„După ce am văzut cu ochii mei manifestaţia-maraton din Piaţa Universităţii şi am auzit discursurile din balconul Universităţii, reacţiile mulţimii, cântecele, spiritul parodic, umorul, rugăciunile comunionale, ceva s-a trezit definitiv în mine.”

Ruxandra Cesereanu este poetă, prozatoare, eseistă. profesor la Catedra de literatură comparată a Facultăţii de Litere din Cluj, face parte din stafful Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului, de la Cluj, în cadrul căruia susţine ateliere de scriere creativă în poezie, proză şi scenariu de film. Mai este redactor-şef la revista de cultură Steaua. Şi peste toate este un om foarte implicat în viaţa societăţii. O dovedeşte, dacă mai era nevoie acest jurnal din ulrimii trei ani, de când au început mişcările de protest din România. Ruxandra Cesereanu s-a implicat activ în protestele din Cluj, fiind adesea printre oamenii care au ieşit în stradă. În aceeaşi perioadă scria şi ”Scrisoarea către un prieten şi înapoi către ţară” (semnalată/prezentată la această rubrică în urmă cu mai multe luni) în care „am încercat să exorcizez viciile de ţară, defectele României, să mă eliberez pe mine şi pe alţii de ceea ce am numit depresia de ţară.”

Jurnalul de faţă „conturează caruselul de emoţii şi reacţii prin care a trecut autoarea în timpul protestelor, asemenea celor cu care a împărtăşit dorinţa de trezire civică a României şi de apărare a unor principii fundamentale pentru democraţie.”(editorii)

”În decembrie 1989 s a strigat <>. În Piaţa Universităţii 1990, în cadrul mitingului maraton condus de studenţi, s a strigat <> (era vorba despre cei care au pierit în decembrie 1989 şi despre legătura ombilicală, moral, între protestatarii din 1990 şi cei care muriseră în timpul revoluţiei). În februarie 2017, strada nu mai e romantică şi patetică, e ironică, parodică, eventual cinică, dar păstrându şi totuşi jucăuşenia. Patetismele asumate în mod frenetic şi hiperbolic (firesc, de altfel) în decembrie 1989 şi 1990 au dispărut pe bună dreptate. Vorbele s au simplificat, luciditatea de acum este calmă. Drept care <> şi <> au devenit parole pentru şi între protestatarii din februarie 2017. Personal, am mai spus o, am legat acest <> şi de rezistenţa anti comunistă din Munţii României, simbolic, desigur. Sunt legată de oraşul meu, de ţara mea şi de toţi cei care au fost în stradă (pe frig, zăpadă, ploaie) într un chip afectiv indefinibil şi care, de altfel, nici nu trebuie explicat.

<> e un verb multinuanţat şi investit etic deja.”

Într-un mesaj către cititor, Ruxandra Cesereanu îşi explică atitudinea şi „meteahna de comentator”:

„După ce am văzut cu ochii mei manifestaţia-maraton din Piaţa Universităţii şi am auzit discursurile din balconul Universităţii, reacţiile mulţimii, cântecele, spiritul parodic, umorul, rugăciunile comunionale, ceva s-a trezit definitiv în mine. Acelui ceva eu îi spun conştiinţă morală. Era o energie nouă, de observator lucid şi combativ, implicat în ceea ce se întîmplă în ţara sa. Acel ceva m-a făcut să mă preschimb într-un actant civic din 1990 încoace, chiar dacă mi-au rămas tabieturile de spectator. În latura mea socio-politică sînt mai degrabă un raisonneur şi, în mod cert, o analistă a mentalităţilor. Piaţa Universităţii 1990 m-a făcut să fiu aşa ceva, m-a marcat definitiv şi definitoriu, de aici mi se trage meteahna de comentator, acesta a fost începutul.”

Ruxandra Cesereanu – De la Golania la #Rezist. Jurnal civic 2017-2019. Editura Polirom. 227 pag.

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa [email protected]

http://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2019/06/pixel-1.pnghttp://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2019/06/pixel-1.pngrootstireaUncategorised
„După ce am văzut cu ochii mei manifestaţia-maraton din Piaţa Universităţii şi am auzit discursurile din balconul Universităţii, reacţiile mulţimii, cântecele, spiritul parodic, umorul, rugăciunile comunionale, ceva s-a trezit definitiv în mine.” ...