Pe vremea aceea – când Statul Paralel era doar în construcție, iar tefeliștii se aflau în burta sorosismului, gata de expulzare –, în România proceselor anti-corupție contau Loturile, iar România era Lotizată. Pentru continuitate, România Lotizată și România tefelistă (cea a „penalilor” plimbați sonor cu brățări la mâini) s-au hrănit una pe alta și au avut puncte de contact prelungit: în 2017, tefeliștii protestau împotriva unor Legi ale Justiției pe care nu le citise nimeni, la mult timp după ce Lotul „Mită pentru MApN” era trimis în judecată pentru prejudicii pe care nu le știa nimeni.

Lotul Gripa Aviară

Sala de judecată e plină de personaje lustruite: de la pantofii de 100 de euro, trecând prin ceasurile scumpe şi costumele de 500 de dolari, ajungând la frezuri severe şi ochelari cu rame metalice, totul luceşte. În mica încăpere de la etajul doi al Tribunalului Bucureşti sunt cel puţin 10 avocaţi: nu s-ar zice că inculpaţii din dosarul care putea să lase România fără găini („Gripa aviară”) o duc prea rău în prezent. E de remarcat şi o incredibilă coincidenţă: lotul „Aviara” este judecat într-o perioadă când toată lumea dă ca sigură scumpirea ouălelor. Până la un final, privindu-i pe unii dintre inculpaţi, îţi vei spune că gripa întăreşte sănătatea.

Frapează cumva

… şi buna dispoziţie a grupului de inculpaţi şi apărători: se râde şoptit, se spun bancuri – poate cu găini zăpăcite, se dau telefoane destinse. Parcă aşteaptă cu toții intrarea într-un club de karaoke, unde fiecare ştie ce are de cântat. Mai retras, spre bănci, un grup de patru jandarmi pitici stau la o parolă “tehnică”. La intrarea judecătorului Udroiu, jandarmul cu ecusonul 206- întâmplător sau nu, cel mai înalt dintre cei patru pitici- intră să asigure securitatea. De sus, de pe tronul său, magistratul- voinic, blond, jovial- se uită mereu peste umărul grefierei, ia notiţe, confruntă, corectează: magistratul citeşte sonor, aproape fără să mişte buzele. “Capa, en, o, dublu v: aşa, know, doamna grefier. Fiindcă inculpatul aşa parcă s-a exprimat, că el are know-how pe aviară”, zice el. În sală, lumea face haz, îşi dă coate. Singurii care sunt în picioare sunt agentul 206 şi inculpatul (s-a mai dat un termen în judecarea cauzei) Urșache- fost, actual şi viitor “centru nervos” al scandalului “Gripa Aviară” în România. Omul stă demn la microfon, explică în 4-5 fraze ce are el de explicat după care, la terminarea fiecărui discurs, se înclină spre stânga şi spre dreapta, de parcă ar vrea să le transmită celor prezenţi “Vedeţi cum ştiu eu să vorbesc? Vedeţi ce pot eu să zic?”.

„Visul românesc”: un telefon de la ministru

Urșache descrie cel mai bine faptul că există şi un „vis românesc”. Cum ar fi ca într-o zi, un ministru să te sune de trei ori în aceeaşi după-amiază ca să-ţi propună o afacere de multe miliarde ţie, proprietar al unei firme obscure, care (vorba lui) are „know-how”, dar nu are muncitori şi utilaje? Aşa a păţit-o omul nostru. Într-o seară din octombrie 2005, ca proprietar al unei firme “de buzunar”, a fost sunat de ministrul secretar de stat Andreica (la recomandarea medicului sanitar-veterinar care este acum co-inculpat), a fost rugat să salveze ţara de aviară, a cerut timp de gândire, a telefonat amicului Uncescu întrebându-l şi pe-acela dacă n-are pe la firmă nişte utilaje de combătut gripa, apoi s-a lăsat convins de ministru şi a acceptat. A doua zi, omul nostru era deja acolo unde i se ordonase: la bac, la Brăila- scut al ţării şi instalator de filtre anti-gripă. Aviară.

„Termobulizatorul” suplinea „atomizorul”

Inculpatul tocmai a ajuns la enumerarea utilajelor pe care le avea disponibile: „Domnule preşedinte, la ora aceea aveam utilaje cât să efectuez lucrări la trei sferturi din municipiul Iaşi. Rog să se consemneze că aveam 5 atomizoare, un grup electrogen, un termobulizator de ceaţă”. Aici toată lumea amuţeşte. Judecătorul Udroiu zice: „Mai spuneţi o dată, vă rog, ce aveați”. „Termobulizator”, zice Urșache foarte serios. “Ce-i ăsta?”, continuă Udroiu. „Suplineşte atomizorul”, zice grav inculpatul. “A-ha!”, face magistratul. „Şi cum arată?” „E ca o lance mai lungă”, răspunde omul, ca un demn urmaş al lui Ştefan cel Mare, după care completează repede. „O lance care transformă substanţa activă într-o ceață”.

„Know-how. În română e hau-hau!”

Depoziţia merge lent, pe alocuri lumea cască în pumni, dar inculpatul, impasibil, îşi menţine mereu aceleaşi gesturi largi şi calculate. „Domnule, am analizat responsabilitatea, luptam cu un virus de care nu se ştia prea multe, dar aveam know-how”, tocmai povesteşte el despre virusul perfid, după care se înclină puţin spre stânga şi dreapta, cu acele mişcări care spun mereu „Vedeţi cum ştiu eu să le zic?”. În faţa sa, judecătorul dictează, intrat deja în rutină: „Capa, en, o, dublu v, aşa, know, linie, ha;, o, dublu v, know-how”. Un avocat din sală strigă „Merge şi-n limba română asta!”, iar din celălalt capăt îi confirmă un altul: „Da, se poate scrie hau-hau!”. Râde toată lumea, râde şi jandarmul cu numărul 206. Atmosfera e de nuntă, parcă ar spune toţi „îl judecăm puţin pe propr’etarul ăsta de bulizator, pe urmă mergem la un şpriţ cu domnu’ judecător şi învăţăm să rostim în cor know-how și hau-hau”.

Lotul „Mita la MApN” – Curtea de Apel București

Tag-uri:
romania, justitiei, loturi


http://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/03/button-share-1169.pnghttp://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/03/button-share-1169-300x37.pngrootstireaActualitate/EsentialOpinii EVZ
Pe vremea aceea – când Statul Paralel era doar în construcție, iar tefeliștii se aflau în burta sorosismului, gata de expulzare –, în România proceselor anti-corupție contau Loturile, iar România era Lotizată. Pentru continuitate, România Lotizată și România tefelistă (cea a „penalilor” plimbați sonor cu brățări la mâini)...

Preluat de la EVZ