A venit în România, pentru câteva zile, tocmai din satul Novoseolovca. Îmi dă coordonatele necesare. Raionul Sărata, regiunea Odessa. În sudul Basarabiei. La mică distanță de Tatarbunar şi de Cetatea Albă. Văd că pe harta Ucrainei se scrie Novoselivka. Dar noua mea cunoștință mi-a dictat pe litere lunga denumire, prima de care am amintit. O localitate care în perioada României Mari s-a numit I.G. Duca, Duprinței. Toate acestea într-un singur suflet. Al Veronicăi Grozova. După ce fostul nostru prim-ministru a fost asasinat. Dar mai înainte se chema Gura Celeghidrei. E numele unui pârâu care străbate vatra. Nu tot timpul. Numai când e trezit la viaţă de ploaie.

Pâine amară

„Hai să vă cânt ceva!”, îmi zice. Aflu că e profesoară. De limba română, de limba franceză și de artă muzicală. Și-a făcut studiile universitare la Chișinău, definitivate în 1999. Are 47 de ani. Îi observ mâinile viguroase, tăbăcite în pământul din jurul casei și la câmp: „Am și un tractoraș”. Înțeleg că nu se dă în lături de la niciun efort în numele familiei sale. Căci numai din salariul de dascăl nu se poate trăi în țara vecină. Ba, la un moment dat, mi-a zis că uneori, când o apucă necazurile cele mari, se gândește să plece în lume, nu știe unde, chiar și menaj să facă. Îi trece repede. Nu pleacă ea din şcoala ei. Ce salariu aveți, doamnă? „Am 8.000 de grivne”. Un leu românesc este egal cu opt grivne, mă învață.

„Nu ne place!”

Veronica îmi povestește un episod din viața ei de dascăl. S-a întâmplat cu cinci ani în urmă. A intrat în clasă și le-a vorbit copiilor nu numai în Limba Română, dar mai ales despre ce înseamnă aceasta. „Nu ne place!”, i-au răspuns puștanii. Deși toți se trag din neamul lui Eminescu. Satul este aproape în întregime românesc. „Doar câțiva venetici avem”, adică de alte naționalități. Comunitate răsărită, cu 3.000 de locuitori. Și scoală mărișoară, cu 400 de elevi. Dar într-o amestecătură de ordin educativ greu de deslușit. Cele mai multe clase, în ucraineană, după limba în care sunt studiate materiile. Și un număr infim de elevi în grupe de Limba Română. La clasele de ucraineană sunt și două ore de Limba Română. Unde predă Veronica. Se fereşte de amănunte. Nici eu nu insist. Însă tocmai la una din aceste ore s-a întâmplat ce-mi relatează ea acum. De ce nu le plăcea Limba Română? Întreb. Oftează. E doar provocarea unui trecut pe care îl cer povestit. Altfel, intuindu-l. Pe vremea sovietică era o vorbă. „N-ai casă, n-ai stradă, adresa ta e URSS”, îşi aminteşte. Nu mai conta așadar cum te numești, care îți sunt rădăcinile. Și ce ați făcut, doamnă, când elevii v-au spus că nu le place Limba Română? „Am luat chitara și le-am cântat”. Se dusese cu chitara la școală. Știa ea ce știa. Din facultate învățase să cânte. Ba chiar a fost şi la Cenaclul „Flacăra”, pe timpul lui Adrian Păunescu. „Anii tinereții mele au fost plini de muzică românească”, intuiesc un caracter liber, imposibil de stăpânit.

O rugă

Se lasă liniștea. Un pic doar. Veronica își amintește de fratele bunelului ei. Condamnat la ani grei de închisoare pe vremea URSS-ului, pentru că vorbea prea mult, și prea între alți consăteni, despre România. Într-o zi, acasă la părinții lui, ajunge o scrisoare. Era de la cel înarcerat deja. Îi ruga pe ai săi. Mamă și tată, mergeți la fântână și scoateți toate broscuțele și toți peștișorii pe care i-am aruncat acolo când eram copil. Căci acum știu ce înseamnă să fii închis. Măcar ei să fie liberi. N-am folosit ghilimele. Nu e un citat. Este ideea în sine. Las privirile nepoatei să zăbovească puţin în dureroasele-i amintiri ale copilăriei.


Tag-uri:
romana, limba, limba romana, basarabia, ucraina, romana basarabia, veronica, cetatea alba


http://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/06/button-share-1801.pnghttp://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/06/button-share-1801-300x37.pngrootstireaActualitate/EsentialEVZ Special
A venit în România, pentru câteva zile, tocmai din satul Novoseolovca. Îmi dă coordonatele necesare. Raionul Sărata, regiunea Odessa. În sudul Basarabiei. La mică distanță de Tatarbunar şi de Cetatea Albă. Văd că pe harta Ucrainei se scrie Novoselivka. Dar noua mea cunoștință mi-a dictat pe litere lunga denumire,...

Preluat de la EVZ