Referendumul prin care legile justitiei nu mai pot fi modificate prin ordonanţă de urgenţă s-a dovedit a fi o lovitură de bumerang pentru Klaus Iohannis. Având la dispoziţie ”guvernul meu”, preşedintele se vede acum în imposibilitatea de a cuceri ultima redută pe frontul luptei de acaparare a Justiţiei. Proiectul desfiinţării Secţiei Speciale de investigare a magistraţilor are nevoie de votul parlamentarilor, iar alianţa PNL-USR+ întâmpină mari dificultăţi în a strânge majoritatea de conjunctură.

 

Cu puţin efort, printr-un exerciţiu de concentrare putem ignora până la finalul textului percepţia potrivit căreia ”bandiţii din PSD au scos din joben Secţia Specială ca să scape de puşcărie”. Adevărul e că unii dintre social-democraţi au contribuit din plin la respectiva imagine. Doar că Puterea s-a schimbat. Haideţi să presupunem că partidul nostru preferat, oricare ar fi acesta, ajunge la guvernare şi îşi doreşte o justiţie indedendentă. Să vedem în cotinuare dacă existenţa SIIJ ar fi benefică sau dimpotrivă, foarte nocivă. 

 

Povestea este simplă. Pe fondul luptei anticorupţie (vezi ”Noaptea ca hoţii”, protestele #rezist, protocoalele ilegale, defilările cu cătuşe la mâini) mai mulţi magistraţi, în special judecători, s-au plâns de uriaşele presiuni venite din direcţia DNA-SRI. Cei dispuşi la compromisuri au trecut testul, alţii s-au trezit pe cap cu dosare penale făcute pe genunchi, cu informaţii din arhiva SIPA şi de prin celulele infractorilor strânşi cu uşa eliberării condiţionate. Soluţia găsită de fostul ministru Florin Iordache, în colaborare cu asociaţiile profesionale, a condus la înfiinţarea mult-hulitei Secţii Speciale – prescurtat SIIJ. 

 

Imediat opinia publică s-a inflamat. ONG-uri foarte vocale, susţinute de judecători-activişti ca Dănileţ, sub oblăduirea opoziţiei de la acea vreme, au protestat vehement profitând de imaginea unui PSD profund corupt şi de încercarea lui Liviu Dragnea de a-şi salva pielea. De cealaltă parte, magistraţi din siajul PSD au salutat decizia, deopotrivă cu cei supuşi presiunilor DNA-SRI. Lângă aceştia s-au alăturat mulţi din proprie convingere. Între timp PNL a ajuns la guvernare cu promisiunea desfiinţării Secţiei Speciale, de parcă gestul ar fi reprezentat garanţia supremă a ieşirii Justiţiei de sub influenţa politicienilor. 

 

Ultimele fapte vorbesc de la sine. Proiectul de lege supus dezbaterii publice dovedeşte că Iohannis, Predoiu şi liberalii se scaldă într-un imens ocean de ipocrizie. Nici gând ca desfiinţarea SIIJ să le ofere magistraţilor mult invocata independenţă. Din contră. Sub pojghiţa foarte subţire de bune intenţii se ascunde revenirea la practici demult apuse, de inspiraţie totalitară. 

 

În primul rând merită să subliniem încă din start că CSM (în calitate de garant al independenţei Justiţiei) a dat dat un aviz negativ proiectului de lege de desfiinţare a Secţiei Speciale. Un eşec dureros, greu de explicat până şi de cei mai înfocaţi fani ai ministrului Predoiu. Repararea aşa-zisului abuz pus pe seama Comisiei Iordache s-a lovit de votul şi argumentele magistraţilor neînregimentaţi politic. 

 

La pachet cu desfiinţarea SIIJ, Predoiu a propus ca anchetarea magistraţilor să depindă de voinţa procurorului general, iar trimiterea în judecată să aibă avizul CSM. Vorbim aici despre o super-imunitate acordată magistraţilor prin intermediul unui şef numit de preşedintele ţării. Evident că un astfel de control politic ar fi capabil să genereze abuzuri şi şantaje la adresa magistraţilor corupţi, însă iertaţi printr-un gest de clemenţă (deloc dezinteresat) al procurorului general.   

 

Şi mai grav este că simplii cetăţeni care se consideră victime ale Justiţiei din pricina abuzurilor unor magistraţi vor fi lipsiţi de orice cale de atac împotriva refuzului Procurorului General de anchetare a colegilor din subordine. 

 

Iniţiativa ministrului Predoiu de a-i controla pe procurori şi judecători ne-ar întoarce cu 20 de ani în urmă, pe vremea PNA-ului condus de Ioan Amarie. În perioada 2002-2004 magistraţii trimişi în judecată pentru fapte de corupţie erau la fel de mulţi ca politicienii scoşi în cătuşe de la Palatul Victoria. Doar cei mai nătărăi, surprinşi în flagrant, ajungeau în faţa instanţei (şi ulterior, drept pedeapsă, deveneau avocaţi). Exista o înţelegere mutuală, reciproc avantajoasă: noi, aleşii poporului, vă lăsăm în pace cu potlogăriile voastre din Justiţie, iar voi ne acordaţi imunitate. Scurt pe doi! 

În linii mari, asta ar dori şi actualii guvernanţi. ”În loc să perfecţioneze cadrul legislativ actual, care oferă garanţii de independenţă judecătorilor şi procurorilor, ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a propus anularea acestor garanţii, punând în loc prevederi abuzive, vulnerabile constituţional şi care instaurează un control politic asupra justiţiei”, afirmă cu argumente judecătoarea Dana Gîrbovan, preşedintele UNJR.   

 

De cealaltă parte, alţi magistraţi pe aceeaşi linie cu judecătorul Cristi Dănileţ invocă în sprijinul desfiinţării Secţiei Speciale anumite critici din partea Comisiei Europene şi a unor organisme ca GRECO sau Comisia de la Veneţia. ”Vremea şmecheriilor introduse pe furiş în comisia specială de Iordache şi susţinătorii săi trebuie să apună” pretinde răspicat Ana Birchall, fost ministru în cabinetul Dăncilă. Practic criticii Secţiei Speciale afirmă că o astfel de structură nu există nicăieri în lume, iar procurorii din cadrul SIIJ ar beneficia de imunitate de jurisdicţie. 

 

Aiurea, praf în ochi! Mulţi aud, puţini pricep – pe asta se bazează conducerea Ministerului de Justiţie. În realitate, soluţiile de clasare ce ar viza procurorii din cadrul Secţiei Speciale pot fi contestate în cadrul instanţelor de judecată, astfel încât imunitatea în sensul invocat de Predoiu practic nu există. 

 

La fel cum nu există altceva decât infinită demagogie atunci când pretindem că dorim o Justiţie independentă politic odată cu desfiinţarea SIIJ. Şefii parchetelor unde se vor întoarce dosarele cu magistraţi (dacă Secţia Specială va fi desfiinţată) sunt numiţi politic de Klaus Iohannis la propunerea lui Predoiu. Şi atunci, despre ce fel de independenţă vorbim?! 

 

Pe de altă parte, procurorii Secţiei Speciale trec printr-un concurs de selecţie organizat de Consiliul Superior al Magistraturii. Dovadă încercările repetate (şi inutile!) ale Adinei Florea de a accede în funcţia de procuror-şef al SIIJ.

 

Revenirea la vechile practici cu presiuni asupra judecătorilor transpare clar din proiectul de lege supus dezbaterii publice de ministrul Predoiu. Inclusiv judecătorul Dănileţ, în calitate de fan al desfiinţării Secţiei Speciale, a remarcat (ce-i drept, cu jumătate de gură) încercarea liberalilor de a controla ce-a mai rămas de controlat din Justiţie. Iniţiativa lui Predoiu luată în ansamblu readuce în discuţie practici ale cuplului DNA-SRI din perioada 2013-2017, cu judecători anchetaţi abuziv şi torturaţi psihic pe motiv de ”necolaborare cu organele statului”. În fostul CSM, spre exemplu, aproape toţi membrii aveau dosare la DNA.  

 

Trecând peste lupta politică evidentă, ceea ce rezultă fără dubiu din efortul ministrului Predoiu de desfiinţare a Secţiei Speciale este dorinţa de a călări Justiţia ca-n Vestul Sălbatec, sub pretextul asigurării independenţei magistraţilor. 

 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa [email protected]

http://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2020/06/catalin-predoiu-klaus-iohannis-octav-ganea.jpghttp://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2020/06/catalin-predoiu-klaus-iohannis-octav-ganea-300x300.jpgrootstireaUncategorised
Referendumul prin care legile justitiei nu mai pot fi modificate prin ordonanţă de urgenţă s-a dovedit a fi o lovitură de bumerang pentru Klaus Iohannis. Având la dispoziţie ”guvernul meu”, preşedintele se vede acum în imposibilitatea...