunau în van.

Sigur, explicația este graba în care trebuia să se acționeze. Viața celor răniți era mai importantă decât identitatea lor. Nu existau liste, ci doar frânturi de date, strânse de la cei care puteau vorbi. La acea oră era doar o statistică, 26 de morți și 283 de răniți.

Cum întrebi de nume și număr de telefon un pachet de carne vie și fumegândă, cu hainele și actele arse?

E de înțeles că identificarea nu putea fi pe primul loc.

Discuția se continuă între DOAMNĂ și OPERATOR 2:

OPERATOR 2: Poliția, bună dimineața!

DOAMNĂ: Alo! Bună dimineața! Nu vă supărați, în legătură cu incendiul de mai devreme din centru. Există cumva un număr de telefon unde pot suna să aflu? Sunt o persoană din familie, caut o persoană dispărută, un bărbat și nu-l găsesc la nici un spital, nu există absolut nicăieri și aș vrea să știu dacă este la IML, dacă există, nu știu… avea acte la el!

OPERATOR 2: O listă cu persoane care au decedat, la asta vă referiți?

DOAMNĂ: Da, exact!

OPERATOR 2: Deocamdată, cele 26 de persoane care au decedat în incendiul din club nu au fost identificate! Nu a fost identificată niciuna! Pentru că cele mai multe nu au avut acte de identitate asupra lor. Urmează ca în cursul dimineții să se facă identificarea persoanelor decedate. Sunt transportate, sunt ridicate și transportate la Institutul de Medicină Legală.

„Am sunat și am fost la toate spitalele”

Povestea începe cu ceva timp în urmă. Basistul de la Good bye to Gravity își invită prietenii la concertul de lansare. Au mese în zona VIP, adică lângă scenă. Tot lângă scenă e și un stâlp, îmbrăcat în burete antifonant. De aici povestea noastră se îmbină cu povestea judiciară. Pe care o cunoașteți, un lacom a ales burete mai ieftin, altul l-a spălat și apoi i-au lăsat pe alți inconștienți să tragă cu artificii…



DOAMNĂ: Și atunci cum îmi spuneți să procedez, că la nici un spital nu îl găsesc. Cum procedez?

OPERATOR 2: Ați încercat și la numărul acela afișat pe…?

DOAMNĂ: Am încercat și la numărul ăla, nu merge. 206.92.91

OPERATOR 2: Da.

DOAMNĂ: Nu. Nu merge, l-am învățat pe din afară! Nu funcționează, efectiv nu sună!

OPERATOR 2: Nici măcar nu sună?

DOAMNĂ: Nu, nu sună, efectiv nu reușesc să…

OPERATOR 2: Ați sunat la toate spitalele și răspunsul a fost negativ?

DOAMNĂ: Am fost la toate spitalele și am sunat la toate spitalele, nu există nici un bărbat neidentificat, necunoscut. Doar femei și restul sunt identificați! Și atunci mă gândesc că mai este o singură variantă: IML-ul.

OPERATOR 2: Da, dar v-am spus! Persoanele care au decedat încă nu sunt identificate!

DOAMNĂ: Păi tocmai! Și nu poate să vină soția acum și să identifice? Ca să nu mai stăm, că nu putem să stăm relaxați până mâine dimineață la ora 9-10.

„Era pe scenă…”

„Să vină soția să-l identifice”. Când citești o transcriere de acest fel, rar ai în față numele celui care sună, de obicei telefonul e pe numele unei firme. Și chiar dacă n-ar fi așa, din transcrierile pe care le-am parcurs reiese că puțini sunau și spuneau de la început numele persoanei pe care o căutau. De obicei verifică dacă au sunat unde trebuie, dacă pot fi ajutați și abia apoi dau numele, ca și cum asta era ultima și cea mai prețioasă amintire pe care o pot împărtăși despre cel dispărut de acasă.

OPERATOR 2: Puteți să mergeți la Institutul de Medicină Legală și să solicitați aceasta, dacă ați ajuns la fața locului, la Spitalul de Medicină Legală, la…

DOAMNĂ: Nu, acum suntem la Floreasca, dar ideea este că e clar că nu prea mai avem ce să facem și pe aici că nu, nu găsim. Răniți nu mai vin, deci asta-i situația.

OPERATOR 2: Da, există posibilitatea, există posibilitatea să nu fi fost rănit și să nu fi ajuns acasă.

DOAMNĂ: Nu, credeți-mă! Era pe scenă, era invitat de cei din trupă și era pe scenă. Deci nu există această posibilitate!

OPERATOR 2: Am înțeles! Încercați la Institutul de Medicină Legală! Rămâneți un moment să mă informez și eu la șefii mei. Vă rog frumos, da!

DOAMNĂ: Vă rog mult! Da, aștept!

„Are pe umăr o rădașcă”

Sare în ochi din discuție că familia nu mai avea speranță. Erau convinși că omul căutat murise și nu mai doreau decât să-i recupereze trupul. Probabil că speranțele lor muriseră, una câte una, la ușa spitalelor unde căutaseră zadarnic.

Parcă știau că focul de pe stâlp provocase panică. Că s-a întins repede și fumul otrăvitor, picăturile de foc din tavan și strigătele primilor atinși de frică provocaseră spaima.

Parcă știau că un bărbat nu a mai apucat să iasă. Fumul i-a tăiat vlaga, deja alergase de la scenă până aproape de ieșire. Acolo a căzut și apoi sute de oameni au trecut peste el. Nu s-a mai ridicat, dacă o mai fi fost conștient. Mai avea 2 metri până la ieșire. Atât avea râul lui dintre moarte și viață, doi pași mai mari.

Peste câteva zile, cea care l-a identificat la morgă avea să spună: „ nu a murit la spital. Din păcate, nu a mai apucat să fie scos afară în viaţa. Trupul lui Radu a fost găsit la 1-2 metri distanţă de uşa clubului, în interior. Pe el au călcat alţi oameni pentru a se salva. Trupul lui, căzut din cauza arsurilor, a fost călcat în picioare de cei care încercau să supravieţuiască. Din păcate nu a apucat să fie scos fară, resuscitat şi dus la spital, aşa cum s-a spus”.

Să revenim, însă, la noaptea când nu existau certitudini.

Discuția continuă între OPERATOR 2 și OPERATOR 3, după care este reluată între OPERATOR 2 și DOAMNA.

OPERATOR 2: Alo!

DOAMNĂ: Da!

OPERATOR 2: Vedeți că am luat legătura cu SMURD-ul și se interesează și SMURD-ul exact ce și cum.

DOAMNĂ: OK.

OPERATOR 2: Rămâneți pe fir să vedem ce spun cei de la SMURD.

DOAMNĂ: Vă mulțumesc mult! Pot să zic și ce semnalmente avea! Are 1,70 m și are o rădașcă, un tatuaj pe spate. O rădașcă mare.

Un reportaj din 31 octombrie

OPERATOR 2: Da, rămâneți! Doamnă notați două numere de la Info Pacienți!

DOAMNĂ: Da.

OPERATOR 2: O secundă, scrieți: 021.

DOAMNĂ: Da.

OPERATOR 2: 313

DOAMNĂ: Da.

OPERATOR 2: 0605.

DOAMNĂ: Am sunat deja!

OPERATOR 2: Și la 021.

DOAMNĂ: Da.

OPERATOR 2: 312.

DOAMNĂ: 25.46?

OPERATOR 2: 25.47?

DOAMNĂ: Am sunat, da așa este. Am sunat dar nu există.

OPERATOR 2: Nu există persoana asta?

DOAMNĂ: Nu există, nu că am reușit să dau de aceste numere, adică să-mi răspundă, dar nu există, nu l-au găsit.

OPERATOR 2: Nu l-au găsit.

DOAMNĂ: De asta zic, deci dacă mergem la IML acum, ne primește cineva?

OPERATOR 2: Nu cunosc. Deci eu știu că programul la IML începe dimineața la 7.00, din ce știu eu de la… dar mai mult ca sigur, având în vedere situația aceasta e posibil să fie deschis!

DOAMNĂ: OK, bine!

OPERATOR 2: Ia, rămâneți un pic, rămâneți un pic!

DOAMNĂ: Da.

OPERATOR 2: Notați și numărul de telefon de la Institutul de Medicină Legală!

DOAMNĂ: Spuneți!

OPERATOR 2: 021.

DOAMNĂ: Da.

OPERATOR 2: 634.

DOAMNĂ: Da.

OPERATOR 2: 65.34.

DOAMNĂ: Da. OK. Bine. Vă mulțumesc mult!

OPERATOR 2: Îmi pare rău doamnă, nu pot să vă spun absolut nimic.

DOAMNĂ: OK. S-ar putea să…

OPERATOR 2: Să dea Dumnezeu să nu…să nu fie acolo, să fie pe drum spre casă!

DOAMNĂ: Doamne ajută! Mulțumesc!

OPERATOR 2: Doamne ajută!

DOAMNĂ: La revedere!

Amănuntul cu tatuajul, scăpat de femeia care a sunat la 112, m-a făcut să tresar. Și mie îmi era cunoscut acest semnalment, mai auzisem sau citisem despre el. Am dat o căutare pe net „colectiv radasca” și am găsit ce căutam: pe 31 octombrie, într-o relatare de la poarta morgii se spunea că niște oameni plâng, prietenul lor fusese identificat printre morți. Era desfigurat, dar avea o rădașcă tatuată pe braț.

La ora 07:08, de la același număr de telefon se sună din nou la 112.

„Voiam să vă întreb dacă s-au închis listele cu…”

De acum, finalul e clar. Mai sunt câteva zbateri, telefoane, drumuri, dar finalul e clar. Femeia ale cărei apeluri le-am reprodus căuta un mort. Strivit la ieșirea din club de o mulțime de nevinovați.

Mai sunt câțiva pași. Un telefon la Info Pacienți…

OPERATOR 1: 112, ce urgență aveți? Alo!

DOAMNĂ: Bună ziua! Nu vă supărați, în legătură cu incendiul de azi noapte, este o persoană pe care în continuare nu reușim să o găsim nicăieri și voiam să vă întreb dacă s-au închis listele cu… adică dacă s-au identificat toate persoanele și dacă puteți să mă ajutați să găsesc, RADU PALADA…

OPERATOR 1: Să rămâneți o secundă.

DOAMNĂ: Da.

În continuare discuția se poartă între DOAMNĂ și OPERATOR 2.

OPERATOR 2: Bună dimineața! Pompierii SMURD.

DOAMNĂ: Bună dimineața!

OPERATOR 2: Am înțeles despre ce este vorba! Vă mai pot da un număr de telefon pentru Info Pacienți și sunați la dânșii. Dacă nu insistați, pentru că sunt foarte multe persoane care sună.

DOAMNĂ: Spuneți.

OPERATOR 2: 021.

DOAMNĂ: Da.

OPERATOR 2: 206

DOAMNĂ: Da.

OPERATOR 2: 92.91

DOAMNĂ: OK, OK.

OPERATOR 2: Și încercați să sunați și aici, poate aflați mai multe informații, da!

DOAMNĂ: OK. Mulțumesc!

OPERATOR: Bine! Cu plăcere! La revedere!

DOAMNĂ: La revedere!

O oră mai târziu

O oră mai târziu, reporterii le măsoară durerea în fața morgii. Radu Palada avea să fie identificat printre cei 26 de morți din prima fază a tragediei. Abia împlinise 35 de ani.

În toate pozele lui de pe Facebook râde.

Tag-uri:
clubul colectiv, tragedie colectiv, incendiu colectiv, stenograme, strada tabacarilor, victime, incendiu, bucuresti, Goodbye to Gravity, raniti, Institutul de Medicină Legală, artificii, colectiv, incendiu colectiv tragedie

https://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2016/06/15-colectiv-lib-465x390.jpghttps://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2016/06/15-colectiv-lib-465x390-300x300.jpgrootstireaActualitate/EsentialJustiţie
Autor: Alecu Racoviceanu | luni, 20 iunie 2016 | 0 Comentarii | 538 Vizualizari În urma tragediei de la Colectiv, au murit...

Preluat de la EVZ