Voi explică în cele ce urmează ce modificări s-au propus în lege, astfel încât fiecare cetățean să înțeleagă esență modificărilor făcute în domeniul răspunderii materiale a magistraților și consecințele asupra drepturilor lor.


Premiza răspunderii materiale a magistratului este statuată chiar în Constituție, unde se spune că “Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă” (art. 52 alin. 3).

Asadar, pentru că magistratul să poată răspunde material pentru prejudiciul pe care l-a generat statului prin eroarea judiciară, pentru care statul a despăgubit cetățeanul vătămat, e necesar să existe cumulativ două conditii:

1. Eroarea judiciară să fi produs pagubă statului. Că să fi produs pagubă, statul trebuie să fi plătit despăgubiri pentru eroare, condițiile răspunderii patrimonială a statului pentru erorile judiciare stabilindu-se “în condițiile legii”. Abia din momentul plății despăgubirii către persoană vătămată vorbim despre o “pagubă” produsă bugetului de stat, această fiind prima condiție necesară pentru că statul să se poată întoarce în regres contra magistratului care a generat pagubă. Fără pagubă acoperită de stat nu există răspundere materială pentru magistrat.

2. Eroarea judiciară să fi fost săvârșită de magistrat “cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă”.

Asadar, pentru că statul să poată acționa în regres împotriva magistratului trebuie că eroarea judiciară să fi produs pagubă ȘI că eroarea judiciară să fi fost produsă cu rea-creadinta sau gravă neglijenta.

Daca oricare dintre aceste condiții nu sunt îndeplinite, statul nu se poate îndrepta, prin acțiune în regres, împotriva magistratului pentru a recupera prejudiciul.


Inainte de a vorbi despre modificările propuse la lege, este important de știut că în legea actuală există prevederi privind răspunderea materială a magistraților, înțeleasă că acțiunea în regres a statului împotriva magistratului pentru a recupera prejudiciul pe care l-a creat prin eroarea judiciară cauzată din rea-credință și gravă neglijenta.

Conditionarile puse, însă, în lege pentru că persoană vătămată să poată formulă cerere de despăgubiri împotriva statului (vedeți punctul 1 de mai sus), precum și termenele de prescriere a dreptului statului de a exercită acțiunea în regres împotriva magistratului, au făcut că prevederile actuale din lege să fie practic inaplicabile.

Astfel, în actuală lege, dreptul persoanei care a fost victima unei erori judiciare într-un proces civil era restrâns la situația în care eroarea era rezultatul relei credințe sau a gravei neglijente a magistratului.

Ca atare, nu orice persoană care era victima unei erori judiciare putea cere despăgubiri statului, ci numai cea care putea dovedi apriori culpă magistratului, fapt ce restrangea dreptul constituțional al persoanei în raporturile sale cu statul.

Apoi, atât termenul de prescriere al dreptului la acțiune pentru repararea erorii judiciare, cât și pentru exercitarea dreptului în regres era foarte scurt, făcând prevederea inaplicabila.

Din aceste motive, actualul text de lege a fost total nefuncțional, trebuind a fi modificat.

Modificarile aduse în Comisie au pornit de la principiul constituțional al responsabilității statului față de PERSOANELE care au suferit din cauza unor erori judiciare, principiu ce trebuie aplicat tuturor victimelor unor asemenea erori.

1. În acest sens, primul lucru pe care nouă propunere l-a făcut a fost abrogarea dispoziției care bloca dreptul cetățeanului de a cere Statului repararea prejudiciului cauzat printr-o eroare judiciară, preconditionandu-l de existența unei hotărâri care să stabilească reaua credință și gravă neglijență a judecătorului sau procurorului.

Ma refer la abrogarea art. 96 alin. (4) din Legea 303/2004, care încă prevede că “Dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârșite în alte procese decât cele penale NU SE VA PUTEA EXERCITĂ decât în cazul în care s-a stabilit, în PREALABIL, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o fapta săvârșită în cursul judecății procesului și dacă această fapta este de natură să determine o eroare judiciară”.

Conform acestui articol, statul îi recunoaște cetățeanului vătămat dreptul, că principiu, de a fi despăgubit, însă practic îi îngrădește exercitarea acestui drept, conditionandu-l de pre-existența unei hotărâri judecătorești ce îl vizează pe judecător sau procuror.

Exista astfel situația în care o persoană, deși a fost victima unei erori judiciare, să nu poate fi despăgubită, deoarece magistratul nu a acționat cu rea credință sau gravă neglijenta.

Acest text de lege, care limita exercitarea dreptului la despăgubiri, a fost eliminat, ceea ce va permite oricărui cetățean care a fost vătămat în urmă unei erori judiciare să ceară despăgubiri din partea statului, indiferent dacă eroarea a fost cauzată sau nu de culpă judecătorului sau procurorului.

Loading…

rootstireaActualitate/EsentialJustiţie
Voi explică în cele ce urmează ce modificări s-au propus în lege, astfel încât fiecare cetățean să înțeleagă esență modificărilor făcute în domeniul răspunderii materiale a magistraților și consecințele asupra drepturilor lor. Premiza răspunderii materiale a magistratului este statuată chiar în Constituție, unde se spune că 'Statul răspunde patrimonial pentru...

Preluat de la EVZ