Nu cred să fi fost în istoria unei ţări o mai mare răsturnare de imagine precum cea de la 23 august 1944.

Timp de 25 de ani, Uniunea Sovietică fusese prezentată drept duşmanul de moarte al României.

Între 1941 şi 1944, în timpul Războiului sfînt, Uniunea Sovietică apărea românilor drept iadul bolşevic, teritoriul păgînismului, pe care Armata Germană, cot la cot cu Armata Română, îl elibera pentru a-l reda credinţei.

Uniunea Sovietică era Puterea duşmană.

Germania era Puterea aliată.

Pe soldatul bolşevic, soldatul român trebuia să-l omoare.

Pe soldatul german, soldatul român trebuia să-l îmbrăţişeze.

Tot ceea ce făceau nemţii şi românii în campania din Rusia şedea sub semnul unei misiuni sfinte şi civilizatorii.

După 23 august 1944, totul s-a răsturnat cu fundu-n sus.

Germania a devenit Duşmana României.

Uniunea Sovietică a devenit Prietena României.

Războiul sfînt a devenit Război barbar.

Campania antisovietică a fost susţinută timp de 25 de ani de intelectuali.

Aceeaşi intelectuali vor susţine şi campania pro-sovietică de după 23 august 1944.

Intelectualii, cei mai mari chiar – de la George Enescu pînă la Mihail Sadoveanu – s-au înscris în ARLUS (Asociaţia Română Pentru Strîngerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică), înfiinţată la 12 noiembrie 1946.

 În nici două luni, printre alte lucruri măreţe, între care se numără şi Recepţia dată pe 2 decembrie 1944 în sala Palatului Catargi, în onoarea lui Andrei Vîşinski, prim locţiitorul Comisarului sovietic pentru Afaceri Externe, aflat în vizită de control în România, ARLUS organizează Expoziţia „Barbaria nemţilor pe pămîntul sovietic”. Nemţii nu fuseseră singuri pe pămîntul sovietic. Fuseseră împreună cu românii. Deşi expoziţia n-o spune făţiş, se vorbea în cadrul ei şi de barbaria românilor. Despre această expoziţie un articol din volumul „20 mai 1945. ARLUS. Activitatea în cifre şi imagini”, apărut la Imprimeriile Independenţa, 1945, scria următoarele:

„Duminică, 31 Decembrie 1944, a avut loc, în sala «DALLES» deschiderea expoziţiei organizată de ARLUS sub sugestivul titlu de: „Barbaria nemţilor pe pămîntul sovietic”. Afişele şi placardele pictorilor sovietici au arătat tot ceea ce a reprezentat războiul lui Hitler în Uniunea Sovietică ca minciună, jafuri, distrugere, teroare, uzini ale morţii în care au fost exterminaţi milioane de oameni. În acelaşi timp expoziţia mai demonstra că toate strădaniile nemţilor de a nimici spiritual, poporul sovietic, de-a distruge valorile lui culturale, au fost zadarnice.

«Distrugînd monumentele culturii, a spus deschiderea expoziţiei, d. general Vinogradov, nemţii n-au putut nimici spiritul poporului care a creat aceste monumente.»

Expoziţia a arătat ruinele mînăstirii noului Ierusalim, distrusă de nemţi; ruinele renumitului palat Peterhov de lîngă Leningrad, de asemenea distrus de nemţi, ruinele satului-conac, unde a trăit şi a scris Puşkin; ruinele satului Iasnaia Poliana cu casa lui Lew Tolstoi jefuită de hitlerişti; conacul marelui compozitor Ceaicovski, prădat şi el precum şi alte monumente de cultură distruse.

Sute de mii de oameni au vizitat această expoziţie, însemnîndu-şi impresiile şi exprimîndu-şi revolta în registrele speciale ale expoziţiei. Cu această manifestare, A.R.L.U.S.-ul a putut arăta publicului românesc ceea ce au făcut hoardele hitleriste pe pămîntul vremelnic cotropit al Uniunii Sovietice.

Dar această expoziţie a mai arătat ceva publicului românesc. A arătat cruzimile unei armate în care a fost inoculat morbul crimei, al unei răzbunări fără nici o limită, măcelărind şi prădînd o populaţie paşnică. Aceste orori trebuiau să fie văzute pentru ca acei vinovaţi să-şi ia pedeapsa cuvenită, nu ca o răzbunare, ci ca o pildă pentru ca niciodată poporul german hrănit cu spiritul militarismului prusac, să nu mai îndrăznească să facă ceea ce a făcut. Aşa cum foarte bine a spus, d. Kersanov, consilier al Legaţiei Sovietice, la inaugurarea expoziţiei „Noua ordine a lui Hitler”:

«… dacă ARLUS, organizează astăzi această expoziţie şi aminteşte de acele orori, o face pentru ca poporul să-şi dea seama de realitatea acelor orori. Pentru ca oamenii să-şi concentreze toate eforturile lor pentru lovitura finală, aşa cum s-a hotărît la conferinţa din Crimeea. Pentru ca atunci cînd criminalii acestui război vor apare în faţa tribunalelor, să nu pătrundă în inimile noastre acea otravă a milei de care a început să se vorbească de către unii. Pentru că acele crime despre care nu se vorbeşte şi care nu sunt date pe faţă, devin imbold pentru alte noi crime. Trebuie să căutăm ca în viitor să nu se mai întîmple cele petrecute în ultimii patru ani în toate regiunile Europei. Tocmai în numele ideii umanitare, criminalii de război trebuie căutaţi şi găsiţi oriunde s-ar ascunde ei.

În alte ţări s-au găsit apărători ai altor teze şi, cînd forţele democratice şi progresiste aminteau de aceşti criminali şi cereau îndepărtarea lor, aceia spuneau că se căuta să se provoace dezordine şi pentru restabilirea ordinei, împuşcau aceşti oameni dezarmaţi. Pentru ca în acest timp criminalii de drept comun să fie eliberaţi din închisori. Pentru ca în tot acest timp să se organizeze bătăi şi crime.

Armata Roşie, nu putea admite o astfel de ordine în spatele frontului.

Poporul Român a nimicit din calea sa pe aceşti criminali şi a adus în fruntea sa oameni adevăraţi, capabili de a întrona o adevărată ordine democratică.»”

 

Toate bune şi frumoase.

Numai că nici cu doi ani înainte, în iunie 1943, la doi ani de la Trecerea Prutului, la Bucureşti se organizează o mare expoziţie anti-sovietică, menită a dovedi că Uniunea Sovietică e Iadul bolşevic, iar Războiul dus de România alături de Germania, un Război Sfînt, civilizator.

Despre această expoziţie a scris pe larg Sentinela din 11 iulie 1943.

Citez dintr-un reportaj semnat de I. Valerian, redactorul şef al revistei:

 

„Vedeniile de la expoziţia anticomunistă

Asociaţia Româno-Germană, cu prilejul împlinirii a doi ani de la pornirea războiului împotriva bolşevicilor, a organizat în Capitală, în Palatul Culturii din Piaţa Senatului, o expoziţie anticomunistă, la care Ministerul Propagandei Naţionale şi-a dat toată silinţa ca materialul expus să se prezinte în condiţiuni superioare tehnice şi artistice.

Printre miile de vizitatori ce se perindă zilnic, am intrat şi noi, în tăcere, cu faţa gravă, parcă am fi vrut să păşim în vârful picioarelor, să nu tulburăm liniştea miilor de morţi ce îi zărim înşiruiţi în fotografii uriaşe, făcute după documentele găsite în Rusia Sovietică.

Iată, vedem de la început cum a îndrăznit bolşevismul să puie stăpânire peste popoarele îndobitocite ale Rusiei. Haimanalele internaţionale ale lumii, în unire cu o ceată de ucigaşi fugiţi din ocne, au prins un moment prielnic în şovăiala imperiului ţarist, slăbit de păcatele lui şi prin crimă şi groază au impus regimul comunist.

Din vizuina blestemată a Moscovei, asemenea unei imense caracatiţe, vrea bolşevismul să-şi întindă braţele de şerpi asupra întregului pământ, reuşind să găsească, prin acţiunea Kominternului, cozi de topor aproape în toate ţările.

Mai ales în Europa, după ce năvălise asupra Finlandei şi Ţărilor Baltice, după ce ne luase nouă Basarabia şi Bucovina, comunismul ar fi pătruns, dacă nu era puternica armată germană, care în uniune cu ostaşii români şi aliaţi, s-a încumetat acum doi ani să pornească asupra fiarei, stăvilind-o în bârlogul ei.

În prima parte a expoziţiei anticomuniste vedem ce prăpădenie a făcut bolşevismul în răstimpul unui sfert de veac. Mii şi milioane de fiinţe nevinovate au fost ucise de călăii guvernului comunist, care nu au nimic sfânt, nu respectă nici viaţa omului, nici cinstea căminului, nici credinţa în Dumnezeu.

Astăzi, când avem putinţa să cunoaştem adevărul asupra traiului din «raiul bolşevic», lumea se poate convinge, chiar din documentele sovietice, că faptele comise sub regimul comunist, care nu au nimic sfânt, nu respectă nici viaţa omului, nici cinstea căminului, nici credinţa în Dumnezeu.

Astăzi, când avem putinţa să cunoaştem adevărul asupra traiului din «raiul bolşevic», lumea se poate convinge, chiar din documentele sovietice, că faptele comise sub regimul comunist întrec în grozăvie orice închipuire…

Omul-fiară a izbutit să depăşească prin cruzime toate sălbăticiunile pădurilor.

Observăm în fotografiile din prima parte a expoziţiei oameni schingiuiţi drăceşte, în felurite chipuri, episcopi cu pielea capului sfâşiată, cetăţeni paşnici cu limba smulsă, inşi tăvăliţi în butoaie cu cuie şi atâtea alte scornituri de tortură, încât Satana însuşi toate slugile sale încornorate ar putea să ia lecţii de la bolşevici.

Nu mai amintim de oraşele prefăcute în ruine, de bisericile transformate în grajduri, de odăjdiile preoţeşti făcute straie pentru comedianţi.

Ca o întregire a acestor vedenii de apocalipsă, cete de copii cerşetori cutreieră Rusia în lung şi lat, ca haitele de câini flămânzi.

E bine să aflăm aceste lucruri în tot adevărul lor, ca să ne dăm seama că în timp ce populaţia îndura mizeria neagră, statul bolşevic pregătea mii de tancuri, tunuri şi aviaone pentru a porni năvălirea contra lumii.

Se cutremură carnea pe tine când în filmul ce rulează în expoziţie vezi în catacombele Odesei oameni mâncînd pe aproape lor.

Acolo, departe, în stepele răsăritului pândeşte ochiul însângerat al bolşevismului, răspândind groaza şi puştiul.

Aici, din pământul românesc începe lumea de ordine a Europei, pentru care ne luptăm noi astăzi, pentru a cărei siguranţă au stat 20 de secole de pază străbunii.

«România, straja neadormită a Europei», iată gândul care te încălzeşte ca o rază de soare când ajungi în partea ultimă a expoziţiei, după ce ai străbătut îngheţurile morţii.

Progresul realizat sub domnia tânărului Rege şi conducerea înţeleptului Mareşal dovedeşte lumii că poporul român de viţă latină se deosebeşte fundamental de hoardele ruso-mongolice, meritând locul de cinste printre celelalte State europene.

Expoziţia anticomunistă din Capitală are darul de a lămuri în mod definitiv bariera dintre întunericul Asiei şi lumina Europei, dovedind prin cifre şi documente că lupta noastră de astăzi este sfântă şi absolut necesară pentru existenţa neamului.

Ostaşul român nu se teme de urgia comunistă, pentru că el a mai scăpat odată Europa de bolşevism, în 1919, când a distrus în Ungaria, bandele lui Bella Kuhn.

Ostaşul Român luptă şi astăzi alături de camarazii din «Axă» pentru salvarea creştinătăţii europene, crezând cu tărie în victoria finală, în împlinirea sfintelor drepturi străbune.”

Citiţi cele două texte, scrise la o distanţă de un an şi jumătate, despre aceeaşi realitate, şi mulţumiţi lui Dumnezeu că n-aţi trăit răsturnarea de alianţe de la 23 august 1944!

Şi, desigur, rugaţi-vă la Dumnezeu să nu trăiţi cumva, nici dvs, nici copii dvs, o răsturnare de alianţă asemănătoare celei de la 23 august 1944!

 

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro

 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa [email protected]

http://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2022/01/cristoiu-editorial-7.jpghttp://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2022/01/cristoiu-editorial-7-300x300.jpgrootstireaUncategorised
Nu cred să fi fost în istoria unei ţări o mai mare răsturnare de imagine precum cea de la 23 august 1944. Timp de 25 de ani, Uniunea Sovietică fusese prezentată drept duşmanul de...