Woke şi anti-woke 

În 2020, occidentul a asistat la un val de proteste anti-rasism care a luat amploare în toată Europa după fenomenul Black Lives Matter din Statele Unite ale Americii. 

În 2021 a luat amploare curentul anti-progresism sau „ woke” conform CNN. Conflictele culturale din Europa au debutat odată cu atentatele din Franţa, criza imigranţilor şi  măsurile corecte politic implementate de guverne pentru a proteja minorităţile, fapt ce a dus la reacţionismul conservator al cărui punct culminant a fost atins în 2016 când britanicii au votat pentru ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. 

Reacţionismul conservator-naţionalist anti-woke se opune egalităţii rasiale, diversităţii culturale, toleranţei altor-religii în afară de creştinism,  feminismului, homosexualităţii, drepturilor imigranţilor, dreptului la avort, ştiinţei moderne, digitalizării, corporaţiilor, organizaţiilor non-guvernamentale şi vaccinării.  

Franţa, la răscruce între liberalism, conservatorism, socialism şi naţionalism, interzice hijaburile în spaţiul public 

Samuel Hayat, cercetător politic la Centrul Naţional pentru Ştiinţă din Franţa a declarat pentru CNN că pentru mulţi francezi conservatori, post-colonialismul, egalitatea rasială şi sexuală reprezintă ameninţări împotriva valorilor şi identităţilor franceze 

Ministrul francez al Educaţiei, Jean-Michel Blanquer, în contextul în care relaţiile franco-americane au atins un nou minim din cauza acordului de securitate încheiat de SUA în secret cu Marea Britanie şi Australia, a susţinut valorile franceze împotriva curentului „woke”. Susţine că ideologia fragmentează şi dezbină clasa politică, mass-media şi mediul academic şi că acesta l-a adus pe Donald Trump la putere în SUA.

Franţa trebuie să evite scenariul în care candidaţi naţionalişti şi conservatori ca Marine Le Pen sau Éric Zemmour ar putea ajunge la conducerea Franţei, de aceea  Emmanuel Macron a declarat război separatismul islamic radical prin legi care interzic purtarea hijabului în spaţiul public. Preşedintele francez îşi doreşte al doilea mandat, iar realegerea sa depinde în mare măsură de voturile votanţilor francezi conservatori şi liberali. 

Academicienii şi activiştii de stânga au fost acuzaţi de susţinătorii politicii de extrema dreaptă că favorizează terorismul şi radicalismul islamic, iar ministrul Educaţiei, Blanquer a învinuit socialismul pentru că face ravagii în universităţi. El raportează că 100 de academicieni i-au trimis o scrisoare deschisă către Le Monde prin care acuzau ideologiile indigene, rasiale şi decoloniale din universităţile franceze pentru ura faţă de rasa albă şi faţă de Franţa.Rim-Sarah Alouane, un jurist francez, susţine că a cataloga academicienii şi cercetătorii de stânga drept extremişti islamici echivalează cu macarthysmul anti-comunist din America aniilor 1950. 

În timp ce stereotipurile rasiale crude asupra geneticii şi culorii pielii sunt descurajate în discursul contemporan mainstream, termeni precum wokeism şi islamul de stânga servesc la întărirea fluierelor câinilor, cum ar fi <>. Ei nu respectă valorile noastre creştine”,  a declarat Alouane pentru CNN. „Este doar neo-rasism”.

Discursul anti-woke vine cu doar câteva luni înaintea alegerilor prezidenţiale din Franţa, unde principala ameninţare ideologică la adresa lui Macron vine dinspre partidele de centru-dreapta şi extrema dreaptă, nu şi din partea partidelor progresiste de stângă, a spus Alouane.
Potrivit unor sondaje , Macron ar putea sfârşi prin a se confrunta fie cu liderul naţionalist de extremă-dreapta, Marine Le Pen, fie cu candidatul de dreapta din  partidul liberal-conservator de centru-dreapta Les Républicains, Valérie Pécresse, în al doilea tur de scrutin.

Marea Britanie după Brexit declanşează un război anti-woke  

În 2014, Marea Britanie guvernată de conservatorul David Cameron a legalizat căsătoriile între persoane de acelaşi sex şi era mult mai deschisă imigranţilor. Conservatorii şi-au schimbat strategia în preajma Brexitului care a fost promovat de Nigel Farage, liderul UKIP (Partidul Independenţei Regatului Unit) care a dat startul euroscepticismului în Europa în ce priveşte visul de creare a unui superstat european. 

La fel ca şi în Franţa, mulţi experţi susţin că cruciada anti-woke dusă de guvernul conservator britanic al premierului Boris Johnson ţinteşte obiective electorale. Boris Johnson nu-şi doreşte ca în 2024 să vină laburiştii conduşi de Keir Starmer şi Sadiq Khan la putere după 14 ani de opoziţie. De asemenea nu-şi doreşte ca alte partide conservatoare rivale să ia amploare în Marea Britanie, de aceea a implementat anticipat măsuri anti-woke. 

Ajutat de elementele de dreapta din media britanică, Johnson a dus un război anti-woke ca o oportunitate pentru a-şi menţine suportul electoral din partea britaicilor care susţin Brexitul. Războiul cultural dus de conservatori a separat Partidul Laburist în membrii social-conservatori care sunt mai preocupaţi de identitatea lor politică decât pentru egalitatea dintre clase, şi membrii socialişti progresişti mai tineri care susţin diversitatea. 

Guvernul Johnson a emis şi legi dure în combaterea curentului cancel-culture” şi a îndemnat pentru sancţionarea aspră a celor care vandalizează şi distrug statui şi monumente ale unor personalităţi istorice acuzate de rasism. 

Vorbind la Camera Comunelor anul trecut, ministrul Egalităţilor, Kemi Badenoch, a spus că „orice şcoală care predă aceste elemente ale teoriei rasei critice ca fapte sau care promovează opinii politice partizane, cum ar fi definanţarea poliţiei fără a oferi un tratament echilibrat opiniilor opuse, încalcă legea.”
 
Ministrul britanic de interne, Priti Patel, a acuzat echipa de fotbal Angliei de „gesturi politizate” pentru că jucătorii s-au pus în genunchi înaintea meciurilor în timpul finalei Euro 2020 din iulie. 
  

Germania e încă departe de momentul declanşării războaielor culturale

În Germania încă nu au început războaiele culturale, dar aceasta a creat termenul în timpul cancelarului Otto von Bismark când încerca să subjuge catolicii, etnicii francezi, danezi şi poloni din Germania.

După îndelungatul mandat al cancelarului Angela Merkel, The Times scrie că  Uniunea ei Creştin Democrată (CDU) de centru-dreapta şi vechii lor rivali, social-democraţii de stânga (SPD), s-au apropiat atât de mult încât sunt aproape imposibil de distins uneori.  

Partidul Alternativa pentru Germania, condus de Tino Chrupalla şi Jörg Meuthen încă nu reprezintă un pericol acum că s-a realizat transferul de putere de la CDU la SPD. Rămâne la latitudinea noului cancelar social-democrat Olaf Scholz dacă conflictele culturale şi reacţionismul naţionalist ar putea fi prevenit.  

Olaf Scholz a promis că va spori drepturile pentru imigranţi şi va facilita procesul pentru dobândirea cetăţeniei pentru oricare imigrant. 

În epoca post-Merkel, CDU ar putea să se radicalizeze dacă ultra-conservatorul Friedrich Merz va deveni noul lider al partidului. În felul acesta, CDU, cândva un partid orientat spre liberalism, progresism şi diversitate, ar putea să declanşeze război anti-woke în aceeaşi manieră cum o face partidul francez En Marche! sau Partidul Conservator britanic. Evident că o va face tot din motive de strategie electorală pentru ca partidul Alternativa pentru Germania sau oricare partid extremist să nu ajungă la guvernare şi poate tot din interesul de a proteja minorităţile şi categoriile vulnerabile. 

 

Europa de Est, dominată de conservatorism şi naţionalism, şi totuşi…..

Polonia lui Jarosław Kaczyński (considerat liderul conservator de facto al ţării) şi Ungaria premierului Viktor Orbán au combătut curentul “woke” cu agresivitate şi chiar au ajuns la conflict deschis cu Bruxelles în chestiuni privind problema refugiaţilor şi homosexualităţii.  Cele două ţări acuză Europa de Vest  pentru curentul „woke” şi că foloseşte fondurile UE pentru a impune o agendă liberală guvernelor conservatoare din punct de vedere social. Acestea acuză Bruxelles pentru că va declanşa o nouă schismă în cadrul blocului european după cum scrie publicaţia The Times. Polonia a interzis avortul şi a modificat legile justiţiei. Premierul Ungariei s-a opus primirii refugiaţilor şi a condus campanii împotriva fundaţiilor miliardarului filantrop progresist, George Soros. 

Italia, una dintre cele mai conservatoare state din bazinul mediteranean european, are populaţie majoritar catolică, dar este deschisă primirii refugiaţilor din lumea islamică. Lega Nord condusă de Matteo Salvini pare să scadă în sondajele pentru alegerile din 2023, în timp ce Papa Francisc I promovează progresismul şi diversitatea. 

În România recent cuprină de haosul politic şi de conflictul dintre partidele liberale (Partidul Naţional Liberal şi Uniunea Salvaţi România) din perioada pandemiei, partidele cu agendă conservatoare şi naţionalistă, Partidul Social Democrat şi Alianţia pentru Unirea Românilor, au crescut în sondaje.   

Singurul partid din România care se preocupa de acceptarea homosexualităţii în societate, USR, a fost la guvernare pentru scurt timp (din decembrie 2020 până în septembrie 2021) a ieşit din coaliţia de guvernare după demisia miniştrilor din cauza conflictelor cu premierul PNL de atunci, Florin Cîţu, aflat la rândul său într-o confruntare cu Ludovic Orban pentru conducerea PNL. Fragmentarea liberalismului românesc a dus la crearea coaliţiei dintre PSD (un partid social-democrat conservator) şi PNL (partid liberal-conservator), respectiv cu  Uniunea Democrată a Maghiarilor.

Violenţa domestică în familie, integrarea rromilor şi cuplurilor homosexuale în societate rămân probleme nerezolvate la 31 ani de la prăbuşirea comunismului într-o ţară a cărei populaţie este 85-89% creştin-ortodox şi conservatoare. 

Un alt element considerat “woke” care este combătut de partidele naţionaliste şi conservatoare este vaccinarea anti-COVID. AUR condus de George Simion şi Claudiu Târziu s-a opus vaccinării şi restricţiilor pandemice, militând pentru iredentismul românesc şi pentru tradiţionalism. Majoritatea partidelor conservatoare sau semi-conservatoare aflate la guvernare în statele est-europene au susţinut vaccinarea şi implementarea certificatului verde.  Şi PSD şi PNL susţin feminismul şi se declară pro-vaccinare. 

Chiar dacă din punct de vedere politic statele din Estul Europei sunt sortite iliberalismului, companiile private, universităţile şi organizaţiile non-guvernamentale continuă să combată discriminarea şi să susţină diversitatea şi principile liberalismului modern şi progresismului. 

Noua generaţie din statele est-europene pare mai dispusă să voteze cu partide cu agende progresiste şi liberale. 

Conflictele politice, iliberalismul şi euroscepticismul  ar putea primejdui fundaţiile Uniunii Europene, dar mai ales pacea europeană care rezistă de aproape 80 ani. 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa [email protected]

http://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2022/01/fara-titlu-1.pnghttp://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2022/01/fara-titlu-1-300x300.pngrootstireaUncategorised
Woke şi anti-woke  În 2020, occidentul a asistat la un val de proteste anti-rasism care a luat amploare în toată Europa după fenomenul Black Lives Matter din Statele Unite ale Americii.  ...