Prezentăm principalele declaraţii ale generalului Silviu Predoiu, sâmbătă seara, la „INSECURITATE”, alături de Bogdan Nicolae, la Aleph News:

Suna toată lumea, inclusiv partenerul american, care era la fel de nedumerit ca toţi ceilalţi

Silviu Predoiu: „M-a prins în birou. La timpul respectiv eram şeful unităţii de protecţie contra teroristă din Serviciul de Informaţii Externe. Mai întâi m-a anunţat un subordonat: uitaţi-vă pe CNN, se întâmplă ceva. Nimeni nu ştia exact ce se întâmplă. M-am uitat la fel de nedumerit ca probabil jumătate din glob, am apucat să văd în direct cel de-al doilea avion, care a intrat în turn şi apoi a început nebunia: telefoanele. Toate lumea suna. Unde? La Direcţia contra teroristă din SIE, pentru că evenimentul se petrecuse în Statele Unite.” 

Silviu Predoiu: „Suna toată lumea, inclusiv partenerul american a sunat, care era la fel de nedumerit ca toţi ceilalţi. Chiar îmi aduc aminte, am fost întrebat de omologul meu de la Bucureşti: Ştiţi ce s-a întâmplat? Ne puteţi ajuta cu ceva? Nu înţeleg nimic, nu pot să iau legătura cu centrala. Deci situaţia era…Termenul corect este de confuzie, de perplexitate, de aşteptare în gol. Nu ştiai ce aştepţi. A durat un timp, apoi s-a constituit o celulă de criză la nivelul SIE şi am intrat într-o rutină: solicitare de informaţii, au început să apară informaţii, în câteva zile am început să înţelegem ce s-a întâmplat.”

Statele Unite aveau nevoie să dea un răspuns în oglindă

Silviu Predoiu: „Se putea merge pe o operaţiune a serviciilor de informaţii. Din păcate nu se putea filma şi prezenta pe televizor o operaţiune a serviciilor de informaţii. Statele Unite aveau nevoie mai mult atunci de un mesaj public de putere. Toată lumea văzuse la televizor prăbuşirea turnurilor gemene. Toată lumea văzuse lovitura pe care au primit-o Statele Unite. Aveau nevoie să dea un răspuns în oglindă. Ori, un răspuns în oglindă nu se putea da cu serviciile de informaţii, în mod clandestin, ascuns. Nu se putea da decât în această formulă cu intervenţia explicită a armatei.”  

România avea nevoie să-şi dovedească nivelul de angajament

Silviu Predoiu: „România avea nevoie să-şi dovedească nivelul de angajament. Să-şi onoreze angajamentele de până atunci. Îşi dorea foarte mult să ajungă în Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, avusesem deja un eşec în 96, era greu de gestionat pentru opinia publică. Evident, că motivaţia a fost în primul rând politică.”    

Intervenţia armatei nu este o soluţie în asemenea cazuri

Silviu Predoiu: „Terorismul este definit ca o ameninţare asimetrică. Sunt o grămadă de definiţii ale terorismului, dar toată lumea este de acord să-l accepte ca o ameninţare asimetrică, căreia nu i se poate răspunde cu mijloace pe măsură. Intervenţia armatei – am spus întotdeauna – nu este o soluţie în asemenea cazuri şi mă raportez la cifre făcute publice de americani. Intervenţia în Afganistan a armatei, în lupta împotriva terorismului, s-a soldat cu 300.000 de pierderi din rândul afganilor. 50.000 au fost militari ai armatei afgane reconstruită şi reinstruită, 50.000 de insurgenţi – talibani, Al Qaeda şi aşa mai departe – şi 200.000 de civili. Armata nu poate acţiona altfel într-un câmp împotriva terorismului.”  

Nu armata a fost înfrântă. A fost o înfrângere politică în Afganistan

Silviu Predoiu: „Nu armata a fost înfrântă. Eu cred că a fost o înfrângere politică în Afganistan. A plecat de la modul cum a fost planificată şi pregătită. Armata nu putea să câştige. Părerea mea este că oricum nu exista o ieşire bună din Afganistan. Se vorbeşte dacă s-a greşit, cu retragerea… Nu exista o soluţie bună la ce s-a întâmplat. ”  

Pentru România, intervenţia a constituit o oportunitate pentru pregătire, pentru creşterea nivelului de interoperabilitate a forţelor militare

Silviu Predoiu: „Este foarte greu de cuantificat. În final, unul din scopuri a fost şi testarea echipamentelor militare şi pentru România intervenţia a constituit o oportunitate pentru pregătire, pentru creşterea nivelului de interoperabilitate a forţelor militare şi aşa mai departe.”  

Niciun obiectiv nu a fost finalizat

Silviu Predoiu: „Problema a început de la obiective. Statele Unite au avut o serie de obiective anunţate public încă de la momentul intervenţiei din 7 octombrie, cred, 2001. Primul obiectiv a fost anularea Al Qaeda şi pedepsirea lui Osama bin Laden. Al doilea obiectiv a fost anularea capacităţii militare a mişcării talibane de a mai reprezenta vreodată o ameninţare pentru Afganistan, dar şi pentru comunitatea internaţională. Al treilea obiectiv a fost eliminarea posibilităţii ca teritoriul Afganistanului să mai fie folosit vreodată ca refugiu, bază de operaţiuni pentru mişcările teroriste. Al patrulea a fost construcţia forţelor de securitate şi a armatei afgane. Şi al cincilea a fost instalarea unui guvern democratic ales, funcţional, care să lucreze după principii democratice. Acestea au fost obiectivele anunţate pe rând de americani. Niciun obiectiv nu a fost finalizat. Mişcarea Al Qaeda a fost lovită, nucleul a fost lovit sever, dar s-a refugiat parte în Pakistan, în frunte cu Osama care a fost prins după 10 ani de zile, şi în Afganistan au rămas suficiente elemente Al Qaeda. Mişcarea talibană vedem foarte bine că nu a fost dezmembrată. Folosirea Afganistanului ca bază de operaţiuni de alte mişcări iarăşi nu a reuşit: tocmai am aflat că ISIS – K a atacat aeroportul din Kabul şi a produs o grămadă de victime. Forţele militare şi de securitate afgane ne-au arătat cât de bine sunt pregătite, cu tot regretul. Guvernul afgan, în frunte cu preşedintele, ne-a arătat cât de bine era în control şi cât de bine a fost acceptat şi ce priză a avut la populaţie. Cu amărăciune spun, niciunul din obiective nu a fost atins.”  

S-a cunoscut puţin şi s-a înţeles şi mai puţin specificitatea culturală a Afganistanului, elementele care dau puterea afganului

Silviu Predoiu: „Întrebarea ar fi de ce? şi răspunsul meu este pentru că s-a plecat de la premize greşite nu în stabilirea obiectivelor, cât în stabilirea modalităţilor de implementare a obiectivelor. S-a cunoscut puţin şi s-a înţeles şi mai puţin specificitatea culturală a Afganistanului, elementele care dau puterea afganului, aşa cum este el. Vorbim de Afganistan şi de afgani. În realitate sunt o sumedenie de populaţii care reprezintă Afganistanul, pe ansamblu. Se spune de Afganistan că e o ţară de minorităţi pentru că nicio populaţie nu întruneşte o majoritate. Afganistanul este un spaţiu profund tradiţionalist, supus cutumelor tribale încă, ancestrale, supus culturii islamice, un spaţiu caracterizat de o suspiciune uriaşă faţă de străini. Aceste elemente nu au fost luate în calcul. Nici nu pot fi luate în calcul de armată. Ele erau cunoscute şi familiare serviciilor de informaţii care operaseră de-a lungul timpului, britanice, ruseşti, americane.”  

Forţa de intervenţie nu a văzut puterea tribală ca un colaborator, un sprijin, ci a văzut-o ca pe un inamic şi o ameninţare

Silviu Predoiu: „Între 2003 şi 2015 a fost derulat un program de implementare a unui sistem juridic în Afganistan. Acest program a costat un miliard de dolari. La sfârşit, afganii încă nu ştiu ce e cu tribunalele, ce este cu codul civil, ce este cu codul penal şi nici nu-i interesează, pentru că ei în continuare respectă şi optează pentru judecata în stilul sharia, la nivel tribal, judecata bătrânilor, consiliul tribal, etc. Modalităţi de implementare a justiţiei care sunt mult mai rapide şi mult mai eficiente, iar ca soluţii sunt mult mai apropiate de cultura lor. Lucrul acesta a fost evident de când a început programul, dar nu s-a înţeles. Cele 47 de state care au constituit forţa de intervenţie, toate reprezintă state cu sistem politic centralizat. Ele au venit într-un stat, Afganistanul, în care esenţa puterii este descentralizată. Raportul dintre puterea centrală, atât cât exista, şi puterea tribală este foarte delicat. Puterea tribală are o influenţă mult mai mare în plan local decât puterea centrală. Forţa de intervenţie nu a văzut puterea tribală ca un colaborator, un sprijin, ci a văzut-o ca pe un inamic şi o ameninţare. A încercat să o supună.”  

Administraţia Bush a deturnat o mare parte a resurselor alocate Afganistanului către Irak

Silviu Predoiu: „A mai fost o greşeală. Lumea uită. În 2003, Administraţia Bush a deturnat o mare parte a resurselor alocate Afganistanului către Irak. Ei au recunoscut: aveam de făcut o opţiune atunci. Ni s-a părut că Irakul este mult mai important decât Afganistanul la momentul 2003. Începuseră o serie de acţiuni care au fost stopate în Afganistan la momentul respectiv.”  

Atunci când ai plătit cu sânge şi cu vieţi o asemenea intervenţie, este foarte greu să spui ce ai câştigat

Silviu Predoiu: „Atunci când ai plătit cu sânge şi cu vieţi o asemenea intervenţie, este foarte greu să spui ce ai câştigat. Am câştigat nişte experienţe, cu plus şi cu minus. Ele au valoare şi dau sens sacrificiului celor 29 de militari români şi în total 3.000 de militari ai Alianţei, numai dacă nu mai repetăm pe cele negative şi învăţăm să le promovăm pe cele pozitive. Învăţăm şi începem să înţelegem ce înseamnă limitele intervenţiei militare, încercăm să înţelegem ce important este să înţelegi specificul cultural al unui spaţiu, al unei zone, înainte să te arunci cu capul înainte acolo, indiferent dacă vorbeşti de economie, de armataă, de politică sau orice. Acele sacrificii pot să capete un minim sens numai în condiţiile în care învăţăm ceva din ele.”  

Noi mai întâi am făcut paradă la Bucureşti şi după aceea ne-am întrebat cum îi aducem pe civili de acolo

Silviu Predoiu: „Faptul că expresia ce am învăţat l-a reprezentat o paradă militară, făcută în Bucureşti, într-o miercuri, la ora 10.00, în mijlocul săptămânii, în mijlocul sezonului, pe căldura cea mai mare, în cinstea retragerii despre care Biden vorbea: este un `not mission accomplish`, este un eşec al nostru, îmi arată că cel puţin politicienii nu au învăţat. În mod sigur unul. Ei au găsit o ocazie să mai vadă o dată cum bat militarii pas de defilare. E ceva în neregulă. Parada aceea, ţineţi minte, a paralizat Bucureştiul. Nu ştiu câţi bucureşteni au spus: felicitări, foarte bine. Ştiu exact câţi au înjurat şi câţi au claxonat. Pe mine asta mă sperie: că nu reuşim să învăţăm, nici nu stăm să tragem nişte concluzii, declarăm după aceea că suntem îngrijoraţi de situaţia de acolo. Noi mai întâi am făcut paradă la Bucureşti şi după aceea ne-am întrebat cum îi aducem pe civili de acolo. Dar pe colaboratorii afgani cum îi aducem? Lucrurile puteau fi făcute invers şi dacă mai aveam chef şi sentimentul de paradă o făceam la sfârşit.”  

La creşterea statutului nostru la nivel NATO a stat şi contribuţia informativă pe Afganistan

Silviu Predoiu: „Noi am dezvoltat ce puteam să dezvoltăm foarte bine: capacitatea de a genera structuri informative care să ne ofere informaţii din surse umane, iar noi, tradiţional, suntem foarte atenţi la ceea ce spun eu, specificităţile culturale. Deci în mod cert, la creşterea statutului nostru la nivel NATO a stat şi contribuţia informativă pe Afganistan.”  

Structurile de informaţii vor rămâne prezente în Afganistan

Silviu Predoiu: „Structurile de informaţii vor rămâne prezente. Au obligaţia să rămână prezente prin mijloace şi metode specifice, în spaţiile ce sunt potenţiale ameninţări pentru unul sau pentru mai mulţi actori. Nu mă refer strict la serviciile de spionaj. Şi cele ale armatei şi aşa mai departe. Sunt obligate, cu asumarea riscurilor. Ce se va întâmpla mai departe, însă, este rolul politicianului. Politicul trebuie să decidă. Cred că pentru un timp vor sta deoparte de Afganistan pentru că şi-a câştigat o popularitate negativă Afganistanul în percepţia publică şi nimeni nu se va înghesui să vorbească despre programe pentru Afganistan. Nu poţi să îngropi ce s-a întâmplat acolo, o înfrângere. Numai pentru noi a fost o victorie, după cum am văzut, dar ceilalţi sunt de acord că a fost o înfrângere.”  

Avem nevoie de relaţii şi mai bune cu Pakistanul, fără să stricăm relaţiile cu India

Silviu Predoiu: „Este o zonă foarte importantă şi foarte delicată. Avem relaţii foarte bune cu Pakistanul. Avem nevoie de relaţii şi mai bune cu Pakistanul, fără să stricăm relaţiile cu India, spre exemplu. E vorba de un joc de echilibru foarte atent şi pe care diplomaţia română de-a lungul timpului a reuşit să-l facă. În ultima vreme, noi acolo unde nu am mai ştiut ce să facem ne-am retras diplomatic. Nu cred că asta este soluţia.”  

Avem această datorie faţă de militarii răniţi şi militarii căzuţi

Silviu Predoiu: „Aş vrea să aud că intervenţia internaţională a fost un eşec, pentru că nu a fost o premieră. A spus-o Biden, au spus-o englezii, au spus-o francezii. Ar fi normal s-o spunem, nu să rămânem cu parada aceea. Şi mai important mi s-ar părea să spunem: am declanşat un proces de analiză, care să arate dacă România putea să acţioneze altfel în acest context. Avem această datorie faţă de militarii răniţi şi militarii căzuţi. Faţă de cei al căror sânge a rămas acolo. Asta aş fi vrut să aud şi declanşăm un proces de analiză, care nu va dura şapte ani ca programul `România educată`, ci va dura şapte zile, pentru că datele sunt deja concentrate. După care, le vom analiza şi le vom prezenta. Şi vom învăţa ceva şi data viitoare când vom fi solicitaţi vom fi mult mai eficienţi şi vom avea motive de mândrie, de paradă, de decoraţii şi aşa mai departe.”

 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa [email protected]

http://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2021/09/predoiu-4.jpghttp://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2021/09/predoiu-4-300x300.jpgrootstireaUncategorised
Prezentăm principalele declaraţii ale generalului Silviu Predoiu, sâmbătă seara, la „INSECURITATE”, alături de Bogdan Nicolae, la Aleph News: Suna toată lumea, inclusiv partenerul american, care era la fel de nedumerit ca toţi ceilalţi ...