Pentru omul Tudor Gheorghe, mai mereu plecat prin turnee, perioada pandemiei a fost un neaşteptat moment de respiro, ba chiar o binecuvântare, după cum el însuşi mărturiseşte.

Pe de altă parte, artistul Tudor Gheorghe – obişnuit cu scena şi cu aplauzele publicului – este conştient de faptul că, în situaţia actuală, îi va fi foarte greu să-şi susţină concertele. De aceea, mărturiseşte franc: ,,Spectacolele  mele nu sunt sponsorizate, pe mine mă ţine publicul care mă cinsteşte cu prezenţa!”

Marele artist vorbeşte şi despre bucuria de a fi prieten cu Ştefan Iodache, Adrian Păunescu, Amza Pellea sau Nichita Stănescu, despre momentele trăite cu fiecare în parte, dar şi despre despărţirea definitivă de fiecare dintre ei.

Moartea reputatului actor Amza Pellea l-a prins pe Tudor Gheorghe într-un turneu în America. De dor pentru Amza a scris cântecul ,,Nea Mărine, Nea Mărine”, pe care îl ascultăm şi în această ediţie de colecţie a emisiunii ,,Marius Tucă Show.”

A asculta poveştile lui Tudor Gheorghe – pe care le spune cu mult umor, patimă şi, deopotrivă, cu multă nostalgie – este un adevărat deliciu. A-i asculta muzica este, întotdeauna, o adevărată încântare.

Tudor Gheorghe, 60 de ani dedicaţi scenei!

M.Tucă: Ne întâlnirăm, ca să zic aşa, cu câteva zile înainte de a fi ziua lui Tudor Gheorghe (n.r. – 1 august 1945) şi de a împlini o vârstă absolut excepţională: 75 de ani, dintre care aproape 60 pe scenă! Puţin mai ai şi se fac. Ai început pe la 17, 18 ani…

T. Gheorghe: Da, când am intrat în Institut, aveam 17 ani.

M.Tucă: Păi vezi, mai ai nevoie de 2 ani şi faci 60…

T. Gheorghe: Să ştii că am făcut 50 de ani şi nu a băgat nimeni de seamă. Şi, de obicei, zice se fac spectacole mari cu ocazia împlinirii a 50 de ani.

M.Tucă: Uite că nu s-a făcut nimic!

T. Gheorghe: Păi nici n-am vrut, nu m-a interesat!”

T. Gheorghe: ,,Nu am nicio imprimare făcută în Radio România! Nu am fost invitat niciodată!”

M.Tucă: Dragul meu, am ascultat  albumul ,,Îndrăgostiţi fără noroc”. Acum a apărut. Sunt 23 de cântece şi poeme spuse de Tudor Gheorghe. Muzica este a lui Tudor Gheorghe, orchestrator şi dirijor Marius Cristescu. E o înregistrare integrală din concert 2017.

T. Gheorghe: Marius, absolut toate discurile mele nu sunt în studio. Nimic nu este în studio.

M. Tucă: Când ai fost ultima data în studio să înregistrezi un album?

Tudor Gheorghe: Când eram mai tânăr, acum 40 de ani. Eu nu am imprimat decât la Electrecord. Eu nu am nicio imprimare făcută în Radio România. Eu nu am fost niciodată invitat.

M. Tucă: Te urăsc ăia? Este interzis Tudor Gheorghe?

T. Gheorghe: Cred că nu ştiu de mine (n.r. – râde)”

T. Gheorghe: ,,Pentru mine, statul acasă a fost o binecuvântare!”

M.Tucă: Ce-ai făcut în vremea pandemiei?

T. Gheorghe: “Vezi tu Marius, am mai fost întrebat, mă întreabă lumea: «Domnule, cum suporţi?». Un tip care timp de 230-250 de zile pe an bântuie prin ţară prin turnee pentru mine statul acasă a fost o binecuvântare. Da, domnule, am stat acasă! Am scris, m-am odihnit, am visat, am gătit, m-am relaxat, am făcut sport, nu m-am plictisit nicio secundă. Tot se vaită mulţi că se plictisesc. Cum să te plictiseşti? Citeşte, fă ceva! Oamenii lipsiţi total de fantezie se plictisesc. Eu am atâtea lucruri de făcut!”

T. Gheorghe: „Păunescu era ultimul care mai trăia… Cu el s-a închis. Am rămas singur!”

,,M. Tucă: Apropo de Ştefan Iordache şi de prieteni mari care s-au dus…Sigur că supravieţuim şi supravieţuieşti acestor pierderi. Cum te raportezi la aceste plecări definitive, cum gestionezi, cum ai în minte asta?

T. Gheorghe: Eu având marea şansă să fiu înfiat de această tagmă, de crud, adică la primele spectatole ei şi-au dat seama că aş putea să fiu exponentul stărilor lor poetice. Şi pe mine m-au îndrăgit. Am avut prieteni. Nopţile cu fiecare în parte au fost memorabile. La Nichita, la Sorescu, la Mircea Micu, la Cezar Ivănescu, la Adrian Păunescu…Fiecare are povestea lui. Şi o să scriu probabil despre fiecare.

Atunci când am făcut afirmaţia – m-au înjurat unii, e şi normal – că odată cu Adrian Păunescu pentru mine s-a încheiat poezia română…. Nu aţi înţeles. Era ultimul care mai trăia dintre toţi poeţii mari pe care i-am cunoscut. Murise Vulpescu. Murise Nichita. Murise Vieru. Muriseră toţi. Rămăsese doar Păunescu şi cu el s-a închis. Am rămas singur Marius, adică nu mai am în ce să mă sprijin.

Acuma mi-a rămas opera lor pe care încerc, aşa cum am făcut un spectacol întreg cu poezia lui Păunescu, cum am făcut cu poezia lui Sorescu. Iată, în acest spectacol «Risipitorul de frumuseţi», volumul I, Nichita Stănescu. Cu toate poemele recitate. Şi aici îmi plătesc un fel de datorie faţă de Nichita care mi-a zis într-o dimineaţă: «Bătrâne, ce trist sunt, pentru că pe mine cu ţi-ai găsit timp să mă cânţi»”

„Nea Mărine, Nea Mărine”, cântec de dor pentru Amza Pellea!

,, M.Tucă: Da, apropo de Oltenia, l-ai cunoscut pe Amza Pellea. Cum era ca om?

Tudor Gheorghe: Ca om era fabulos, ca om era extraordinar! Era de o bunătate extraordinară. Minunea lui Dumnezeu, fantastic om! Am fost cu el în piaţă la Craiova. Eu eram la începuturile mele, el venise la Craiova nu ca director, pe urmă a venit ca director. Am plecat amândoi înt-un turneu, imaginează-ţi! «Două ore cu oltenii», aşa se chema spectacolul.

M.Tucă: Cum era publicul? Se rupeau sălile.

T. Gheorghe: Da. Se rupeau sălile. Dar noi am plecat pentru că introdusese atunci autofinanţarea în cultură. Plecam amândoi într-un turneu, şi toate încasările le lua teatrul din Craiova, noi luam 18 lei pe zi, teatrul plătea doar cazarea.

M.Tucă: Plecarea lui a fost dramatică…

T.Gheorghe: Eu am plecat în America, şi acolo am aflat vestea morţii lui…

M. Tucă: Incredibil! Şi nu ai fost la înmormântare?

T.Gheorghe: El şi Nichita, au murit la interval de o saptamână unul după altul.

M.Tucă: Ştiai că e bolnav?

T. Gheorghe: Da. Eu m fost cu el la Ineu, amândoi într-un spectacol, în turul ăsta al nostru. (…) Aveam spectacol a doua zi la Arad. El mi-a zis: «nepoate cred că nu mă simt bine. Nu mai putem face spectacole, le faci singur.» Păi cum, ne omoară lumea!? Am suspendat totul, am plecat cu avionul, direct la Elias. Atunci venise primul scaner la Elias, l-au băgat acolo şi a ieşit doctorul după vreo două ceasuri, avea cu lacrimi în ochi şi mi-a zis: «metastază, se curaţă în cel mult şase luni.»

M. Tucă: Cum a stat atât de mult? Era puternic!

T. Gheorghe: Era puternic şi nici nu se văita. Avea mândria lui.

M. Tucă: Cine a scris versurile la cântecul ,,Nea Mărine, Nea Mărine?”

T. Gheorghe: Eu l-am scris. Este dureros de frumos. L-am scris de dor!”

T. Gheorghe: „Pentru spectacolele mele va fi foarte greu!”

M. Tucă: Ce facem cu reluarea spectacolelor? România este singura ţară care nu a deschis teatrele, cinematografele, sălile de spectacol…

T. Gheorghe: Pentru mine, pentru spectacolele mele va fi foarte greu! Dacă ăştia o ţin tot timpul aşa, să avem mască pe figură, eu mă şi văd cântând cu masca pe figură…

M.Tucă: Nu trebuie să cânţi cu masca pe figură…

T. Gheorghe: Păi mă gândesc la chestie, mie îmi place ca idee. Toată orchestra cu masca…Viorile mai merg, dar fac o gaură în mască să cânte ăla la oboi? (…) Una la mână, doi la mână: spectacolele mele nu sunt sponsorizate, da? Pe mine mă ţine publicul care mă cinsteşte cu prezenţa. Ori dacă tu vii şi îmi faci mie ordine şi imi spui nu mai pot să intre decât 100 de inşi, cum plătesc eu orchestra de lângă mine?”

 

 

 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa [email protected]

http://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2020/07/tudor-gheorghe.jpghttp://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2020/07/tudor-gheorghe-300x300.jpgrootstireaUncategorised
Pentru omul Tudor Gheorghe, mai mereu plecat prin turnee, perioada pandemiei a fost un neaşteptat moment de respiro, ba chiar o binecuvântare, după cum el însuşi mărturiseşte. Pe de altă parte, artistul Tudor Gheorghe...