Cum se scufundă ”Neptun Deep”

Zilele trecute, Victor Ponta făcea un bilanţ trist, sumbru, al istoriei recente a României: ”De 20 de ani sîntem conduşi de Băsescu şi de Iohannis, care nu au nicio treabă cu românii. Poate Băsescu mai avea, că-i plăceau unele doamne. Lui Iohannis ce să-i placă? Terenurile de golf, poate…”. Dincolo de sarcasm, şi de personaj, lucrurile stau întocmai. Un adevăr nu e mai puţin adevăr, indiferent de persoana care îl rosteşte.

Klaus Iohannis e o persoană care s-a calificat deja ca, în cazul retragerii sale, să merite un loc în CEO-ul firmelor austriece sus-amintie, prin sprijinul pe care l-a acordat acestora. Fie că a fost vorba de intervenţia pentru modificarea Codului Silvic, astfel încît Schweighofer să continue nestingherit defrişarea României, fie că vorba de austriecii care gestionează în România, de la Năstase încoace, resursele de petrol, prelucrarea şi vînzarea carburanţilor. Pe 21 noiembrie “Preşedintele României, Klaus Iohannis, a primit, la Palatul Cotroceni, o delegaţie a OMV Petrom, condusă de directorul general executiv al OMV şi preşedinte al Consiliului de Supraveghere al OMV Petrom, Alfred Stern”.

Public, s-a spus că ”subiectele abordate de către conducerea companiei au vizat activitatea şi planurile de investiţii în România”. Au urmat cuvinte mari, de genul ”plan de investiţii ambiţios, care vizează inclusiv producţia de energie din surse regenerabile, biocombustibili şi adoptarea de noi tehnologii”. Ce nevoie au austriecii de ”energie regenerabilă”, cînd au pe mînă industria petrolieră a României? Niciuna. Faptul că vor folosi CO2 în exces de la o sondă pentru a produce energie termică nu înseamnă nimic. Aflăm şi că ”în cadrul discuţiilor cu privire la planurile de investiţii ale companiei, un subiect distinct l-a constituit proiectul Neptun Deep”. Apoi, ”preşedintele Klaus Iohannis a reiterat importanţa strategică a acestui proiect pentru România şi a solicitat conducerii OMV începerea cît mai rapidă a exploatărilor offshore în cadrul perimetrului deţinut de Romgaz şi OMV Petrom, avînd în vedere că legea offshore este una favorabilă şi se află în vigoare. Conducerea OMV a prezentat stadiul proiectului şi paşii cheie realizaţi, asumînd angajamentul de a adopta decizia finală de investiţie la mijlocul anului 2023, astfel încît exploatarea gazelor naturale din perimetrul Neptun Deep să demareze cît mai curînd posibil”.

Ceea ce nu se spune direct e că exploatarea gazului nostru din Marea Neagră e în mîna şi la voinţa austriecilor. Care ne joacă pe degete, după cum vor: spun că iau ”decizia finală” la mijlocul acestui an”. Reamitesc că, de la descoperirea zăcămîntului de gaz din Marea Neagră a trecut deja un deceniu. Investiţia părţii austriece ar fi de 2 miliarde de dolari, la fel cu a părţii române (prin ROMGAZ). Dar austriecii nu se grăbesc deloc, după cum se vede. Deşi în februarie 2012, directorul general de atunci al OMV, Gerhard Roiss, anunţa că zăcămîntul ”Neptun Deep” este ”cea mai mare descoperire de gaze din istoria OMV”, deloc întîmplător chiar în ziua prezentării bilanţului anual al firmei, în timpul conferinţei de presă. ”Ceva de genul acesta se întîmplă de obicei o singură dată în viaţa unui manager”, mărturisea Roiss la momentul respectiv, declarîndu-se fericit în legătură cu descoperirea, Dar nu s-a ajuns nici pînă acum la exploatarea zăcămîntului. ”Dintr-o dată, nimic nu a mai funcţionat”, scrie ”Der Standard”. Explicaţiile OMW, privind mai întîi scăderea preţului gazului pe piaţă, urmată de ”legea offshore” a lui Dragnea, şi-au pierdut valabilitatea în prezent, dar întîrzierea continuă. Şi România e cu totul la mîna austriecilor: desi Romgaz a preluat jumătatea de acţiuni de la americanii de la Exxon în aprilie 2022, pentru mai mult de un miliard de dolari, OMV Petrom a rămas ”administratorul” proiectului ”Neptun Deep”.

Deşi noul manager al OMW, Alfred Stern, declarat publicaţiei austriece că acum ”preţurile sînt mult mai atractive, cererea este şi ea prezentă” şi ca urmare ”Proiectul Neptun este unul care a fost foarte important în strategia noastră şi care a devenit acum şi mai important”, nu se grăbeşte. După ce a fost la Cotroceni, la Iohannis, întors de la Bucureşti el le-a spus ziariştilor austrieci că „pînă la jumătatea anului 2023, vrem să nu ne grăbim cu decizia finală de investiţie, în ceea ce priveşte Neptun Deep”. Sună altfel decît comunicatul de la Cotroceni. Adică, Stern anunţă că ”scufundă” pentru o vreme proiectul ”Neptun Deep”. Iar noi sîntem, cum spuneam, la mîna lor, începînd de la preşedinte în jos.

OMW – istoria sovietică a unei ”multinaţionale”

De fapt, dincolo de suma enormă de bani aflată în joc (o investiţie de 2 miliarde de euro de la OMW, practic mai puţin decît profitul lor realizat în România într-un an, şi tot atît de la Romgaz), e vorba de mai mult decît bani. E vorba de politică. Şi e acelaşi lucru pe care jurnaliştii austrieci, mai direcţi decît Klaus Iohannis, Guvernul României şi politicienii români îl spun, referindu-se la conducerea OMW. ”Der Standard” reproşează OMV că, ”pentru a nu supăra Rusia, şi-a redus în mod deliberat interesul pentru proiectul de exploatare a zăcămîntului din Marea Neagră”. Ei arată că ”Rusia, în calitate de furnizor de gaze de lungă durată al Austriei,  trebuie să fie iritată în vreun fel, motiv pentru care OMV ar fi renunţat la gazul din exploatarea Neptun Deep şi nu mai urmăreşte proiectul cu graba necesară.

Partea austriacă, evident, neagă acest lucru”, menţionează „Der Standard”. Dar faptul a devenit evident, iar discuţiile de la Cotroceni cu Iohannis au relevat acest fapt. Cînd ar fi trebuit să se anunţe cu subiect şi predicat data începerii investiţiilor, sumele alocate etc., ni se vorbeşte de ”energii regenerabile”, iar Iohannis acceptă, resemnat. Cine conduce România şi strategia ei energetică? Iohannis, ”guvernul său” ori firma austriacă OMW şi/sau, de fapt, ruşii? ”Neptun Deep” are, de fapt, aceeaşi soartă, ca şi în cazul votului Austriei cu privire la admiterea noastră în Schengen: decizia finală nu e nici la Bucureşti, unde Iohannis n-are nicio treabă cu România, nu e nici la Bruxelles, unde, ca şi în politica de pe Dîmboviţa, vorbele îngroapă faptele, şi nici la Viena. Acolo se iau deciziile, după cum adie briza, ori crivăţul dinspre Kremlin. Pentru că, în fond, istoria OMW e strîns legată – chiar prin certificatul de naştere – de Moscova.

OMV – abrevierea pentru Österreichische Mineralölverwaltung Aktiengesellschaft (în română: Administraţia Austriacă a Uleiurilor Minerale) – e în prezent o companie multinaţională austriacă integrată de petrol, gaze şi petrochimie, aflată pe locul 413 în topul companiilor internaţionale şi pe primul loc, drept ”cea mai mare companie publică din lume”. Evident că politica firmei, în această situaţie, reflectă inclusiv politica statului austriac. Ori, dacă decizia cancelarului Nehammer a fost să nu ne primească în Schengen, de ce s-ar grăbi OMW cu gazul din Marea Neagră?

Cu atît mai mult, cu cît istoria OMV e strîns legată de Moscova, Ea a început pe 3 iulie 1956, cînd compania a fost înscrisă oficial în registrul comerţului, iar fosta Administraţie sovietică a uleiurilor minerale din zona rusească de ocupaţie a Austriei a devenit astfel OMW. Ruşii au legat astfel ombilical resursele minerale ale Austriei de Moscova, la mai puţin de un an de la declararea aşa-zisei independenţe a ţării, în  27 iulie 1955.

Austria a fost alimentată cu materie primă, ani de zile, prin Administraţia sovietică a petrolului, de către compania româno-sovietică  Sovrompetrol din România Populară, care se ocupa practic de jefuirea resurselor mineriale ale ţării noastre, exploatate în beneficiul URSS la preţuri derizorii. Iar Moscova, care dorea păstrarea unui control subteran asupra Austriei, dirija o parte din aceste resurse către OMW. Vi se pare că situaţia s-a schimbat, în prezent, faţă de anii ’50? Mie, deloc.

De fapt, pe zi ce trece, a întîrzierii exploatării zăcămîntului ”Neptun Deep”, OMW nu face decît să prelungească controlul exercitat de Moscova pe frontul ”războiului resurselor”.  OMW – Petrom are bani, are resurse, cererea pe piaţă există, la un preţ mai mult decît convenabil. Şi totuşi, gazul din Marea Neagră rămîne acolo, pentru că, pur şi simplu, compania austriacă nu vrea să-l supere pe Putin şi să piardă avantajele imense pe care le are, prin împletirea istoriei ei cu cea a Gazpromului, aşa cum ”neutralitatea Austriei” se opreşte acolo unde încep interesele comune cu Rusia. Şi în cazul OMW-Petrom, care dictează politica resurselor în România, ceea ce contează e păstrarea unor relaţii bune cu Rusia, aşa cum face, după cum arată dezvăluirile din aceste zile şi banca austriacă Raiffaisen, în imperiul lui Putin. Fac în continuare bani şi politică (aceea care li se dictează de la Kremlin şi nu de la Bruxelles) – unde domneşte o ”democraţie veselă”, asezonată cu cîte un un ”Quatar-gate”.

 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa [email protected]

http://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2023/01/1omv-statie.jpghttp://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2023/01/1omv-statie-300x300.jpgrootstireaUncategorised
Cum se scufundă ”Neptun Deep” Zilele trecute, Victor Ponta făcea un bilanţ trist, sumbru, al istoriei recente a României: ”De 20 de ani sîntem conduşi de Băsescu şi de Iohannis, care nu au nicio...