Aș vrea să vorbesc tuturor despre implicare. O lecție din și despre care am învățat multe. De la oamenii din jur, de la unii dintre colegi… Acum șase luni am primit, într-o zi de vineri, cazul unui tânăr de 33 ani, care în ultimii ani a muncit în Anglia și care, întors în țara să se căsătorească, își face analizele și descoperă că are o formă de leucemie și anume leucemie mieloida cronică în puseu blastic (un fel de leucemie acută).

A efectuat tratament conform protocolului, a răspuns bine, s-au găsit donatori, a fost pus pe lista de transplant. A revenit însă cu dureri intense de cap, iar examenele imagistice au arătat un nodul cerebelos, interpretat ca determinare în cadrul bolii.

S-au efectuat administrări de citostatice , s-a efectuat chimioterapie în doze mari care să penetreze bariera hemato-encefalică și a răspuns. Un timp. Vineri glumeam în salon, povesteam despre externare, planuri, viață… Luni – un dezastru neurologic”, rememorează dr Mihaela Andreescu.

De aici înainte, drama prinde contur. „Nodulul cerebelos a indus hidrocefalie. Urgență neurochirurgicală. Am dat telefoane peste telefoane. Nimeni nu se bagă să între în sală, să opereze un pacient cu leucemie, chiar dacă în remisiune în periferie, din cauza trombocitelor care erau sub pragul de 100 000/mm3, a neutrofilelor mici, care se asociază cu un risc crescut de infecții intraoperator.

Seara de marți a fost un coșmar, starea lui s-a degradat progresiv, răspundea greu, uneori nu mai recunoștea lumea din jur, i se administrau calmante, morfină la fiecare două ore, iar durerea de cap devenea infernală”, continuă dr Andreescu.

Pentru el nu mai există un „mâine”

Clipele în care medicul a fost nevoit să le vorbească apropiaților despre șansele infime ale bărbatului au fost, poate, cele mai grele. „Prietena lui (pentru că nunta a fost amanată odată cu diagnosticarea bolii), stătea langă patul lui în genunchi, cocoșată de nesomn și îi ținea capul în poziții care să îi amelioreze durerea. Îmi venea să plâng, mi se rupea sufletul de milă pentru ei, pentru tinerețea lor, pentru visele lor spulberate. Când i-am spus că e posibil să nu mai existe un mâine pentru el, am văzut cum erupe disperarea din ochii ei, s-a agătat de mine și mi-a spus că e dispusă să facă orice, doar să-l mai aibă o clipă lângă ea”, spune dr Mihaela Andreescu.

Demnitatea unei mame

Mai există încă medici care fac din profesia lor un stil de viață, sacrificându-și activitățile de familie pentru binele pacienților lor. Dovadă stau rândurile care urmează, cu dr Mihaela Andreescu în rol principal. „Seara, după muncă, am mers la un film, unde am ajuns cu întârziere (și îi mulțumesc soțului meu că înțelege toate momentele în care nu sunt prezentă sau alerg ca nebuna la spital că să mă mai ocup de vreun caz deosebit) și încep să curgă mesaje multe…

Neurochirurg, neurolog, medicul de gardă de la mine de pe secție, mesaje care se împleteau cu mesajele disperate ale prietenei tânărului, care îmi spunea că lucrurile se agravează progresiv cu Adrian… Până să scrie END pe ecran, sfârșitul unui film din care nu am înțeles nimic, era stabilit un board medical pentru a doua zi dimineață, ora 9.00, în spitalul privat unde era invitată și familia băiatului la discuții.

Tag-uri:
poveste, nunta, lupta cu moartea, leucemie, Dr Mihaela Andreescu, operatie pe creier, Spitalul Colentina

http://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/01/button-share-1614.pnghttp://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/01/button-share-1614-300x37.pngrootstireaActualitate/EsentialSanatate
Aș vrea să vorbesc tuturor despre implicare. O lecție din și despre care am învățat multe. De la oamenii din jur, de la unii dintre colegi... Acum șase luni am primit, într-o zi de vineri, cazul unui tânăr de 33 ani, care în ultimii ani a muncit în Anglia...

Preluat de la EVZ