Plecând de la considerațiile istoricului, EVZ vă prezintă reperele biografice ale Aspaziei Oțel-Petrescu.

A plecat la odihna veșnică și Aspazia Oțel-Petrescu, deținută politic. Dumnezeu să o odihnească și să o ierte! Dintr-un studiu al meu despre femeile din detenția comunistă:
Aspazia Oţel-Petrescu, condamnată la 10 ani temniţă grea, 4 ani degradare civică şi cheltuieli de judecată („i-am executat pe toţi şi încă patru ani pe deasupra, aşa, ca să fie sătulă fiara”), povesteşte despre a doua perioadă de detenţie la Miercurea Ciuc:

Torționarii ”banditului reacționar”

„Avem un alt director, Fleşeru, şi miliţience noi. Una dintre ele, excesiv de agresivă, am poreclit-o «Orlanda». Alte celule o vor porecli «urlătoarea». Mai este una mică şi rea, Stolea, o alta frumoasă dar pătrunsă de «vigilenţa proletară». O [sergent-] majoră, care se detaşează de celelalte printr-o ţinută mai politicoasă şi un limbaj mai îngrijit, şi E. care pare a fi mai severă decât o ştiam. Explicaţia o vom avea imediat: directorul era croit după chipul şi asemănarea directorului de temniţă care nu tolerează nici firul de iarbă suspectat că ar putea pricinui o bucurie banditului reacţionar”.

Încătușată în pivnița plină cu șobolani

Dintre închisorile pentru femei, faima cea mai de temut a avut-o penitenciarul din Miercurea Ciuc. Aspazia Oţel-Petrescu îşi mai aminteşte despre condiţiile de detenţie şi regimul aplicat de administraţia penitenciarului: „Nici în mormânt nu voi uita teroarea din închisoarea de la Miercurea Ciuc. Acolo fusesem transferată [de la Mislea]. Puşcăria era sinistră, deţinutele dormeau pe jos, mâncarea era execrabilă. Directorul închisorii se numea Fleşeru, o brută. Dăduse dispoziţie ca pentru orice fleac să fii pedepsit, iar pedepsele erau de un rafinament oriental. Dacă nu eram ţinute iarna la izolator, atunci ni se punea un sistem complicat de cătuşe, care se strângeau pe mână la orice mişcare. Cu asemenea cătuşe, m-au vârât în pivniţa cu şobolani o zi întreagă. Erau atât de mulţi încât, la început, cozile lor mi s-au părut snopuri de paie!”, citează Flori Bălănescu din mărturiile Aspaziei Oțel-Petrescu.

Profilul unei mărturisitoare

În cele ce urmează, vă prezentăm reperele biografice ale Aspaziei Oțel-Petrescu. Potrivit portalului www.fericiticeiprigoniti.net, viitoarea mărturisitoare a temnițelor comuniste s-a născut la 9 decembrie 1923 (26 noiembrie, pe stil vechi), în comuna Cotul Ostriţei, în ca­sa bunicilor materni; primul copil din cei doi (fratele – Anatolie) al învăţătorilor Ioan şi Maria Oţel. Urmează cursurile primare la şcoala din comuna Ghizdiţa (Fântânele). Este în­scri­să la Liceul din Bălţi, mai apropiat de ca­să decât Soroca, fiind retrasă după un tri­mes­tru, pe caz de boală.Între 1936-1940 ur­mea­ză cursurile la ” Liceul ortodox de fete” Ele­na Doamna din Cernăuţi. În frământările a­nului 1940 pierde din nou un an şcolar. În 1941 reia cursurile la acelaşi liceu, recupe­rând anul pierdut şi urmând regulat clasa a 5-a şi în particular, concomitent, clasa a 6-a. Îşi ajunge din urmă generaţia în clasa a 7-a.  La 18 martie 1944 se întrerupe şcoala, lu­­ând calea refugiului, dramatic şi definitiv. Îşi ia bacalaureatul la Orăştie, în 1944, sub bom­bardamente.

S-a numărat printre preferatele lui Blaga

Tag-uri:
Aspazia Otel-Petrescu, detinut politic, marturisitoare, temnite, comunism, Lucian Blaga, pivnita plina cu sobolani, Flori Balanescu

http://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/01/button-share-1222.pnghttp://stiri-zilnic.com/wp-content/uploads/2018/01/button-share-1222-300x37.pngrootstireaActualitate/EsentialPolitica
Plecând de la considerațiile istoricului, EVZ vă prezintă reperele biografice ale Aspaziei Oțel-Petrescu. ”A plecat la odihna veșnică și Aspazia Oțel-Petrescu, deținută politic. Dumnezeu să o odihnească și să o ierte! Dintr-un studiu al meu despre femeile din detenția comunistă: Aspazia Oţel-Petrescu, condamnată la 10 ani temniţă grea, 4 ani degradare...

Preluat de la EVZ