Fostul europarlamentar, Adrian Severin, atarage atenția , din sapetele gratiilor fiind condamant la partu ani de detenție, petru trafic de influență, că există judecători care condmană după morală și nu după lege. Astfel, Adrian Severin dă două exemple de astfel de situații și le cere judătoprilor să plece din magistratură.

Într-o sentință penală pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală, se poate citi următorul text: ”Chiar dacă decizia Curții Constituționale a României nr.450/2016 produce ope legis (wow!! – n.n.), în condițiile art.147 alin. 1 din Constituție, o încetare pentru viitor a efectelor juridice ale dispozițiilor declarate neconstituționale (antrenând, în cazul cauzelor nedefinitiv judecate, analiza modificării condițiilor de incriminare în procesul de identificare a legii penale mai favorabile conform art.5 C.pen.), ea nu poate fi considerată echivalentă cu o lege penală de dezincriminare în sensul art.4 C.pen., cu aplicabilitate retroactivă, întrucât nu poate suplini prin ea însăși voința legiuitorului ( originar – Parlament sau delegat – Guvern) de a dezincrimina parțial infracțiunea de abuz în serviciu prin exceptarea din sfera de aplicare a art.297 alin 1 C.pen. a actelor normative cu putere inferioară legilor, ordonanțelor și ordonanțelor de urgență, voință exprimată doar prin punerea de acord a prevederilor penale constatate neconstituționale cu dispozițiile Constituției”.

Textul îi aparține domnului judecător Bădiță Petre-Valentin. Să îl considerăm prin ipoteză ca valabil și să vedem ce spune de fapt.

Domnul Bădiță reține că art.297 alin 1 C.pen. contravine dispozițiilor Constituției României în măsura în care, prin aplicarea lui, cineva este pedepsit pentru săvârșirea unui abuz în serviciu fără ca să fi încălcat o lege, ordonanță sau ordonanță de urgență. Nu numai că aceasta este opinia Curții Constitușionale, dar și bunul simț comun spune că nu poate fi o faptă ilegală fapta care nu încalcă o lege, după cum nu poate fi infracțiune fapta pe care legea nu o califică astfel.

De aici, domnul Bădiță merge mai departe și afirmă că dispoziția legală neconstituțională nu mai poate fi temei pentru condamnarea cuiva, după ce neconstituționalitatea a fost oficial constatată. Aceasta nu numai pentru că bunul simț (adică o logică formală minimă) o impune, ci și întrucât art.147 alin 1 din Constituție o dispune. Într-adevăr, impecabil!

La acestea domnul judecător mai adaugă că o decizie a Curții Constituționale nu echivalează cu modificarea legii neconstituționale. Din nou, adevărat! Curtea Constituțională nu poate lua locul puterii legislative, respectiv legiuitorului (originar sau delegat). Punerea de acord a legii criticate cu textul Constituției , astfel cum au fost interpretate și confruntate/comparate de Curtea Constituțională, revine, deci, Parlamentului (sau, după caz, Guvernului).

Când punerea de acord va fi avut loc, prin manifestarea de voință corespunzătoare a legiuitorului, legea penală astfel corectată se va aplica retroactiv tuturor celor aflați la închisoare prin lucrarea vechiului text neconstituțional, în baza principiului retroactivității legii penale mai favorabile, consacrat atât de Constituție, cât și de C.pen. . Până atunci, conchide domnul judecător Bădiță, legea penală neconstituțională nefiind modificată de legiuitor – cu alte cuvinte, neexistând o lege penală nouă – nu are ce retroactiva. Victimile condamnărilor neconstituționale rămân, deci, la închisoare, iar contestațiile lor la executare se resping. ”Curat neconstituțional, dar umflați-i!” – repetă, fără să vrea, replica faimoasă din ”Scrisoarea pierdută” , acest Bădiță Pristanda al statului de drept strâmb, care este România de azi. Istoria pare a se repeta dar ceea ce la Caragiale a fost comedie, acum este tragedie.

Ni-l putem imagina pe domnul Bădiță întorcându-se acasă, în mijlocul familiei care îl așteaptă cu drag, mândru de raționamentul său juridic. A urmat legea cu vigoare și a ajuns printr-o argumentare logico-juridică fără cusur la o concluzie ”imbatabilă”. În silogismul juridic construit de dânsul nu există nicio fisură. Poate dormi, deci, liniștit.

Oare chiar așa să fie ?! Desigur, mai este o mică problemă: concluzia sentinței penale analizate îi lasă în închisoare pe niște nevinovați, anulându-le, astfel, dreptul fundamental la libertate, dar asta, gândește același judecător Bădiță, excede competența judecătorului care privește aplicarea legii iar nu evaluarea efectelor morale, sociale, economice, etc. ale aplicării ei.

Exact în acest sens romanii se întrebau: ”Quid leges sine moribus?” Adică, literal, ”Ce este legea în lipsa moralei?”; în sensul că, o lege bine interpretată și aplicată care ajunge la concluzii șocante pentru conștiința morală a societății nu are nicio valoare, nu este bună. În cazul domnului judecător Bădiță, întrebarea este: Cât de corectă poate fi o sentință care rezultă dintr-un raționament juridic aparent impecabil, având însă ca efect o vădită inechitate ?

rootstireaActualitate/EsentialJustiţie
Fostul europarlamentar, Adrian Severin, atarage atenția , din sapetele gratiilor fiind condamant la partu ani de detenție, petru trafic de influență, că există judecători care condmană după morală și nu după lege. Astfel, Adrian Severin dă două exemple de astfel de situații și le cere judătoprilor să plece din...

Preluat de la EVZ