A venit pe lume în 1940, în Sicilia, pe vremea când Italia era sub cizma lui Benito Mussolini. Când a împlinit 20 de ani, vocea sa a fost declarată cea mai bună din peninsula italiană. La 25 a ajuns, accidental, în România. Venise pentru o vară și a rămas 13 ani, ca prim-solist la Teatrul de Revistă Constantin Tănase, din București. Ca artist străin a dus-o boierește, în anii când românii chițăiau de foame. S-a însurat aici și a făcut trei copii cu una de-a noastră.

Apoi, și-a luat lumea în cap. A stat un an și jumătate în Japonia, loc în care i-a învățat pe supușii împăratului Akihito care e diferența dintre teatrul Kabuki și canțonetele italiene. După aia a concertat prin Canada și America. Locuri în care a întâlnit o grămadă de conaționali de-ai săi. S-a împrietenit cu Pavarotti, Franco Nero și mulți alții.

După fix 20 de ani, a revenit în România. Și-a reîntâlnit vechi colegi de scenă, ca Dan Spătaru sau Sofia Vicoveanca. La fel ca prima oară, n-a mai plecat. Marele tenor Antonio Furnari, ajuns astăzi la venerabila vârstă de 78 de ani, încă mai cântă. Este vedeta restaurantului Cercului Militar Național.

Cu Cosa Nostra n-a avut treabă

S-a născut la Biancavilla în Catania. Un fel de Ferentari al Siciliei. Acolo e leagănul celebrei Mafii siciliene „Cosa Nostra”. Cum de a devenit Antonio Furnari cântăreț și nu mafiot? Venerabilul tenor spune, într-o română corectă gramatical, dar cu accent sicilian, că a început să cânte încă din leagăn.

„Da’ numai piese italiene! M-a remarcat, la un concurs pentru amatori, un dirijor foarte cunoscut, pe atunci. Mi-a zis să mă duc la Roma, la Conservator”. Și a lăsat mafioții pentru scenă. Don Antonio râde, șugubăț: „Nu m-a interesat nicodată Mafia!”.

Are 78 de ani și a înregistrat 42 de albune, din care două au fost „Discuri de Aur”. Care e cel mai cunoscut dintre ele? Bătrânul își netezește părul proaspăt vopsit într-un negru de abanos și turuie ca un autentic italian: „«Il cielo», adică «Cerul», pe românește. Un LP cu 12 melodii. A fost imprimat, în 1981, cu orchestra simfonică din New York. Până acum s-au vândut peste 20 de milioane de discuri!”. Și, cu drepturile de autor cum stă? Ia ceva bănuți? Antonio Furnari e prudent: „Din când în când, își mai aduc aminte americanii și mai îmi dau câte ceva”. A naibii treabă cu „fiscul” ăsta…

A venit în România pentru două luni și a rămas 13 ani

La 20 de ani, în 1960, Antonio Furnari câștig a premiul „ Cea mai frumoasă voce italiană”. Cu ce melodie a câștigat concursul? Iar se mândrește: „«Straniera Romana», o canțonetă de dragoste”. Nu se abține și începe să fredoneze cântecelul : „A fost un concurs televizat, cum e acum «Vocea României», numa’ că era în Italia”.

În 1965, la numai 25 de ani, Antonio Furnari devenea primsolist al Teatrului de Revistă Constantin Tănase, din București. De ce un tenor italian, aflat în floarea vârstei, părăsea Italia și se stabilea la București? Bătrânul tenor scormonește printre amintirile de acum jumătate de veac: „Eram în Bulgaria și cântam în cel mai mare teatru din Sofia. M-a auzit cineva de la Teatrul Tănase, Horia Șerbănescu , și m-a angajat pentru două luni”. Nu-și mai aduce aminte pe ce bani. „Da’ am rămas 13 ani, pentru că m-am îndră- gostit de o româncă. O strănepoată de-a lui Nicolae Bălcescu!”, e la curent Don Antonio cu istoria națională a țării sale adoptive.

A dat spaghetele pe sarmale

De ce nu s-a întors în Italia, cu tot cu iubita sa? Râde în hohote: „Cu fata aceea, Mara Grossu, m-am însurat. Mi-a făcut un băiat și două fete. Am renunțat la spaghete pentru sarmalele făcute de ea, că îmi plac foarte mult!”. Spune că, acum, iubește România mai mult decât țara sa natală, Italia: „Fiind foarte credincios, l-am auzit pe fostul Papă, Sfântul Ioan Paul al II-lea, la TVR, spunând că: «În munții înalți ai României se găsește sufletul Maicii Domnului»! Poate că d-asta m-am îndrăgostit de România”. Pe degetul mic al mâinii stângi Don Antonio poartă un ghiul de aur cu o piatră «Ochi de tigru». Îl mângâie constant. Chiar, se găsesc în București localuri în care poți mânca paste la fel ca în Italia? Dacă da, care sunt acelea?

Își plescăie buzele, pofticios: „Nu vreau să fac reclamă nimănui da’ e un local, «Davvero», pe lângă Gara de Est. Se mănâncă ieftin, cu specific napoletan. Mai e și «Unico Vero», da’ e mai de lux”.

„Pe Magheru erau 8 cârciumi cu orchestră. Azi nu mai e niciuna!”

Cum se vedea viața mondenă a românilor, în anii ’ 60-70’, prin ochii unui „italiano vero”? Cântărețul e sincer: „Io, în cei 13 ani petrecuți la Teatrul Tănase, am văzut o lume mai fericită ca cea de astăzi. Poate că se vor supăra unii… Artiștii erau mult mai respectați și viața era mai liniștită. Și viața de noapte era mai bună. Numa’ pe bulevardul Magheru erau opt restaurante cu orchestră și cântăreți. Acu’ nu mai e niciunul!”.

Cu ce artiști ai acelor vremuri a legat prietenii? Venerabilul tenor are ochii în lacrimi: „Am fost ca frații cu Dan Spătaru, Aurelian Andreescu și Gil Dobrică. Și, ca pe nișt e surori le-am considerat pe Stela Popescu, Cristina Stamate și Lucky Marinescu. Oooo, Lucky a fost cea mai frumoasă femeie din țara asta, pe atunci”. Mai multe nu poate să mai spună.

Dar cu nevastă-sa, Mara, cum s-a întâmplat povestea de amor? Zâmbește, timid: „Eram la mare, în turneu, în vara lui ’65. Avea 15 ani și a venit să-mi ceară un autograf. Era așa frumoasă că, după ce a plecat n-am putut s-o uit”. A trecut o vreme și fata l-a căutat la teatru. Au stat de vorbă și s-au „împrietenit”. Clasic italian, nu-i așa? După un an, s-au căsătorit și, la puțin timp a venit și primul copil: „Îl cheamă Vincenzo și e comisar de poliție la Roma. Și fetele sunt tot acolo. Rosandra e dentistă și Veronica, care a venit la 12 ani de la căsătorie, e profesoară de filozofie”.

Tag-uri:
antonio, tenor, pavarotti, o sole mio


http://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/03/14-15-antonio-disc-rzv.jpghttp://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/03/14-15-antonio-disc-rzv-300x300.jpgrootstireaActualitate/EsentialEVZ Special
A venit pe lume în 1940, în Sicilia, pe vremea când Italia era sub cizma lui Benito Mussolini. Când a împlinit 20 de ani, vocea sa a fost declarată cea mai bună din peninsula italiană. La 25 a ajuns, accidental, în România. Venise pentru o vară și a rămas...

Preluat de la EVZ