Prilejuită de apariția cărții „Jean Pangal. Documente inedite 1932-1942”, Editura RAO, discuția dintre Neagu Djuvara și Bogdan Bucur, sociolog și autor al volumului „Jean Pangal…”, este deosebită prin dezvăluirile pe care le face distinsul istoric. De remarcat că Neagu Djuvara se înrudea, printr-o mătușă din partea tatălui, cu șeful suprem al Masoneriei Române din perioada interbelică. L-am numit aici pe Jean Pangal. Redăm, mai jos, mărturiile uluitoare ale fostului diplomat plecat dintre noi în urmă cu două zile, la vârsta de 101 ani.

„L-am cunoscut pe Jean Pangal, cum i se spunea când eram eu copil – de fapt nu chiar copil, ci un tânăr de 20 de ani – , un tânăr de extremă dreapta, aveam simpatii legionare… Pentru mine, faptul că acest personaj, care era un tip de stânga, un activist – cum să spun? – , mă supăra faptul că o vară a tatălui meu, Angela Djuvara, era măritată cu Jean Pangal. Deci, din cauza opțiunilor mele politice din tinerețe, omul mi-era antipatic. Dar, ulterior, mi-am dat seama că omul a fost patriot în felul lui. El a considerat că viitorul României era atunci legat de Anglia și de Franța, nu de Rusia sau de Germania. Era convins că Masoneria joacă un rol important în relațiile noastre cu Occidentul. Doar că noi, tineretul, eram montați împotriva Masoneriei, îl vedeam drept un trădător de neam. Mie, cu opțiunile mele legionare, mi-era antipatic acest bărbat al mătușii mele, Angela. Pangal era un om de stânga, clar. Eram pe poziții ideologice opuse”, rememora Neagu Djuvara.

A leșinat de foame pe stradă!

„Oricum, l-am cunoscut destul de puțin. El a murit la Paris. Mi-aduc aminte că eu am ajuns la Paris cu puțin timp înainte să moară. Deci, foarte puțin timp am fost în același oraș. L-am văzut o dată, de două ori, la un hotel, nu mai știu cum se chema. Pe urmă, pe văduva lui, tante Angela Pangal, o vară de-a doua de-a lui tata, când am văzut că n-are cu ce să trăiască după moartea bărbatului ei, am susținut-o. Noi, Djuvăreștii, eram și-așa destul de puțini… Țin minte că, într-o zi, a leșinat de foame pe stradă. Mânca doar o felie de șuncă pe zi… Mi-a fost milă de ea și, cum nevastă-mea lucra la Crucea Roșie Franceză, prin nevastă-mea am izbutit un mic miracol: ca ea să fie internată într-o casă de bătrâni susținută de Crucea Roșie și de o societate la care lucra nevastă-mea. A fost o combinație întâmplătoare. Bătrâna văduvă a lui Pangal și-a trăit ultimii ani de viață în condiții foarte plăcute. Chiar mi-a scris, la un moment dat, directoarea casei de bătrâni, spunându-mi că mătușa mea este transfigurată de fericire. Ea, săraca, era surdă, se izolase cumva în lumea ei. Dar în această casă, unde era atât de bine îngrijită – i se făceau unghiile, era vopsită la păr – , s-a simțit din nou o femeie din elita societății. Îmi pare mine că biata tante Angela, în ultimii ei ani de viață, s-a simțit din nou ca o femeie de ambasador”, își amintea profesorul Neagu Djuvara.

Tag-uri:
Neagu, Djuvara, dezvăluiri, Jean, Pangal, Masoneria, Rusia, Franța, germania, legionari, SUA, Angela, Paris

http://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/01/neagu-djuvara-la-sinaia-in-1936-citind-din-mers-presa-vremii.jpghttp://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/01/neagu-djuvara-la-sinaia-in-1936-citind-din-mers-presa-vremii-300x300.jpgrootstireaActualitate/EsentialEVZ Special
Prilejuită de apariția cărții „Jean Pangal. Documente inedite 1932-1942”, Editura RAO, discuția dintre Neagu Djuvara și Bogdan Bucur, sociolog și autor al volumului „Jean Pangal...”, este deosebită prin dezvăluirile pe care le face distinsul istoric. De remarcat că Neagu Djuvara se înrudea, printr-o mătușă din partea tatălui, cu șeful...

Preluat de la EVZ