Cel mai recent sondaj dat publicităţii e cel realizat de Avangarde, la comanda PSD şi arată cum stau românii cu intenţia de vot şi încrederea în politicieni, în luna iulie. Dar toate sondajele indică, de mai multă vreme încoace, o scădere dramatică a încrederii românilor în toţi politicienii şi, ca urmare, dezinteresul faţă de participarea la vot e în creştere. Acesta din urmă nu e făcut public. El e însă prezent, în mai toate sondajele ”de casă” comandate de partide. Singurele constante sînt, de mai multă vreme, neîncrederea românilor în preşedinte şi căderea dramatică a USR-ului. Iar restul, oscilarea PSD-ului sau a PNL-ului cu cîteva procente de scădere sau creştere a preferinţelor (în funcţie de cine a comandat sondajul) sînt irelevante. Cel mai mult se tem politicienii acum de faptul că, dacă lucrurile merg tot aşa, nu mai are cine să-i voteze. Se vor vota ei, pe ei înşişi, sub privirile dezgustate ale electoratului absent de la urne. 

 

De cînd Klaus Iohannis a păstorit alianţa PSD-PNL la guvernare, pe care a mai şi avut tupeul să ne-o prezinte ca pe un fel de victorie a bunului simţ, date fiind nevoile României, aflată în pragul crizei economice şi la graniţele unui război în desfăşurare, principalul partid care pierde, zi de zi, din această mezalianţă este PSD-ul. Nu ştiu dacă Marcel Ciolacu a realizat el însuşi, sau i s-a spus că de fapt e folosit. Perspectivele partidului nu sînt deloc roze, în ideea rămînerii la guvernare.

 

Avantajul opoziţiei în perioade de criză, mai ales dacă e o opoziţie care sancţionează inteligent greşelile guvernării (şi din păcate, au din plin ce sancţiona), sînt foarte mari. PSD-ul ar f i sărit deja, dacă n-ar fi fost parte din guvern, cu cîteva procente bune, la peste 40 %, pentru că ar fi reprezentat singura variantă pentru a ocupa Palatul Victoria (în condiţiile în care AUR nu e luat în calcul încă de electorat ca un partid ”bun de guvernat”). În schimb, au parte de o stagnare, cu tendinţe de a-şi pierde chiar electoratul vechi şi ”dur”, nemulţumit de ”mezalianţa” cu liberalii. Electorat care merge, disciplinat sau nu (dar sondajele nu spun asta, dintr-un soi de pudibonderie ”corect politică”) spre partidul lui Simion. Astfel, ”axa naţionalistă” se va intersecta, la un moment dat, cu cea social-democrată. Cei din urmă nu se simt deloc confortabil cu asta, dar nu au ce face.

 

Prezenţa la guvernare a PSD-ului nu a performat. Certurile din coaliţie cu ”supraimpozitarea” bogaţilor şi a multinaţionalelor n-au avut niciun rezultat. Nici certurile pe buget, nici altele mai mărunte. Sorin Grindeanu s-a împotmolit la Transporturi, în hăţişul de contracte şi contestaţii de la CNAIR, sau cu reparaţiile cîtorva kilometri de şine din Portul Constanţa, care durează de ai spune că se construieşte Transsiberianul. Singur, ministrul Rafila îşi păstrează cumva reputaţia din participarea la guvernare: e calm, un calm pe care-l induce inteligent şi populaţiei, în faţa noului val de covid care ameninţă România. Imaginaţi-vă o isterie useristă, la conducerea sănătăţii – anxietate şi vacanţă. Nu prea ar fi funcţionat. Aşa, vom înfrunta ce va fi de înfruntat, la toamnă.

 

Cum spuneam însă, ceea ce e periculos pentru toate partidele e că a scăzut drastic prezenţa la vot. E îngrijorător mai ales pentru pesedişti, pentru că astfel cele 37 de procente obţinute în ultimul sondaj reflectă o creştere nesănătoasă – de fapt, e vorba de o conservare şi chiar de o uşoară scădere a electoratului lor dur, în ponderea populaţiei. La fel şi în cazul liberalilor. PSD-ul are 37% intenţie de vot, în timp ce PNL se clasează pe locul doi, cu 23%. Dar ambele partide cresc artificial, pe hîrtie, în aceste sondaje, care de fapt indică pentru ele o hemoragie de sute de mii de voturi. Pentru că, în realitate, scade drastic numărul real al tututor votanţilor. Din cei care nu mai votează PSD-ul, o mică parte se îndreaptă către AUR, singurul care creşte de facto, sau spre scaunul din faţa televizorului, de preferat urnei de vot. 

 

Ne îndreptăm astfel spre o viaţă politică fără alegători. Spre un guvern a cărui reprezentare va fi asigurată, de fapt, de vreo 15 procente din majoritatea celor cu drept de vot, în vreme ce restul, blazaţi, îşi pot manifesta oricînd neîncrederea sau chiar furia prin explozii sociale. E pericolul real care paşte orice partid sau alianţă, după alegerile din 2024. Pînă atunci, la alegerile programate, nu va fi uşor. De aceea, se spune, anticipatele sînt o variantă luată în calcul chiar şi de preşedintele Iohannis.

 

Ceea ce e evident e că românii preferă deocamdată alianţa PSD-PNL, dar nu pentru performanţe, ci pentru că nu au nimic altceva de ales. Asta însă va frîna şi eroda treptat ambele partide. Din care, cel puţin unul, cel al liberalilor, are de decontat cele mai mari greşeli. De a fi acceptat să se pună singur la butoniera preşedintelui, să-şi decapiteze de două ori conducerea, pînă la timpul pierdut la guvernare cu Florin Cîţu, ”soluţia cîştigătoare” cu care au pierdut pe toată linia şi ”tînăr cadru” al partidului care indică lipsa gravă de lideri pe care o trăiesc acum liberalii în propriul partid, de unde competenţele au fost alungate de mult, ori au plecat sigure. Chiar dacă ar promova ”meritocraţia”, într-un final de trezire la realitate, liberalii nu mai au cu cine „defila”.

 

În schimb, pesediştii şi-au conservat cadre ”tehnice” capabile să umple goluri în guvernare – şi nu e aici vorba de oferirea ”peşcheşurilor” bănoase din consilii de administraţie ale întreprinderilor cu capital de stat, singura ”specializare” care le-a mai rămas liberalilor, ci pur şi simplu de oameni promovaţi la locul potrivit, cu ştiinţa conducerii şi a rezolvării problemelor. Dar îi va pierde şi pe aceştia, ceea ce se poate întîmpla destul de uşor. Să nu uităm că, participînd la guvernare, decontează alături de PNL criza economică şi iarna grea care vine, cu facturi şi preţuri de nestăpînit, cît mai ales deciziile unui ministru-catastrofă, precum liberalul Popescu, ale cărui gafe cu o ”liberalizare” necontrolată a pieţei energiei şi combustibililor, le vor plăti cot la cot şi pesediştii, alături de liberali, deşi n-au participat la aceasta. PSD-ul, înscris la guvernare, s-a pus singur şi pe factura la gaz – şi sînt din ce în ce mai conştienţi de asta.

 

La fel şi liberalii. Tocmai aici e motivul pentru care liberalii s-au întrunit, zice-se, în taină, discutînd cinci scenarii politice ”de viitor”. Patru analize iau deja în calcul ieşirea PSD de la guvernare, punînd problema nu dacă, ci anume cînd se va petrece aceasta. 

E cumva în logica lucrurilor, să vrei să ieşi dintr-o barcă pe care nu tu ai găurit-o şi nicicum nu o poţi cîrpi. Dacă vor puterea, pesediştii ştiu că trebuie să şi acţioneze, pentru a o obţine. Şi acţiunea nu are nimic de-a face cu ”băltirea” alături de liberali, într-un viitor incert. E, din cîte ştiu, şi analiza care se face în interiorul social-democraţilor. Şi nu cred că vor aştepta să vină iarna.    

 

 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa [email protected]

http://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2022/08/marius-oprea.jpghttp://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2022/08/marius-oprea-300x300.jpgrootstireaUncategorised
Cel mai recent sondaj dat publicităţii e cel realizat de Avangarde, la comanda PSD şi arată cum stau românii cu intenţia de vot şi încrederea în politicieni, în luna iulie. Dar toate sondajele indică, de mai...