Laurenţiu Rebega ne-a explicat ce l-a determinat să facă pasul de la stânga în România la dreapta, în Europa: “Când am ajuns la Bruxelles, am fost luat la pachet împreună cu colegii mei de listă. Când am început să înţeleg care sunt orientările europene, cu tot respectul și toată dragostea pentru colegii de la PSD, am plecat, pentru că nu aveam aceleași idei”.

Despre politicienii români, Laureţiu Rebega o spune deschis: Îmi pare rău că trebuie să o spun, dar marea majoritate a politicienilor români vorbesc ca la ședinţele UTC de pe vremuri: spun doar ce vrea să audă „prezidiul”.

Despre viitorul UE, europarlamentarul Rebega vorbeşte la fel de deschis: . „Uniunea” a avut loc între naţiuni cu drepturi egale. Dacă naţiunile dispar, „Uniunea” devine nulă de drept!

Evenimentul zilei: Este România conservatoare?

Laurenţiu Rebega: În general, da. Poate mai puţin decât Marea Britanie sau Polonia, dar cu siguranţă mai conservatoare decât Danemarca, Finlanda sau Olanda… Am enumerat câteva ţări care au reprezentanţi în grupul conservator din Parlamentul European.

-Ce părere aveţi despre traseism?

-Este opusul mersului cu turma!

-Sunteţi adeptul principiului „Ubi bene, ibi patria”?

În niciun caz! Esenţa existenţei umane este echilibrul între individ și societate și, implicit, cel dintre memoria individuală și memoria colectivă. Pe scurt, fiecare om este legat de istorie, de tradiţie și de ceea ce numim patrie. Un cuvânt care este, din păcate, cam demonetizat astăzi.

-Atunci, în Parlamentul European, ce sunteţi: politician sau român?

Dacă aș fi un adevărat politician, v-aș răspunde că sunt un politician român. Dar, cum nu mă consider un adevărat politician, o să vă răspund onest: în Parlamentul European sunt, în primul rând, român!

-Totuși, conform documentelor Uniunii Europene, membrii Parlamentului îi reprezintă pe cetăţenii europeni, indiferent de apartenenţa naţională. Parlamentarii sunt reprezentanţii unor curente politice.

Da, așa am crezut și eu, la început. Realitatea, însă, e mult mai nuanţată. Dincolo de afilierea politică, delegaţiile naţionale cooperează în permanenţă, într-un mod – ca să zic așa – transpartinic, iar occidentalii nu văd nimic rău în asta.

-Cum aţi ajuns de la un grup de stânga, cel al Socialiștilor și Democraţilor, la grupul de dreapta al Conservatorilor?

Simplu. În România, înainte de alegerile europarlamentare din 2014, eram membru al unui partid de dreapta, Partidul Conservator. Lista pe care am candidat era PSD-PC. Când am ajuns la Bruxelles, am fost luat la pachet împreună cu colegii mei de listă. Când am început să înţeleg care sunt orientările europene, cu tot respectul și toată dragostea pentru colegii de la PSD, am plecat, pentru că nu aveam aceleași idei.

-Dar în ţară, când aţi acceptat să fiţi trecut pe listă, aveaţi aceleși idei?

Paradoxal, da! Și aici este originea criticilor pe care le aduc PSD-ului. Eu sunt, prin firea mea, un om al acţiunii. Până în 2014, nu mi-am bătut capul cu doctrinele politice. În ţară erau – și înca sunt – destule probleme care aveau – și încă au – nevoie de o soluţie urgentă, aș zice „fizică”. Dacă cineva este în pericol, nu te gândești dacă să îi întinzi mâna dreaptă sau mâna stângă: îl ajuţi, pur și simplu! Ei, în Europa, se schimbă datele problemei, cel puţin în Parlament. Activitatea de aici presupune discutarea și elaborarea unor politici și acte normative pe termen lung, în care abordarea doctrinară este importantă.

Pe scurt, am plecat către zona politică în care cred!

Acum, după patru ani petrecuţi în Parlamentul European, îmi dau seama că, pe de o parte, cetăţenii români sunt foarte puţin informaţi despre problemele europene și, pe de altă parte, politicienilor români le e frică – da, da, frică! – să-și asume poziţii tranșante și să vorbească din străfundul conștiinţei. Îmi pare rău că trebuie să o spun, dar marea majoritate a politicienilor români vorbesc ca la ședinţele UTC de pe vremuri: spun doar ce vrea să audă „prezidiul”.

Și ce propuneţi?

Propun ceea ce este logic, fezabil și de bun simţ. Pentru început, o Europă unită, dar în care să nu abandonăm structurile naţionale. „Uniunea” a avut loc între naţiuni cu drepturi egale. Dacă naţiunile dispar, „Uniunea” devine nulă de drept! Drepturile naţiunilor trebuie să se refere la un set de elemente comune, accesibile, la un moment dat, tuturor. Construcţia europeană a început bine prin proclamarea celor patru libertăţi, dar, de câţiva ani buni, există un dezechilibru care se accentuează. Statele mari și bogate tind să impună reguli dezavantajoase pentru cei mai mici și mai săraci. Ori, aici eu văd o ipocrizie. Pe de o parte, ni se cer nouă, celor săraci, solidaritate și eliminarea oricărei forme de protecţionism, iar, de cealaltă parte, cei bogaţi promovează tot felul de bariere prin care își însușesc niște beneficii în detrimentul celor săraci. Nu înţeleg cum se poate ajunge la coeziune prin creșterea polarizării între bogaţi și săraci, și, mai ales, nu înţeleg cum se poate predica, de la Bruxelles, în aceste condiţii, ideea unui super-stat.

În construcţia europeană, nu putem să ardem niște etape. Europa se construiește pornind de la naţiuni, cu aceste naţiuni și pentru aceste naţiuni! Ideea ca, în câţiva ani, să avem un super-stat cu „cetăţeni europeni”, lipsiţi de identitate naţională, este utopică și, ca orice utopie, foarte periculoasă.

Nu știu! Poate, în mai multe generaţii, se va ajunge și la o astfel de Europă omogenă. Dar, dacă vrem ca Europa să fie o societate, un astfel de proces care are nevoie de timp. Și eu sper că Europa își va păstra diversitatea.

Tag-uri:
România, europa, natiuni, conservator, rebega, europarlamentar


http://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/03/button-share-1796.pnghttp://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/03/button-share-1796-300x37.pngrootstireaActualitate/EsentialPolitica
Laurenţiu Rebega ne-a explicat ce l-a determinat să facă pasul de la stânga în România la dreapta, în Europa: “Când am ajuns la Bruxelles, am fost luat la pachet împreună cu colegii mei de listă. Când am început să înţeleg care sunt orientările europene, cu tot respectul și toată...

Preluat de la EVZ