S-a reaprins scandalul plagiatului în cazul lucrării de doctorat a ministrului de interne Lucian Bode, moment jenant şi pentru şeful său şi al guvernului, generalul Ciucă, pentru că lumea şi-a adus aminte şi de doctoratul lui discutabil. Ultimul caz nu e încă evident dovedit, primul da – Universitatea Babeş-Bolyai s-a pronunţat clar. Personal, nu cred că e vorba de un plagiat al lui Bode, de vreo intenţie vădită a lui de a copia, ci mai degrabă că e nevinovat ca un prunc: nici măcar nu a citit lucrarea pe care apare semnătura lui.

 

Portretul unui doctor în ”Securitate energetică” şi al lumii sale 

 

Motivele care mă îndreaptă spre această concluzie ţin de profilul profesional al lui Lucian Bode, care, pînă să ajungă spre vîrful piramidei politice şi în fruntea Ministerului de Interne, nu avea nicio legătură cu ”studiile de securitate” sau ”relaţiile internaţionale”. 

 

Bode a parvenit după vechile reţete comuniste. Lucian Bode s-a născut în  Vaşcăul de Jos, în 27 octombrie 1974 (în aceeaşi zi cu un alt sălăjan, Eduard Hellvig). Spre deosebire de acesta din urmă, Bode a ajuns liberal ”vopsit”, pe filiera Partidului Democrat. Înainte de unificarea PDL cu PNL a fost ministru al Economiei, în guvernul de două luni al lui Mihai Răzvan Ungureanu. Era vremea în care-şi dădea doctoratul la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, unde a susţinut lucrarea cu titlul ”Securitatea energetică şi managementul resurselor la începutul secolului XXI” (corect ar fi fost ”al XXI-lea” – n.n.). Un doctorat care-l recomanda ca ministru în ”guvernul de două luni” al lui MRU şi care i-a netezit cariera politică.

 

Adolescent de 16 ani la Revoluţie, Lucian Bode a ajuns, după studiile liceale şi stagiul militar, student la Politehnica Universităţii de Vest din Oradea, absolvită în 1998 cu calificarea de inginer electromecanic. Nicio legătură cu ”profilul” său de mai tîrziu: a lucrat mai întîi ca simplu agent de vînzări la firma ”Electrometal” din Oradea. Întîlnirea cu ”geopolitca” s-a petrecut trei ani mai tîrziu, cînd s-a întors acasă, la Zalău, iar soţia sa Karina a ajuns asociată într-o firmă de lucrări de instalaţii electrice, alături de un fost căpitan de Securitate, Nicolae Viorel Stanca, proaspăt pensionat din SRI, cu gradul de colonel. De Stanca, ”asociatul” soţiei, se leagă ”reorientarea” lui Lucian Bode. Mai întîi, soţii Bode s-au înscris în Partidul Democrat, unde colonelul Stanca a ajunsese şef al filialei Sălaj, ”uns” de Traian Băsescu, om cu mare încredere în epoleţi, pe care a condus-o pînă în 2008, după care a ieşit cu totul din peisaj, cu gradul de general: printr-o decizie a CNSAS se stabilise că înainte de 1989 căpitanul de securitate Nicolae Viorel Stanca făcuse poliţie politică. 

 

Bode, pupilul lui Stanca, devenise din 2001, după ce s-a înscris în Partidul Democrat şi avea soţia asociată la firma colonelului SRI, inginer la Sucursala de Distribuţie a Energiei Electrice Zalău şi din anul următor preşedinte al Sindicatului ”Electrica”. Firma soţiei, fostă educatoare, şi a mentorului său din Securitate era din acelaşi domeniu. Vremuri profitabile, pentru toţi şi în toate planurile. Probabil, chiar în aceste vremuri a început să se ”scrie” şi ”doctoratul” lui Bode, care priveşte ”Securitatea Energetică”. E o îmbinare, a celor două ”expertize”, simbioză petrecută în lungile discuţii cu fostul securist Stanca. Precum majoritatea colegilor săi din fostul Departament al Securităţii Statului, ajunşi ”geopoliticieni”, ”jurişti” sau patroni de firmă de pază, Stanca era şi el ”specialist” în ”politica lumii”. El a rămas, în orice caz, vreme îndelungată, ”îngerul păzitor” şi mentorul politic al lui Lucian Bode. Aici se află ”rădăcinile” doctoratului şi ale carierei sale politice.

 

Sălajul a fost însă o adevărată pepinieră de cadre, în domeniu. Rolul colonelului SRI Stanca este evident în cazul ascensiunii lui Bode (secretar, vicepreşedinte, secretar general şi apoi preşedinte al Partidului Democrat, filiala Sălaj, din 2008, cînd Stanca s-a retras, după ce a fost devoalat ca securist de CNSAS), dar necunoscut (şi cred că absent) în cazul lui Eduard Hellvig. Ambii sînt practic din Zalău, chiar dacă Bode nu e chiar din oraş, ambii s-au născut absolut întîmplător în aceeaşi, 27 octombrie 1974. Spre deosebire de Bode, care a ajuns liberal pe filiera ”pedelistă”. Hellvig a fost liberal de la bun început, remarcat de reputatul Horia Rusu din vremea studiilor sale doctorale ”pe bune”, de la SNSPA, din Bucureşti şi a ajuns secretar general al PNL. Ascensiunile lor politice, pe căi diferite, au ajuns şi la puncte comune. Unul din ele e că ambii au doctorate, celălalt – că sînt în fruntea unor ”instituţii de forţă” ale statului român.

 

Hellvig e un om care şi-a văzut de carte, dar Bode compensează ce n-are ca pregătire universitară în domeniul în care a devenit ”doctor”,  cu fotbalul: el a fost cel mai bun marcator al naţionalei de fotbal a Parlamentului României. De pildă, la Turneul european de fotbal al parlamentarilor desfăşurat în Ungaria în 2011, Bode a dat trei din cele cinci goluri ale tricolorilor. El jucase în tinereţe în campionatul judeţean de fotbal, coechipier cu Crin Bologa, care, ce să vezi, a ajuns şeful Direcţiei Naţionale Anticorupţie, despre care Bode a recunoscut că ”este un prieten din tinereţe, cu care am jucat fotbal şi cu care sînt şi vecin” (la Zalău – n.n.). Fotbalul şi doctoratele nasc, cum se vede, oamenii importanţi ai instituţiilor de forţă, într-un stat ca România. Şi mai ales în judeţul Sălaj, un judeţ mic, dar care a dat nume mari, fără de care România n-ar fi fost condusă, cum se cuvine: din Sălaj e Virgil Măgureanu, primul director al SRI-ului, dar şi Virgil Ardelean, supranumit ”Vulpea”, şeful care a făcut celebru serviciul secret al Internelor, ”doi şi-un sfert”, cît şi nepotul lui, Dacian Julien Cioloş (din Pericei, localitate între Bădăcinul lui Maniu şi Zalăul lui Hellvig şi Bologa). 

 

Revenind la doctoratul lui Bode, în ce punct se mai leagă însă ”reţeta doctoratului” lui Bode de reţeaua SRI, dincolo de ”ucenicia” sa pe lîngă Stanca? Aici, răspunsul se află în ”grădina” lui Eduard Hellvig. La SRI. Lucian Bode a primit titlul de doctor în 2018, la Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca, unde a susţinut lucrarea cu titlul amintit, ”Securitatea energetică şi managementul resurselor la începutul secolului XXI. România în context european actual”. Conducătorul său de doctorat era nimeni altul decît Adrian Ivan, fost profesor la UBB. Clujeanul Adrian Ivan a fost numit în octombrie 2017 rector al Academiei Naţionale de Informaţii care este parte componentă a SRI: tocmai cînd ”doctoratul” lui Bode, ”îndrumat” de acesta, se afla în chinurile facerii.

 

Cei care au avut răbdare şi au citit lucrarea de doctorat a lui Lucian Bode au remarcat, în primul rînd, că e greu de urmărit, pentru că e foarte încîlcită. Din punct de vedere tehnic, au observat că există pasaje cu citări corecte, altele unde acestea ori nu există, ori sînt făcute greşit. Ceea ce dă senzaţia că e, de fapt, o lucrare scrisă la patru, ori chiar şase mîini. O lucrare de doctorat ”servită”, sau comandată, că trebuia şi dom’ ministru să aibă un titlu şi o prestanţă pe măsură. Poate să fie şi o capcană, care i-a fost înstinsă, pentru a-l menţine pe ministrul de interne în siajul SRI. A doua ipoteză ţine de teoria conspiraţiei, prima mi se pare mult mai realistă. 

 

Indiferent de scenariu, nevinovăţia lui Lucian Bode e certă, pentru mine: n-avea cum să plagieze un doctorat pe care nu el l-a scris. De aici, şi revolta îndreptăţită a ministrului de interne, faţă de această ”nedreptate” pe care Universitatea Babeş-Bolyai i-o face.

 

Reţeaua de doctorate SRI – ”sursa de inspiraţie” a lui Bode

 

Bode are dreptate, în felul lui. A crescut şi s-a maturizat într-o lume în care totul s-a putut cumpăra şi a fost de vînzare. Inclusiv în lumea universitară – de la lucrări de licenţă ”luate de pe net” cu sume rezonabile şi pînă la titlurile de doctor, cu care s-a umplut lumea, direct proporţional cu gradele de general, acordate cu sutele şi miile de către preşedinţii Băsescu şi Iohannis, tututor pensionarilor din ”structuri” şi armată. Şi nu se face să fi general, dacă n-ai şi titlul de doctor, cele două merg ”la pachet” – ca şi sporul aferent, la salariu şi pensie. Bode trăieşte şi el în această lume a ”bunurilor de prestigiu”, a decoraţiilor, titurilor şi zdrăngănelelor şi din acest motiv, simplu pentru el, titlul de doctor îi era necesar – toată ”lumea bună” din jur îl avea, inclusiv o droaie de subordonaţi ai săi, din Ministerul de Interne. Cum era ca el să rămînă fără? A cerut şi i s-a dat, ori i s-a oferit şi a luat – cam totuna.

 

Conducătorul doctoratului lui Lucian Bode, Adrian-Liviu Ivan, şef de promoţie al Facultăţii de Istorie de la Cluj în 1994, din aceeaşi generaţie cu Bode, Hellvig, Bologa şi Cioloş, a venit la SRI încă de la începutul anului universitar 2016-2017, conducînd Şcoala Doctorală a Academiei Naţionale de Informaţii a SRI, funcţie pe care o ocupa (a şi păstrat-o) şi la  Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj. Cît şi salariile aferente, care l-au adus la un venit lunar, de invidiat, de aproximativ 6 mii de euro pe lună. Domnul Ivan şi-a maximizat astfel expertiza, chiar dacă la limita legii. Apoi a fost făcut ofiţer ”la foc automat”, a participat la concursul pentru postul de rector al Academiei SRI şi l-a cîştigat. 

 

Problema e că, în acest timp, la Academia Naţională de Informaţii ”Mihai Viteazul” s-au retras 14 titluri de doctor pentru plagiat, prin ordine de ministru, inclusiv cel al generalului SRI în rezervă Dumitru Dumbravă (cel cu ”câmpul tactic” din DNA-ul fotbalistului Bologa, coechipier cu de echipă cu Bode). În total, la ”şcoala doctorală” a SRI-ului, de fapt o ”fabrică de doctorate”, s-au numărat 41 de cazuri de plagiat. Cu a lui Bode, care provine, socotesc eu, evident, din aceeaşi ”fabrică”, 42, deşi teza lui Bode a fost susţinută la Universitatea Babeş-Bolyai, unde, cum spuneam, Adrian Ivan conducea Şcoala doctorală cînd s-a înscris acesta la doctorat. Că va rămîne sau nu Bode ”doctor fără de arginţi(i)”, pe care-i primea pentru titlul său, nici nu mai contează. Scandalul doctoratului lui Lucian Bode e mai mare decît el, chiar dacă istoricii Demetriade şi Hodor, aduşi şi ei la Academia SRI de ”progresistul” şi productivul conducător de doctorate, Ivan de la UBB, au sărit prompt, în ajutorul ministrului de interne. ”Cazul Bode” a ajuns să devoaleze o reţea  a doctoratelor şi ”geopoliticienilor” plagiatori, care se ocupă de securitatea noastră naţională şi îi instruiesc profesional pe cei care o apără. Ceea ce arată mult mai grav decît un doctorat pe care şi l-a dorit, în ramă, un cutare fost electrician.

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa [email protected]

http://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2023/01/7809063-mediafax-foto-eduard-vinatoru-1.jpghttp://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2023/01/7809063-mediafax-foto-eduard-vinatoru-1-300x300.jpgrootstireaUncategorised
S-a reaprins scandalul plagiatului în cazul lucrării de doctorat a ministrului de interne Lucian Bode, moment jenant şi pentru şeful său şi al guvernului, generalul Ciucă, pentru că lumea şi-a adus aminte şi de doctoratul lui...