Dincolo de izmenelile de protocol, o vizită oficială într-o ţară precum cea făcută de preşedintele Franţei Emmanuel Macron, pe 24 august, în România, nu e nimic altceva decît momentul unei negustorii feroce, potrivit Adevărului că în raporturile dintre state nu există simpatii şi antipatii, ci doar interese.

Înaltul Oaspete, în cazul de față, președintele Franței, vine cu Planul de a obţine ceva în numele țării sale. Înalta Gazdă, în cazul de față, președintele României, îl așteaptă cu Planul de a obține și el ceva, în numele țării sale. Toate acestea sunt valabile pentru situația în care președintele Franței vine într-o țară locuită de cetățeni.

Altfel stau lucrurile cînd Înaltul Oaspete vine într-o țară locuită de babuini, precum România. Emmanuel Macron s-a trezit peste noapte dintr-un politician de mîna a doua, cunoscut doar prin faptul că se însurase încă de pe vremea cînd era elev cu profesoara sa, pre- şedintele Franţei, şi nu orice preşedinte, ci unul pricopsit cu un capital politic uriaş şi cu o majoritate parlamentară categorică. În astfel de cazuri de trezit peste noapte un nou Rege Soare, sînt rare situaţiile cînd nu te ia apa, cînd nu iei poziție de drepți, bărbierindu-te, văzînd ești chiar tu în oglinda din baie. E ceea ce s-a întîmplat cu Emmanuel Macron. Cu sau fără implicarea Deep State din Franţa, cu sau fără norocul chior de a candida în condiţiile unui electorat de Stînga dezamăgit de Partidul Socialist şi ale unui electorat care, la fel ca de atîtea ori în Istorie, e dispus să-şi ia iluziile drept realitate, Emmanuel Macron a ajuns prea uşor pe o culme atinsă de alţii doar după ce-au confirmat în chip strălucitor.

Napoleon însuşi n-a ajuns Împărat peste noapte, la absolvirea Școlii militare, ca sublocotenent de artilerie. A ajuns după ce-a dovedit, prin uriaşele succese militare şi politice, că e cineva.

Emmanuel Macron n-a dovedit nimic pînă a ajunge preşedinte. Ascensiunea sa incredibilă a început în martie 2017, cînd, ca la un semn, toată Franţa a căzut în fund, orbită de candidatura lui, şi, în doar două luni, obținea una dintre cele mai mari victorii electorale din Istoria succesivelor Republici franceze.

De cum a ajuns Preşedinte toate notele de pînă acum s-au întors împotriva lui Emmanuel Macron. Uriaşul orizont de aşteptare creat de Deep State printr-o incredibilă manipulare a francezilor a determinat o nerăbdare mortală din partea francezilor. Dacă în fruntea Franţei a ajuns, în fine, Salvatorul, Napoleon I, cu sau fără Iosefina, și Napoleon al III-lea, cu sau fără Eugenie de Montijo, e musai ca în doi timpi şi trei mişcări să se rezolve toate cele nerezolvate de decenii pînă acum.

Deoarece logic aşa ceva n-avea cum să se întîmple, Emmanuel Macron s-a prăbuşit în sondaje. Halucinantul succes i-a dat lui Emmanuel Macron o neobişnuit de bună pă- rere despre sine. Această notă definitorie s-a concretizat în două realităţi dezastruoase pentru Emmanuel Macron. Pe de o parte, în ambiţia evidentă de a fi el şi nu cancelarul Germaniei, Liderul Lumii Libere, în condiţiile turmentă- rii americane care e președinția lui Donald Trump.

Pe de altă parte, în disperarea de a obține un succes cît de cît pentru a contracara Prăbușirea speranței și pentru a convinge că e cineva. În România, Emmanuel Macron a venit în primul rînd pentru a obține sprijinul nostru în modificarea Directivei UE a muncitorilor detașați. Faptele arată că dumpingul social invocat de Emmanuel Macron (firme franțuzești înregistrate în Est profită de avantajele muncitorilor detașați) nu e chiar cea mai mare problemă economică a Franței de azi. El însă avea nevoie să se agațe de ceva pentru a arăta francezilor tot mai dezamăgiți de el că e Cineva. Disperat de prăbușirea din ipostaza de Președinte Soare, Emmanuel Macron și-a făcut însă un țel al vieții și activității din modificarea Directivei.

Polonia, una dintre puținele țări din Est care, avînd în spate și o Istorie, a profitat de Directivă, e net împotriva modificării ei. Ca și Ungaria, Polonia luptă împotriva planurilor lui Emmanuel Macron, nu numai din motive economice, ci și politice. Ca și Ungaria, Polonia a sesizat o șmecherie de proporții a Marilor Puteri Occidentale din UE După aderarea țărilor din Est, numeroase Directive ale Uniunii Europene, avînd drept argument libera circulație, desființarea granițelor, domnia legilor, a comerțului liber, au avut drept scop ascuns satisfacerea intereselor occidentale pe seama țărilor din Est, tratate ca niște colonii de tip nou.

Directivele UE, date în numele liberei concurențe, au sugrumat din fașă orice tentative de înfiripare a unui capitalism național în țările din Est. Dacă o țară din Est, conștientă că independența e în strictă legătură cu dezvoltarea unor capitaliști proprii, ar fi încercat să dea o lege prin care producătorii naționali să fie favorizați, plecînd și de la Adevărul că erau pirpirii în chip logic acum, la început de economie de piață, indiscutabil, Marile Puteri ar fi impus Comisiei Europene deciderea unor sancțiuni pentru încălcarea comerțului liber.

Au trecut 27 de ani de la prăbușirea comunismului. Șontîc-șontîc, țările din Est au luat-o pe calea capitalismului. În aceste condiții, popoarele din Est (printre acestea nu trec și Poporul român, el aparține în continuare Babuiniei eterne), au început să facă presiuni asupra forțelor politice naționale pentru a le scoate din condiția de colonii de tip nou ale Vestului.

Pe de o parte, țările din Est au devenit mult mai atente la folosirea UE de către Marile Puteri ca instrument de rezolvare a intereselor proprii, pe de alta, ele au găsit de cuviință să folosească din plin Directivele adoptate de UE pe vremea cînd acestea conveneau Marilor Puteri. Așa s-a întîmplat cu Polonia, în cazul Directivei privind muncitorii detașați.

rootstireaActualitate/EsentialOpinii EVZ
Dincolo de izmenelile de protocol, o vizită oficială într-o ţară precum cea făcută de preşedintele Franţei Emmanuel Macron, pe 24 august, în România, nu e nimic altceva decît momentul unei negustorii feroce, potrivit Adevărului că în raporturile dintre state nu există simpatii şi antipatii, ci doar interese. Înaltul Oaspete, în...

Preluat de la EVZ