<!–

–>

ULTIMA EDIȚIE – Interviu eveniment cu Bradley Birkenfeld

EMBED VIDEO
LINK CU VIDEO

<!–

–>

Embed:

Link:

<!–

SLIDESHOW FOTOGRAFII

–>

Cu rădăcini în România și revenit aici pentru a-și lua cetățenia, Birkenfeld a explicat cum funcționează mecanisme financiare obscure, la limita legalității, la scară mondială, și care a fost costul – plătit sau restituit într-un final –  pentru dezvăluirea adevărului.

– Bună ziua! Încântat de cunoştinţă, mulţumesc foarte mult că v-aţi întâlnit cu noi astăzi. Bradley Birkenfeld este numele dumneavoastră şi am înţeles faptul că aţi venit în România pentru câteva zile, motivul pentru care aţi venit îl vom discuta mai târziu. Însă acum aş dori să ştiu cum vă simţiţi ca un inculpat, ca o persoană condamnată, care a fost supus unor investigaţii de către FBI şi alte agenţii similare de pe glob (…). Datorită informaţiilor prezentate de dvs., s-a ajuns la spargerea secretului bancar, în special la UBS, cea mai mare bancă din lume. Cum vă simţiţi în această privinţă?

– Mă simt destul de mândru şi este important pentru telespectatorii dvs. să ştie că o persoană cu moştenire românească, bunicul meu a fost român şi a emigrat în America, arată faptul că românii, oriunde ar fi, schimbă lumea şi asta e important.

– Vă simţiţi român acum?

– Vin de mulţi ani în România. Mă bucur de această ţară, de oameni, de atmosferă, de mâncare. Mă simt român şi aplic pentru cetăţenia română pe linie genealogică din partea bunicului meu.

– Văd că aveţi un paşaport.

Da, am aici un paşaport al străbunicii mele, din 1920, cu care a călătorit în America. A trecut prin insula Ellis cu ajutorul acestui paşaport.

– Şi de ce v-aţi decis să faceţi asta acum, la vârsta aceasta, ca să dobândiţi cetăţenia?

– Păi nu ştiam că pot să o fac înainte. Când în sfâşit am dat de paşaportul ei într-o cutie veche, am zis că ar fi un lucru foarte drăguţ să mă întorc în România. Şi cartea pe care am scris-o în română am dedicat-o bunicului meu. În prefaţa cărţii puteţi să citiţi prin ce a trecut bunicul meu, care era un om foarte sărac. El a părăsit această ţară la vârsta de 14 ani, ca să ajungă în America.

– Spuneţi-mi despre povestea dumneavoastră. Vorbiţi în această carte despre cum aţi fost “Bancherul Diavolului”. De ce consideraţi bancherul lui Lucifer, aşa cum apare în titlul carţii?

– Eu cred că banca este diavolul, iar eu sunt bancherul care a lucrat pentru diavol. E o chestiune de percepţie vis-a-vis de titlu. Însă ce contează pentru telespectatorii dumneavoastră este să înţeleagă importanţa avertizorilor din interior, peste tot în lume, care să expună frauda şi corupţia. Ştim că şi în România, ca şi în SUA, este corupție. Şi ne-am săturat să vedem asta. Cel mai bun lucru pentru a face ceva este să adoptăm legi care să ne asigure că informatorii sunt protejaţi şi pot face dezvăluiri fără teama că vor fi pedepsiţi sau hărţuiţi. Este foarte important, altfel nu vom putea lupta cu corupţia. Din acest motiv locuiesc în Europa acum, pentru că cred că este important să vorbesc cu decidenţii politici, cu autorităţile de aplicare a legii, cu cine vrea să asculte pentru a schimba legile pentru oameni şi pentru următoarele generaţii.

– E un gest frumos, însă înainte eraţi o persoană care manipula şi gestiona foarte mulţi bani, miliarde de dolari, pentru oameni foarte bogaţi. Cum vă simţiţi acum, când în urmă cu 10 ani eraţi un bancher internaţional, şi dintr-odată aţi decis că trebuie să ieşiţi în faţă şi să discutaţi public şi să spuneţi: Hei, uitaţi, ce se întâmplă e foarte greşit. Dar aţi făcut parte din acel sistem…

– E corect. Da, e o întrebare foarte bună. Şi ideea este că ce am făcut noi în Elveţia era legal, foarte legal. Şi anume să ascundem bani în conturi secrete în Elveţia. Şi se întâmpla de decenii. Nu a fost ideea mea! Se întâmpla cu mult înainte ca eu să mă nasc. Însă când am observat că ei ne spuneau că este ilegal ce facem, dar nu o făceau decât faţă în faţă, pentru că, de fapt ascundeau adevărul în sistemul informatic, asta am considerat că era greşit.

– Păi cum era ilegal dacă spuneţi că în Elveţia era legal?

– Este legal în Elveţia, dar problema era când bancherii plecau în Elveţia în alte ţări precum Germania, Statele Unite, Marea Britanie sau Canada. Noi nu eram licenţiaţi, nu aveam dreptul să mergem acolo şi să vindem clienţilor afaceri offshore. Asta a fost ilegal şi aici am cerut băncii o opinie pe care a refuzat să mi-o dea. Atunci mi-am dat demisia de la bancă, nu am fost concediat. Şi când am demisionat, am încercat să corectez ceea ce era greşit. Şi aici a fost problema. Legal în Elveţia, ilegal când nu mai eşti în Elveţia. Asta a fost problema.

– Am înţeles că v-aţi dus la oficialităţile americane, la Biroul Federal de Investigaţii şi le-aţi spus ce aţi făcut în Elveţia. Este corect?

– Nu la FBI, ci la Departamentul de Justiţie care include şI FBI, la SEC (Comisia de supraveghere a Bursei), IRS (Fiscul american), şi în Senatul american. M-am dus la multe agenţii americane ca să le spun această poveste, pentru că este una atât de puternică. 20.000 de clienţi cu 20 de miliarde de dolari în bunuri, ascunse, şi asta doar la o bancă dintr-o singură ţară! Aşa că vă imaginaţi cât de puternică a fost această afirmaţie… Însă întrebarea care se pune este de ce Guvernul american nu a scos la iveală aceste lucruri? De ce a trebuit să vină un informator care să aibă curajul să facă ceea ce trebuie? Acesta a fost tipul de mesaj transmis – Guvernul SUA a muşamalizat aceste lucruri. Aici este problema! Ei au muşamalizat întreaga investigaţie. Nu i-a pus sub acuzare pe cei care ar fi trebuit acuzați. Niciunul dintre şefii mei nu a fost acuzat sau trimis in judecată, în schimb l-au pus sub acuzare pe informator, cel care le-a adus în atenţie această problemă – cea mai mare fraudă din lume.

– Cu excepţia dumneavoastră, nimeni, nicăieri în lume nu a fost pus sub acuzare pentru spălare de bani şi evaziune fiscală?

– Nimeni!

– De ce ?

– Trebuie să-i întrebaţi pe cei care fac parte din autorităţile de aplicare a legii. Ei n-au vrut ca această poveste să fie cunoscută public pentru că făceau parte din ea. CIA, NSA, administraţia Obama, clienţi bogaţi care finanţau campaniile lor electorale. E totul în cartea mea! Când lumea va citi cartea mea şi site-ul meu, o să vadă toate dovezile documentate. Dovezi, nu teorii sau speculaţii. De aceea este atât de puternică această poveste. Nimeni nu a vrut să o publice în America din cauza lui Hillary Clinton şi Barack Obama, care erau şi ei nişte fraudatori. Ei făceau parte din schema infraţională.

– Nu ştiu ce să spun despre asta. Poate dumneavoastră ştiţi mai bine. Nu avem datele sau vreo dovada, este doar opinia dumneavoastră!

– Nu, nu! Citiţi cartea şi veţi vedea.

– Este o opinie, până când legea va spune că este adevărat!

– Nu uitaţi, nu toate infracţiunile sunt pedepsite, aşa cum ştim! Faptul că n-au fost descoperite n-au fost şi pedepsiţi autorii nu înseamnă că nu s-au pretrecut! Tot ce vreau este ca oamenii din România să-mi citească cartea şi să se uite pe site-ul meu, unde vor găsi documente interne care dovedesc că ceea ce am spus eu este bazat pe fapte. Atunci vor putea să recompună puzzle-ul şi vor vedea că totul a fost operaţiune majoră de muşamalizare, realizată de una dintre cele mai mari ţări din lume.

– Pentru noi este deranjant şi foarte greu să înţelegem de ce toţi ceilalţi bancheri sunt liberi, iar dumneavoastră aţi fost singurul care a fost condamnat şi aţi primit o pedeapsă de 3 ani de închisoare.

– Da, este corect. Ce trebuie să se înţeleagă este că sistemul judiciar american este corupt, nu ţine de echitate şi dreptate, ţine de poziţionare politică şi impostură. Şi sunt anumite persoane care ajung sa fie condamnaţi pentru ca au cauzat probleme. Eu am provocat cea mai mare problemă. Am expus CIA, administraţia Obama, miliardarii şi directorii executivi care aveau banii ascunşi  în offshore-uri. Vedete de la Hollywood, oameni ca Kevin Costner, Sylvester Stallone. De ce nu au fost acuzaţi? Avem conturile acestor persoane. Estee Lauder avea conturi la UBS, în Elveţia.

– Poate că au plătit pentru asta o amendă!

– Problema este că nu au ieşit în faţă. Eu am fost cel care a facut asta şi a pus la dispoziţie aceste informaţii. Aşa că, dacă eu am fost pedepsit, ei de ce nu au fost? De ce trebuie să aibă un tratament preferenţial comparativ cu mine? Pentru că ei au făcut asta de foarte mult timp. Recunosc, eu am deschis conturi pentru anumiţi clienţi, însă aceşti oameni ascundeau banii de fisc de decenii. Deci ideea de baza este: de ce aceste persoane nu au fost puse sub acuzare? Pentru că am descoperi de fapt că întregul sistem din America este corupt! De la politicieni, la actori, la celebrităţi din lumea sportului.

– Aţi avut doar cetăţeni americani cu astfel de conturi la UBS sau în alte bănci?

– Acesta a fost doar serviciul pentru americani din UBS. Dar aveam servicii separate pentru clienţi din Grecia, România, Germania, Italia, Brazilia, Japonia.

– Noi nu am auzit până acum despre românii care au conturi acolo. Există astfel de informaţii?

– Nu la biroul nostru din UBS. Evident că sunt români care au bani în companii offshore prin Elveţia, dar noi nu am acoperit această parte a pieţei. Noi ne ocupam de America de Nord, Canada şi SUA. Dar aveam un birou care se ocupa de Europa de Est, care includea şi România. Ştiam că există, pentru că discutam cu o parte din colegii mei. Însă nu gestionam personal acele sume de bani.

– Deci acum este probabil să se întâmple acelaşi lucru ca acum 10 ani într-o bancă Interna?ional? Adică să faci evaziune fiscală, să speli bani?

– În anumite privinţe se mai poate, pentru că guvernele, precum cel român, trebuie să facă presiuni asupra Elveţiei şi să ceară să le fie returnaţi banii. Acum există ceea ce se numeşte “schimbul automat de informaţii”, ceea ce înseamnă că, dacă Guvernul român solicită numele clienţilor români, băncile trebuie să se conformeze. Dacă a fost, s-a semnat Tratatul! Asta e foarte important. Sunt peste 100 de ţări care l-au semnat şi trebuie să ofere aceste informaţii. Şi atunci clienţii vor recunoaşte în schimbul unei amnistii, cum ar putea fi cazul în România. Vor plăti o penalitate, dar vor aduce şi banii înapoi în România. Acesta este lucrul corect, adecvat de făcut şi de care are nevoie România.

– Ce aţi facut acum un deceniu, când aţi devenit cel mai mare informator din istorie, a creat un precedent pentru ce a urmat – Panama Papers şi toate acele dezvăluiri cu afacerile offshore din anii trecuţi?

– Lux Leaks s-a petrecut în Luxemburg cu Antoine Deltour, pe care îl cunosc foarte bine, mai este Herve Falciani de la HSBC, am mai avut Panama Papers, prin care au fost expuşi public cei care aveau companii offshore. Acum, nu totul era ilegal! Ceea ce am dezvăluit eu se referă la evaziunea fiscală prin conturile unei bănci, la Geneva şi Zurich , în Elveţia. Am avut 20 de mii de conturi cu 20 de miliarde de dolari în bunuri şi valori! Imaginați-vă că unii dintre ei nu numai că făceau fraudă fiscală, dar poate că finanţau şi alte fapte ilegale! Pentru că dacă n-avem transparenţă şi responsabilizare, cum vei ști ce fac? Fac trafic de droguri, de arme, de fiinţe umane, prostituţie, primesc informaţii din interior, mită, şantaj? Nu ştim. Problema de ani de zile în Elveţia este că erau acceptaţi  bani de la dictatori, de la toate aceste grupuri nefaste care încă încălcau legea.

– Şi acum nu mai fac asta?

– Acum, da, s-au oprit, pentru că oameni ca mine i-au expus public pe ei şi acţiunile ilegale pe care le desfăşurau.

– Aş vrea să-mi mai explicaţi de ce aţi primit această sumă enormă, mai bine de 100 de milioane de dolari pentru ceea ce aţi făcut din partea Guvernului american.

– Ce trebuie să întelegeţi este ceea ce se numeşte Legea informatorului, care este din vremea primului nostru preşedinte Abraham Lincoln, din anii 1860. Au adoptat acea lege care prevede că, dacă Guvernul este înşelat şi o persoană predă înainte să se afle informaţii care pot duce la recuperarea sumelor provenite din frauda, poate primi un procent din acei bani. Şi are sens, pentru că altfel nu s-ar mai descoperi multe infracţiuni! Aşa că trebuie să fie cineva din interior care să iasă în faţă, să aibă curajul să dea aceste informaţii. Şi eu asta am făcut. Aşadar, am angajat o firmă de avocatură, care a redactat de fapt legea informatorului pentru Congresul american, şi care prevede că primeşti între 15 şi 30% din tot ceea ce se recuperează. Prin urmare, banca a plătit 780 de milioane de dolari, s-au recuperat 10 miliarde de la clienţi. Eu am primit 26 % din fondul UBS, adică 104 milioane de dolari, şi pentru asta am plătit taxe!

– Brad, sunt foarte impresionat de ceea ce ai făcut! Mulţumesc foarte mult şi sper că vei fi în viitor cetăţean român.

– Vă mulţumesc şi eu.

ŞTIRILE ZILEI

http://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/09/capital_transparent-233.pnghttp://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/09/capital_transparent-233-300x164.pngrootstireaActualitate/Esential
<!-- --> ULTIMA EDIȚIE - Interviu eveniment cu Bradley Birkenfeld ...